vineri, 12 februarie 2010

Pantaloni albastri de satin,cafele rosii,saruturi cu mure


E frig.Si pluteste somnul in aer.Si i se vad gherutele moi ca spuma laptelui proaspat fiert,iar textura de abur condensat se lafaie pe molecule suspendate de apa.Si afara ninge.Si in sufletul ei ploua.Si..nu stie de ce!
-'Neata!
-'Neata!
El se arunca pe scaunul vechi de lemn al mesei,pe cand ea statea in fata plitei aparent antice,in fata unui ibric rosu.Purta pantaloni lejeri de satin albastru,un tricou mare si negru,par ud si intens capturat intr-un coc inalt.Mirosul de cafea starnita de flacari ascunse i se impregna pe piele si ochii obositi.Confuz fara doar si poate,se holba la tablia mesei si ignora existenta ei de zana decazuta.
-Ceilalti inca dorm?
-Pe hol,pe canapea,pe jos...Fiecare pe unde poate.
-Suuuuuper...
De geam se izbeau fulgi grasi si uscati.Liniste,liniste,liniste...
-Arati ca dracu'!glumi ea in vapaia unei respiratii aromate ce isi urma ascensiunea fireasca.
-Multumesc,la fel!Sec.Pur si simplu.
-Vrei cafea?
-Da.Dar de la aparat.Nu-mi place cum o faci tu...
-Asta pentru ca nu ai gustat niciodata!Si nu-i mai spune "aparat"!Suna..."spitalicesc"!
Aha...un zambet subtil...deci se putea!
-Nu vreau sa fiu otravit,daca nu te superi!
-Daca voiam intr-adevar sa scap de fiinta ta atat de pretioasa umanitatii,as fi pus aseara in sticla aia interminabila de tequila ceva,dar n-a fost nevoie.V-ati imbatat ca porcii fara ajutorul meu...
-Mai taci!Fata cuminte:nu fumeaza,nu bea,nu se....
-Nu ma...ce?!
-...nu te abati de la reguli!esti ca o papusa Barbie care a invatat la Harvard.Cat de patetic...
Rasul lui de vampir sadic zguduia mahmureala diminetii tarzii,precum si propria lui stare instabila.Ea nu-i raspunse.Cauta in dulapul de deasupra doua cescute,farfurioare pe masura,lingurite tocite.Asezandu-le in fata lui,isi imbraca in mut si gri chipul.Turna drogul lichid.Portelanul invia sub atingerea fierbinte si devenea idilic in voluptatea senzatiei.Isi atinti ochii in bolul carora o forta magnifica amestecase cenusa unui arbore nemuritor cu fragezimea mentei de vara asupra tinerei.Observa schimbarea.Se tari in genunchi microscopici spre urechea sa "remuscarea"...
-Stii,nu trebuie s-o iei atat de personal...adica...stii tu...
Pantalonii albastri se lipisera de chiuveta,stropii fiind primiti pe alocuri in explozie de culoare datorita unor maini zeloase.Sau furioase?
-Ma urmareste inca petrecerea de aseara...Nu gandesc...Stii doar ca glumesc!
Ibricul zbura pana in coltul celalalt al incaperii.Un ciob de sange metamorfozat in vopsea ramase lipit de perete in chip de cruce timpurie.Fata se intoarse.Pe obraji,lacrimile sapasera deja santurile invizibile.O priveat uimit,rusinat,speriat.
-In mine nu vezi decat "colega care iti da tema".Eu sunt doar "tocilara".N-ai sa depasesti niciodata bariera "fiintei sterse pe care o luam drept termen de comparatie sa ne simtim noi bine".Miros ipocrizia si din mormant.Nu mai manca ce nu trebuie.Taci.Pastreaza-ti energia pentru lucruri mult mai...importante.
Fara de cuvinte.Nu putea decat sa o urmareasca printre valuri lucioase azurii in timp ce recupera cadavrul metalic.Pulsul nu pierise.Un jet de apa si pergamentul dulapului erau suficiente medicamente.Ibricul avea sa supravietuiasca.
Elimina orice urma sarata de izbucnire rebela cu tricoul.Talia se dezvelea moale,supla,o ispita cu masca de ramasite ale broznului aramiu.Si felul cum elasticul se infasura avar parea ireal.Reimprospatata,se aseza in fata lui la masa si imbratisa cu palmele cana .Dezlipindu-si privirea de pe podea,ii tintui cu boldurile caprui pernitele spalacite.Electrizant.
-V-ati despartit aseara?
-...
-Definitiv?
-...
-Si sigur nu va veti impaca?Nu ar fi prima oara "pentru totdeauna" asta...
-...
"Da","da","sigur"-asta tipa tacerea lui.Si de data asta il credea.Era prea mult gol in buzele lui intredeschise de atunci ca sa mai rasara germenii sperantei.Ingandurat.
-Ma duc pana in camara.Bine macar ca in cabana asta exista ceva decent de mancat.Vrei niste dulceata de mure?
-Tu...tii la mine?
Ii puse mana la frunte si se incrunta.
-Frate,inca esti beat.Bea-ti cafeaua si culca-te la loc,porunci ea strengareste cu un zambet cald si scotandu-i limba dulce si roz.
Furand o alta lingurita,se indrepta spre perdeaua din bobite lacuite de lemn,o indeparta din drum,si pasi intr-un rai de culori si gusturi debordand de frenezie.
-Ia sa vedem...Capsuni,nu,caise,nu,piersici,nu...Aha!Muuuure...
Se aseza cu pantalonii de satin albastru pe masa,deschise borcanul,indesa ferm metalul modelat de curbe definite in el si primi in gura si simturi desfatarea pacatelor purpurii conservate.Inchise ochii.Unu,doi,trei...
O mana ridica lent tricoul.Se trezi brusc.Lasa si borcanul,si lingurita pe masa,in spate,si isi casca la maxim ochii scaldati in rochie de scoarta catre el.Nedumerita.
-Poate ca esti tocilara.Pentru unii chiar anosta si plictisitoare.Ma incumet sa zic chiar prea perfecta.Nu-i nimic!Traiesc eu si cu gandul ca iubesc asa ceva...
O musca salbatic de buze,intinzand-o pe masa.Vorbele lui se infiltrasera in fiecare por al organismului ei,ca si cum el ar fi fost menit sa absoarba esenta lui indoielnica de fanezie.Erau ei doi,si doar ei doi contau.
Pantalonii albastri de satin frematau,ibricul se rusina in dulap simtind vibratiile lemnului,saruturile emanau aburi de mure...

6 comentarii:

Ada spunea...

addictive...i'm like speechless:))...ador.

Cătălina B spunea...

Doamne ce imagini...cum ai subliniat atent fiecare detaliu...ce atenție regizoral-teatrală.
Magnific!
P.S.: am încercat să înlocuiesc minunat...nu pot. MI-NU-NAT!

Adriana spunea...

:"> fac si eu ce pot :">
>:D<
va iubesc si va multumesc pentru laudele nemeritate!:P
:X

Cătălina B spunea...

Să știi că ceea ce poți tu este foarte mult și că eu una nu laud de dragul de a lauda:P

Romina spunea...

genial, tin`o tot asa...

Adriana spunea...

:">
bine,bine :P
uof :">
va multumesc mult! >:D<