joi, 31 decembrie 2009

Goodbye,2009!


S-a dus si 2009...Of!Facand un calcul rapid,ajung la concluzia ca am trecut prin:o nunta,o inmormantare,primul an de liceu,certuri,prietenii,plans abundent,ras infloritor,joc de copil redobandit,razboi interior,dezastru,apogeu,o pereche de tenesi super tociti in cea mai frumoasa vara de pana acum,1-2 pierce-uri(nu mai stiu cate exact:-?),o groaza de vanatai,zeci de ore de ascultat muzica realmente BUNA(\m/),(mult prea) multe cafele cu aroma de pasiune,strain,eternitate,obsesii extrem de epuizante,nopti nedormite,dulciuri(zahar=p~),''n'' nuante fistichii de oja,brichete(piromana in devenire:">),momente stupide(in esenta) de vulnerabilitate/panica/ura/desconsiderare proprie,betisoare parfumate uneori inecacioase,constientizari profunde,nasterea dragostei pentru artizanat:X,zambete daruite/primite,si poate cea mai zguduitoare revolutie a mintii,sufletului si perceptiei mele de cand ma stiu,ce nu va fi inabusita cu siguranta prea curand.Nu prea rau...Ce-mi doresc de la noul an?Sa fiu indeajuns de sanatoasa fizic si nebuna psihic incat sa-l traiesc.Viata nu e deloc scurta,doar ne place noua prea mult scuza asta...In incheiere,sa fim mai buni,mai intelegatori,mai iubitori(si asta nu pentru ca se schimba anu',ci pentru ca Terra nu se rezuma la "EU").Peace&Love!
P.S.Asa e,Mada,2012 asta ne cam strica socotelile,dar traim pana cand ni se termina nisipul din clepsidra alocat individual,daca e sa se intample respectivul eveniment e doar o coincidenta paranoica.Recomand din tot sufletul http://dont-let-go-of-my-hand.blogspot.com/2009/12/eu-si-sfarsitul-lumii.html ,chiar m-a impresionat si marcat.Go Mada,go Mada,go Mada!\:d/:))

miercuri, 30 decembrie 2009

Simturi oarbe


Ma uit in oglinda,ma vad,insa nu ma vad.Paradox?Plauzibil.Stiu doar ca,de cate ori incerc sa ma definesc material,ma izbesc de aceasta bariera discutabila:reflexia proprie.Traiesc in incertitudine permanenta aplicata fiecarui aspect al vietii,adesea simt ca ce e in interior nu se asorteaza deloc exteriorului,ma torturez cu intrebari ale caror raspunsuri par etern mutate in alta galaxie.Ce e de facut?Nimic.Oricum bateria e inepuizabila,framantarea va scormoni in fiinta cruda lasata sau nu.Aici nu-i vorba de vointa,ci mai mult de neputinta...Cel mai clar te vei vedea in lacul ochilor celui din fata ta,deoarece atunci planul tern al imaginii va capata caldura trupului,umedul substantei,pulsul procesarii.
"Adeseori,ochii plini de farmec care scanteiaza raspandesc si cele mai multe lacrimi..."(Victor Hugo)

marți, 29 decembrie 2009

Dansand in van....


Mancam iluzii rasfrante-n oglinzi,
Respiram minciuni impachetate subtil,
Traim sub pecetea perdelei de iubiti,
Actionam in virtutea pacatului gentil,
Si dansam in van...

Ti-e teama sa-nghiti un platou de-amaraciune?
Este viitorul un tren turmentat si ruginit?
Te sufoca palma concretului cu iz de taciune?
Te regasesti oare in cafeaua de timp pangarit?
Indraznesti sa dansezi in van?!

N-am sa sarut streangul,caci ma trateaza indiferent.
N-ai sa te daruiesti clipei, caci de sange te feresti.
N-am sa ma respect,caci prefer nimicul latent.
N-ai sa calculezi pretul fericirii,caci n-ai savurat ce cladesti.
N-avem decat sa dansam in van.

Noi doi adunati facem cat un camp de lalele;
Binele si Raul un manunchi de foc inghetat.
Noi doi scazuti nu nastem decat durere;
Binele si Raul se dueleaza mut in suflu involburat.
Nu stiu cat vom mai dansa in van...

Am sa mor cu mirosul tau in gura:
Putred,lacom,har sublim.
Ai sa mori cu gustul meu in faptura:
Plastic,livid,hidos divin.
Ah,ce o sa ne mai lipseasca sa dansam in van!

Fantome neingropate














Ma bantuie scheletul tau din margini ascutite si seci
Si-mi mangaie tamplele amintirea-n uitari reci.
Plecandu-mi fruntea unui prevestitor,dusmanos destin,
Mi-e teama ca-mi voi pierde eternul din satin.


Imi trebuie substanta sa nutresc o iluzie?
Ma ucide ca nu-mi pot stapani o emotie?
Lasandu-mi plamanii sa roseasca descoperi si tu,
Ca nimic nu-i mai greu pe lume decat inofensivul "NU"...

luni, 28 decembrie 2009

Smother me no more!


-Pleaca!!!
Vaza injunghie aerul din camera precum un cutit sinuos de ceramica.Plutea un obscur bland,gaurit de cateva raze cine stie de unde adunate in manunchiuri palide.Praful le imbratisa ochii,mainile,pielea transpirata.
-Dar...dar...TE IUBESC!
Se uita la ea ca un catelus parasit,mirat,ranit invizibil.Ii vedea spatele incorsetat bej,pe cand talia se modela dupa masa de stejar.Acolo,cum statea in picioare contempland-o,ii parea o statuie plangand pe umarul unei cruci muritoare.
-Atunci nu inteleg!Cum poti sa renunti asa usor la cineva care si-ar vinde sufletul Diavolului pentru o secunda in plus,doar ca sa-ti mai guste respiratia o ultima data,sa-ti savureze ochii,sa-ti dezmierde inima?!
Boabele de albastru ale tinerei nasteau clone imperfecte stravezii si ude ce se rostogoleau incet in gol.In sertarul unui dulapior alaturat,cutia cu medicamente zacea pe jumatate pustiita.
-Tocmai asta e!Ma iubesti...prea mult!Mereu,mereu,MEREU esti langa mine,imi perforezi aerul,imi mananci imaginea,imi inghiti virtutea.Mi-ai alungat umbra si i-ai luat locul.Mi-ai furat identitatea si ai mulat-o dupa a ta.Mi-ai exilat visele,sperantele,temerile,inspaimantandu-le cu devotamentul tau grotesc.Mi-e scarba de mine,de tine,de noi.Unui trup ii sunt prea multe doua suflete,asa cum,uneori,unui suflet ii sunt coplesitoare doua trupuri.Nu pot sa mai traiesc stiind ca tu esti dispus oricand sa traiesti in locul meu,sa-mi iei singura povara care-mi provoaca placere...
Urla din plamanii ei zgariati timpuriu printre siroaiele fierbinti ce-i adanceau obrajii.Si tot ce vedea erau coconii albi plini de morfina din sertar...
-Brianna,exagerezi!Dai cu piciorul la tot ce am construit impreuna!
-Ai construit!Tu ai construit!Nu m-ai lasat sa pun nici macar o nenororcita de caramida imaginara in relatia asta!Tu stii cum e sa te simti neputincios,inutil,ca tii temporar locul unei fiinte umane cu adevarat valoroase?Normal ca nu...Tu nu ai timp sa te simti mic si zdrobit de tot ceea ce te inconjoara...
Perdelele se leganau sacadat,spanzurate,doar plase dese de prins ecouri zadarnice.
-Ma ucizi daca spui asta,draga mea...
Brianna voia sa muste din masa,din pereti,din ea insasi.Habar n-avea David,habar n-avea...
-David,asculta-ma si asculta-ma bine:eu nu sunt proprietatea ta si a nimanui.Cat sangele meu curge in venele mele,cat picioarele mele asculta cugetul meu,cat buzele mele imprastie cuvintele mele,atat timp am sa ma individualizez.Dupa granita asta,sunt carpa oricui.Pana atunci,NU!Nu ma iubesc,dar macar ma respect.Am tinut la tine,in felul meu,dar ma sufoci,devii un demon exterior de care nu ma pot deposeda singura.In aceasta nota,te rog sa pleci pe usa aceea,sa nu mai privesti inapoi,sa ma stergi din tot si toate.Pentru eternitate...
Umilinta lui incoltise si se transformase pe parcurs in mandrie si orgoliu.Cu ochii lucitori si mari,o sfida:
-Eu fara tine nu fac un pas!Esti jumatatea mea,si eu incomplet n-am cum sa infrunt lumea!
Fata inchise ochii solemn.Capitulase si speranta,nu exista intoarcere.
-Imi pare rau,imi pare rau,imi pare rau....,sopti ea sarutand dureros revolverul scos subtil parca de nicaieri.Un efort imperceptibil.Un suierat macabru.Un scancet nedeslusit.Ultima imagine?Doua sfere coapte din seva celei mai proaspete frunze de menta:socate,tematoare,resemnate...
Se prabusi la pamant.Socul o naucise,dar nu-i risipise determinarea.Pe langa trupu-i tremurator se tara acum un fir rosu,aproape pulsand,neputincios.Nu simti nimic.Apropiindu-se de David,ii mangaie urechea,ii saruta micul pierce de argint,spunand:
-Eu pot sa traiesc fara tine,tu nu ai fi putut...David,sunt nebuna,sunt nebuna,sunt NEBUNA,dar sunt de mii de ori mai normala decat ai fi fost tu vreodata.Nu ma iubeai,erai obsedat de mine,eram fantezia ta incarnata.Nu puteam asa,David,nu puteam...Daca intr-adevar inima ta a batut vreodata doar si doar pentru mine,te rog un singur lucru inainte sa pleci:nu ma bantui...A existat un singur glont,si pe el era doar un nume...Adio!
Ii cobori pleoapele obosite si se ridica greoi,clatinandu-se.Faldurile erau patate cu cerculete rosii,corsetul se molesise.Deschise un dulap,lua de acolo lopata,si descoperi prin materialul unduitor luna plina.
-Doamne,iarta-ma,dar prefer Iadul in care ma vei trimite Tu candva decat cel pe care mi-l daruia el zilnic cu atat dragoste incat devenea sadic.Iarta-ma,iarta-ma,iarta-ma...

duminică, 27 decembrie 2009

Darn!


Am virusi si am draci.Lipsa de posturi se datoreaza ambelor motive si cauze concomitent.Ma apuc de scris poezii nocturne momentan si de filme mai mult sau mai putin jalnice.Peace!

vineri, 25 decembrie 2009

All I want for Christmas is...chocolate!


A venit si a trecut si Craciunul asta...N-am sa povestesc cum l-am perceput eu,nu vreau sa va intristez sau supar.Rezumand:mult prea cald,mult prea multa mancare,mult prea sters,si emotional,si social.Cel mai mare regret(daca se poate numi asa) este ca n-am baut cafeaua aceea monstruos de fierbinte pe care mi-o doresc arzator de ceva vreme savurata in splendida abstractie de trecut,prezent,viitor.Blanc.Atata tot.Cea mai mare realizare este ca am mancat,in sfarsit,ciocolata si nu oricum,ci uitandu-ma la niste filme care m-au "rupt" de cenusiul pe care-l cultivam sarcuincios in dimineata aceasta "not too merry".Si,oricat am incercat,nu mi-am putut reimprospata emotiile sarbatorii experimentate la 4-5 ani,cand eram mintita cu fericirea...
Eva ramane(imi pare extraordinar de rau:">) inca in blackout,iar dezbaterile mele interioare stau pe "off" o perioada.Aplic acum principiul "rotatie de culturi"-putina diversitate n-are cum sa strice!Ia sa vedem....

"Willy Wonka: Do you like my meadow? Try some of my grass! Please have a blade, please do, it's so delectable and so darn good looking!
Charlie Bucket: You can eat the grass?
Willy Wonka: Of course you can! Everything in this room is eatable, even *I'm* eatable! But that is called "cannibalism," my dear children, and is in fact frowned upon in most societies."

"Willy Wonka: I'm sorry, I was having a flashback.
Mr.Salt: I see.
Mr.Teavee: These flashbacks happen often?
Willy Wonka: Increasingly... today. "

"Grandma Georgina: You smell like peanuts. I love peanuts.
Willy Wonka: Oh, thank you. You smell like... old people. And soap. I like it."

"Willy Wonka: [while passing a room where Oompa Loompa's are shearing pink wool from sheep] I'd rather not talk about this one."

"Mr.Salt: [as the squirrels take Veruca] Where are they taking her?
Willy Wonka: Where all the other bad nuts go, to the garbage chute.
Mr.Salt: Where does the chute go?
Willy Wonka: To the incinerator. But don't worry, we only light it on Tuesdays.
Mike Teavee: Today *is* Tuesday.
Willy Wonka: [after a pause] Well, there's always a chance they decided not to light it today."

"Charlie Bucket: [on chocolate river, deep in factory, passing an open door in which Oompa-Loompas are whipping a cow] Whipped cream.
Willy Wonka: Precisely!
Veruca Salt: That doesn't make sense.
Willy Wonka: For your information, little girl, whipped cream isn't whipped cream at all unless it's been whipped with whips. Everybody knows that."

"Willy Wonka: The best kind of prize is a *sur*prise!"

"Dr.Wonka: Lollipops. Ought to be called cavities on a stick!"

"Grandpa Joe: I saw Willy Wonka with my own two eyes. I used to work for him, you know.
Charlie Bucket: You did?
Grandpa Joe: I did.
Grandma Josephine: He did.
Grandpa George: He did.
Grandma Georgina: I love grapes."

"Mr. Bucket: Your mum and I thought, maybe you want to open your birthday present, tonight. Mrs. Bucket: Here you are.
Charlie Bucket: Maybe I should wait till morning.
Grandpa George: Like hell.
Mr. Bucket: Pop.
Grandpa Joe: All together we're 381 years old. We don't wait."

"Willy Wonka: Little boy, don't push my button."

"Charlie Bucket: Mr. Wonka.
Willy Wonka:Huh?
Charlie Bucket: Why would Augustus' name already be in the Oompa Loompa song unless they-
Willy Wonka:[interrupts] Improvisation is parlor trick, anyone can do it.
[turns to Violet]
Willy Wonka: You, little girl. Say something. Anything.
Violet Beauregarde: Chewing gum.
Willy Wonka: Chewing gum is really gross, chewing gum I hate the most. See? Exactly the same."

"Charlie Bucket: Sorry we're late. We were brainstorming.
Grandpa George: Thought I heard thunder."

"Willy Wonka: Little girl? Don't touch that squirrel's nuts! It'll make him crazy!"

"Willy Wonka: [coming upon a tiny door] An important room, this. After all, it is a chocolate factory.
Mike Teavee: Then, why is the door so small?
Willy Wonka: That's to keep all the great big chocolatey flavor inside. "

"Dr.Wonka: Just last week I was reading in a very important medical journal that some children are allergic to chocolate. Makes their noses itch.
Little Willy Wonka: Maybe I'm not allergic, I could try a piece.
Dr.Wonka: Really? But why take a chance?"

From "Charlie and the Chocolate Factory"(Johnny:X=P~8->)-made my day!Va puteti imagina o nebuna razand din tot sufletul la 10 dimineata pe canapea,cu o mata lenesa langa ea si o ciocolata cu alune in mana?!Eu pot,o cunosc destul de bine, zic...

"Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea." (proverb turcesc)
"Somnul este un simptom al privarii de cofeina."

"Cafeaua este o bautura care te adoarme daca nu o bei."

8-> O,da...

joi, 24 decembrie 2009

Life on Mars


Pare-se ca m-am precipitat in anuntarea unei minime apropieri emotionale de Craciun- e realmente hormonul sezonier ce evita venele mele neintinate de plasticul sarbatoresc.Nu am tangenta efectiva(sau afectiva?) cu minciuna colectiva ce se desfasoara in sufletul relativ al lui Decembrie,insa nu pot sa condamn pe nimeni,nu-mi sta in maini aceasta judecata,si nici alta,dealtfel.Nu sunt complicele unui act ce nu ma defineste si la care particip doar ca simplu spectator si intrus.Nu am nevoie sa fiu acceptata in "club",mi-e bine aici,afara,in frig.Mereu am fost o ciudata,nu mi-e greu sa ma adaptez altor excluderi..."People concern themselves with being normal,rather than natural."
"Crezi in Dumnezeu?".Am auzit intrebarea asta de un numar decent de ori,si mereu am raspuns mai sigura si convinsa decat daca mi-ar fi fost ceruta identitatea conventionala.Dar nu despre convingerile mele religioase vreau sa discut.Am ascultat deunazi o melodie care m-a pus serios pe ganduri.Nu conteaza de la cine,ce si cum,pentru ca multi s-ar grabi s-o categorizeze si s-o reduca la granite stupide-nu stim sa traim suntele,stim doar sa le simplificam pana la gandirea noastra limitata.Trist,foarte trist...Revenind la subiect-un posibil mesaj desprins din cantec era ca fiecarui om i se potriveste o religie si ca incercarea de a se alatura unei alteia ar duce inevitabil tot la acesta concluzie,plus cateva rani si semne de natura invizibila ochiului.Asa e?Asa e...Lutul nostru uman,modelat din secunda 1 de constiinta de catre absolut fiecare element din exterior(de la omul care ne depasesete pe strada la 3 ani pana la parintele care nu ne intelege la 16) are chichitele lui-i se potrivesc doar anumite culori,anumite arome ale apei,anumite pensule.Poate suntem programati sa reactionam la stimuli precisi si prescrisi individualizat.Poate avem tipare de nealterat,chiar daca momentan nici nu suntem constienti de existenta lor.Poate se aplica la toate aspectele vietii teoria,inclusiv religiei.Mereu am afirmat si sustin:oamenii nu se transforma,ei se descopera,si e o diferenta notabila intre constructii.Personal,consider ca nu conteaza obiectul divinizarii,ci actul in sine-e reconfortant sa speri ca, daca firul moare si acum printr-un snap! colosal sau mut cineva tot o sa fie de partea cealalta(oricum/orice/oriunde ar fi ea) sa te prinda(teoretic).Mi-e dor de zilele cand eram cu adevarat oameni...
"Tell me, did you see her face?
Tell me, did you smell her taste?
Tell me, what's the difference
Don't they all just look the same inside?"

"The Grinch: One man's toxic sludge is another man's potpourri.
[Max barks]
The Grinch: I don't know, it's some kind of soup. "

Craciun fericit!Sa zicem...

miercuri, 23 decembrie 2009

Dear Santa...


Cu toate scuzele de rigoare,anunt ca Eva mai ramane inconstienta ceva vreme(1.deoarece inca mai "coc" o turnura fantastica pentru povestioara si 2.pentru ca nu mai am putere deocamdata sa ma "lupt" cu ea)& ma voi dedica aceste cateva zile Craciunului.Yes,Grinch a fost imbunat de circumstante.Deocamdata...



Dear Santa,


Noh,o trecut multa vreme de cand nu am mai vorbit.Stiu,stiu,am fost fraieri,n-am incarcat cartela impreuna.Naspa...Oricum,nu ne-am mai vazut de cat,de un an?S-au petrecut foarte multe,in general spre pulul negativ al sentimentelor si "fericirii", insa nu are rost sa ma agat de trecut in sensul nociv.Imi ajung grijile zilei de astazi,nu ma pot lega si de cele de ieri sau maine.Nu am fost cuminte,recunosc,nici buna,nici rea-am fost pur si simplu EU,si asta cred ca inglobeaza o gama mai mult decat variata de actiuni,definitii,emotii.Am incercat doar sa fiu o versiune mai inteleapta,mai intelegatoare,mai calculata a ceea ce am fost pana acum,insa niciodata nu am renegat sau regretat ce a fost.Dimpotriva,am pretuit si valorificat cele de neschimbat acum.
Acum ar trebui sa cer ceva,asa e logic.In particular,ceva in exclusivitate pentru mine.Dar nu pot sa fac asta...Ce-mi doresc?Imi doresc sa ne iubim mai mult unii pe altii,sa traim intens,sa pretuim clipele.Imi doresc sa zambim in fiecare zi,de cel putin 99 de ori,sa nu ne mai judecam,sa ne intelegem reciproc.Imi doresc sa fim mai constienti,sa mancam mai multe legume,sa consumam mai putina energie.Imi doresc sa gandim practic,sa visam cu ardoare,sa intelegem ca traim o singura data si ca e de datoria noastra sa profitam de noi insine la maxim,in ideea evolutiei si progresului individual,cat si colectiv,in final.Imi doresc sa daramam superficialul,sa ignoram ignoranta ,sa sigilam ura.Imi doresc...imposibilul.Sau nu?Sper ca nu!Sper din tot miezul meu casant de om denaturat!Mosule,aspir eu catre un paradox?!
Nu cred ca mai am putere sa ma gandesc doar la mine.E prea obositor si imi consuma prea multa energie inutil...Santa,bring me the horizon,awake the entire world and pray for our souls!That's all I can say...

Cu nebunie incurabila,
amanta reveriei

"There are easier things in life than trying to find a nice guy..like nailing jelly to a tree, for example."

marți, 22 decembrie 2009

Amorul rosu inghetat 3


Sunt zile in care uiti pur si simplu ca existi,ca ai un termen de expirare,ca pana si un tais imaginar iti poate fi fatal.Exilat in propriul trup dominat de intensitatatea dinamicului,ignori sacaitoarea framantare interioara si mergi inainte,niciodata nu privesti inapoi...Some days just stick to your brain like memorable glue.
Schimbare de plan:initial,anuntasem ca povestioara o sa aiba doar 3 capitole,insa publicul vrea mai mult(publicul meu masiv de doar o persoana,insa ce persoana extraordinara!).In consecinta,nu stiu cat o sa mai scriu despre amor,despre rosu,despre gheata.Cat ma tin puterile!Anyway,incepe sa ma prinda in lanturile ei istoria,chiar ma astept,candva,sa-i intalnesc pe Adam si Eva in persoana.(asta a sunat ciudat...)
Capitulo numero 3
"
-Camelia,nu prea pot sa vorbesc acum,sunt putin cam ocupata...
Privirea lui mentolata se ascundea in spatele unor aburi gingasi de cafea amara,sprancenele se arcuiau cu subinteles,buzele zvacneau din cauza lichidului infierbantat.
-De ce se aude ciudat?Pai,uhm...Sa vezi,e chiar haios,daca stai sa te gandesti!Eu sunt intr-o pozitie cam bizara acum..Sunt intr-o ureche-la propriu!
Si chiar asa era:telefonul sunase tocmai cand Adam voia sa se aseze pe canapeaua ciocolatie,iar fata nu mai apucase sa-l salveze din jungla prafului ce prospera dupa pernele imbacsite,asa ca isi modelase talia dupa un brat vanjos al acesteia,isi ingropase capul cat mai adanc in carnea de burete si isi lasase mana sa strambata abisul in cautarea si recuperarea pruncului cu iz metalic galagios.Semana izbitor,asa si atunci,cu o creatura marina in flacari abundente si arcuite;doar ochii si pielea umarului drept mai tradau apartenenta ei la un etaj superior al evolutiei.
-Camelia,intelege-ma,am un ...musafir(spunand asta,se uita pe furis la expresia lui-un demon seducator ce sorbea seva noptii dintr-o cana ciobita;bine ca se sprijinea de ceva...) si nu pot sta la taclale momentan.Stiu,stiu,iti pare rau,regreti ce ai spus,ma iubesti,te ingrijorezi pentru mine,bla,bla,bla.Bine,bine,fara partea cu bla,bla,bla.Uite,surioara,m-am spalat pe dinti de dimineata,mi-am mancat legumele,mi-am luat medicamentele de nebunie,sunt o fetita cuminte,vezi?Da,normal,te-am iertat deja!Nu,nu sunt suparata si nici nervoasa,dar o sa fiu daca nu incetezi sa ma cicalesti!Am 22 de ani,pentru Dumnezeu!Gata,sunt calma,sunt calma.Spune!Orice!O sa iau si globuri rosii,nu te teme,nu am curajul sa periclitez perfectiunea acestui Craciun!Ok,am inteles.La revedere!
Terminand,lasa aparatul sa alunece suav inapoi in vizuina provizorie.
-Uhm,o sa-l scoti eventual de acolo,nu-i asa?
-A,ce,telefonul?Neah...Am o nepoata la scoala,il las 3 saptamani acolo si apoi i-l dau ei.Sigur o sa ia nota maxima la biologie daca se duce cu "proiectul"asta!Si vad titlul:"Telefon mobil lichefiat de microorganismele din canapea".Nobel,baby,Nobel...
Rasul lui Adam era inconfundabil:amestec intre galgaitura unui rau de munte in vara,bataia aripilor de colibri si scurgerea mierii dintr-o lingura de lemn proaspat.Orgasmic...
-Te-ai ales cu vreo amintire dupa experienta de dimineata?
Aseza ceasca goala pe masuta ridicol de mica,coltul gurii ii zvacnii imperceptibil,apoi isi trecu mana prin parul bogat de castana rascoapta.
-O cicatrice de nota 10!
-Sa vad!
Cineva se juca sadic.Cat sa mai reziste mintea,trupul,nervii?
Il lasa sa-i ridice incet tricoul maroniu,sa-i coboare putin blugii tociti.Niciun medicament nu ar fi putut sa aline arsura la fel de bine ca degetele acelea,trecute ca chitara umana a trupului ei,acordata dupa amprentele lui,supusa miscarilor incetinite.
-Doare,nu-i asa?Sper ca nu te incomodeaza chestia asta...
-Nuuu,stai linistit,nu e nimic...
Lumina lui Decembrie inundase pe nesimtite camera anemica si patase timpul cu boabe uniforme de sclipiri argintii.
-Adam,iarta-mi din nou indiscretia,dar pentru ce un pistol?Si de ce tocmai intr-o punga?!
-N-am sa te omor,stai linistita!
-Nici nu-mi trecea prin cap asta,sincer...(nu e de ajuns ca ma omori cu insasi existenta ta ireala,sa ma mai elimini si trupeste realmente?!)
-L-am luat pentru Bastet,vreau sa o stiu in siguranta.Niciodata nu esti prea precaut.
-Bastet...?!
-Bastet,sotia mea.Stiu ca numele e putin neobisnuit,insa la fel sunt si originile ei.O consider darul meu din venele uscate ale Egiptului.
Era o minune daca unghiile Evei nu perforasera deja palmele cutate.Aparentele putea sa le stapaneasca,uraganul emotiilor nu.
-Casatorit?Nu mi-as fi inchipuit.Desigur,macar daca aveai verigheta,ar fi fost un indiciu folositor...
Un zambet fortat si plastic.Nu-i iesise,se vedea ca il fabrica pe parcurs.Al saptelea sigiliu,stia de la inceput,al saptelea sigiliu era cu siguranta...
-Nu ne incredem in simbolurile astea conventionale,nutrim doar dragostea din ce in ce mai imbelsugata ce avem binecuvantarea a o impartasii.
-Cred ca sunteti extrem de fericiti...
Ii venea sa se arunce pe fereastra ademenitor de deschisa,sa-si adaposteasca primul cutit din bucatarie in pantece,sa planga pana cand trupul i s-ar fi stafidit si uscat in amaraciune.Totusi,efortul colosal de mentinere a aparentelor era satisfacut.
-Extrem de fericiti...
Rece si calculat.Asasin de inimi.Isi cunostea preabine taria impusa si se delecta cu reactiile brute ale Evei.Ce inversare ironica de roluri!
-Bine,Eva,mi-a placut foarte mult intalnirea asta a noastra dar trebuie sa fug.
-Si mie mi-a placut!Sper sa ne mai vedem,in circumstante mai putin "dureroase",poate.(la propriu si la figurat,se pare...)
-Nici nu se pune problema!Nu mai scapi de mine asa usor,acum ca m-am agatat de tine!
Ii zambi si ii facu un semn strengar cu ochiul.Nu era nicio problema,inca statea pe canapea,inca statea pe canapea...Il conduse pana la usa si isi luara ramas bun.Pregatindu-se a inchide resemnata usa scartaitoare,vazu silueta fara cusur revenind.
-Sunt putin nebun,recunosc asta oricand,dar te-ar soca sa-ti spun "te iubesc!",desi ne cunoastem de maxim 5 ore?
Menta ochilor lui Adam se metamorfozase in intuneric,tocul usii in podeaua murdara,constientul cu obscurul.
-Presupun ca asta e un "da"foarte convingator....Eva!Eva!Eva...
"

"Men are like pumpkins.It seems like all the good ones are either taken or they've had everything scraped out of their heads with a spoon."


luni, 21 decembrie 2009

Amorul rosu inghetat 2


Hai ca incepe sa-mi placa Craciunul..."37 iulie"(=)) ).Totusi,am disperata nevoie de o ciocolata cu lapte,alune,dragoste...
Chapter 2.
"-Camelia,respira,o sa faci o criza de ceva...De ce?Uite, de rinichi,mai stii?Camelia,erau doar niste nenorocite de globuri rosii, din plastic nenorocit, luate de la o vanzatoare cu chip de maimuta nenorocita!!Camelia,iti multumesc pentru faptul ca esti o sora atat de iubitoare, ca ma intrebi daca sunt bine si incerci in felul tau manipulator si psihotic sa verifici daca mai traiesc sau daca am murit!Multumesc,inca traiescIntoarce-te la cafeaua ta,sa nu cumva sa se raceasca.La revedere!
Arunca telefonul pe canapeaua visinie,si se tranti in fotoliul imbracat cu o mantie precum un camp de lavanda in gloria verii.
-Au,au,au!Ce cicatrice draguta o sa-mi ramana pe spate dupa cazatura de dimineata!Din tot blocul acela de spatiu,timp si oameni,trebuia EU sa cad pe singura portiune cu gheata ca un pat de cuie!Super!Dar eu nu-s fachir!Nu-i nimic,stiu cel putin ca nu o sa mor niciodata de foame-fug cu circul si gata!Niciodata nu sunt destui ciudati la circ,asta spun mereu.Impusc doi iepuri dintr-un foc:imi asigur o paine,o si enervez la culme pe sora-mea!Asta e lozul cel mare,Eva,lozul cel mare...
Totusi,vrabiutele plecau de la geamul ei,renegau frimiturelele,isi scumpeau pretul sedativului sonor.Isi framanta mainile in poala precum o coca de paine apetisanta,si genunchii leganau o fiinta plapanda si imaginara.Buzele erau in pragul de a sangera prin siruri potolite,arse,imblanzite de suc rosiatic.Roua machiata in sfere grasune se adapostea in culcusul ochilor rupti din fragezimea ierbii,insa liberatatatea ei parea mult prea ravnita.
-Si cicatricea de pe suflet?O sa o vada cineva?O sa o mangaie cineva?O sa o vindece cineva?!Stiu,stiu,stiu,sunt o idioata inegalabila,ma indragostesc de o imagine,de o impresie de juma de ora,insa mi s-a lipit imaginea lui de spatele pleoapelor ca un poster prost imprimat si asta nu ma mai lasa sa respir.Un strain complet-asta pana acum ceva ore,cand a devenit cineva "cunoscut"...Eu trebuia sa fiu ispita,eu trebuia sa fiu pacatul,Adam!Nu tu!Eu!Eva!
Aproape ca tipa in sufletul celor patru pereti ciocolatii ai apartamentului decorat cu lumina iernii,si galgaiturile plansului valsau spre miezul pieptului,spre carnea dinamica,spre pielea de crizantema maritata cu toamna.
-Doamne,o iau razna...Ma daruiesc unui miraj,ma hranesc prin nectarul privirii lui apocaliptice,ma consolez printr-un purgatoriu sentimental.E al alteia,am nevoie sa-mi imprim in minte asta!Doar ca inima a izgonit demult ratiunea,conduce singura regatul meu...
Sepia de foc ascundea o fata gingasa,multilata de un gest absolut normal,o refulare materializata a frustrarii interioare,si doua palme noi.Era ceva atat de sensibil in imaginea creaturii aceleia,incat parea ca orice miscare mai razleata ar fi distrus tabloul casant perfect viu.O fata croita din ganduri mixte,culori tari,respiratie incetinita.Privirea de menta se inalta din cosul fierbinte al pielii si fixa un punct inexistent,primordial.
-Il sun!Asa fac!Macar sa stiu greseala implinita,"daca"eliminat,demonul satisfacut!Unde am pus...Dar nu e bine ce fac,stai...La naiba,ce poate sa se intample?In cel mai rau caz,ma refuza politicos-prea politicos!-si ma duc,imi cumpar o sticla de tequila,ma imbat,ma fac tun;in cel mai bun caz,imi propune sa ne vedem-ma duc,imi cumpar o sticla de tequila,ma fac tun(dupa).It's a win-win situation for me!Aha!Asta e...Il sun de pe fix,mobilul e cazut pe undeva pe sub canapea,n-am timp sa scot scamele din el tocmai acum.Deci,07...
Caramida din plastic galben trona pe masuta ridicol de mica,iar cordonul ombilical carliontat ce iesea din ea sfida un infinit mai limitat.
-Alo?
-A,a,alo...?Uhm,il caut pe Adam,ma intrebam daca...
-La telefon!Tu esti...Imi pare rau,imi suna cunoscuta vocea,dar...
-Eva!Eva sunt!
-Eva...Ma gandeam eu ca iar o sa cazi.Ia zi, unde vin sa te ridic?Sper ca e prin apropiere,nu prea sunt bun de un sprint acum.
Radea ca si cum ar fi avut un clopotel minuscul si argintiu in voce-un clopotel ce rezona in simturile ei suprasolicitate,manate de impuls.
-A,nuu.Sunt...bine.Aveam...Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva.Cu cineva cunoscut.Ma gandeam...Iti place cafeaua?
-Cafeaua si dragostea ma tin in viata,ce pot sa zic.
Se agatase de tocul usii sa nu cada,inchise ochii,isi musca buzele traumatizate.Aerul ce-i strabatea plamanii nastea un suierat animalic,bizar.
-Esti ok?Nu prea suni ok.
-Nu-i nimic,m-am lovit de fotoliu!(traducere:"Nu-i nimic,doar mi s-a oprit inima din cauza ta,domnule Perfect!Imi vine sa musc din fotoliu,dar sunt super ok!!!")Speram sa ne putem vedea,nu stiu cum sa...Of!Asteapta putin,suna cineva la usa.(Si cu vocea coborata)Tocmai acum...
Cordonul se incolacise peste blugii ei tociti,si ii pacalea pasii pe scurtul drum.Cu un cot pe clanta,cu telefonul in mana stanga,ciufulita bland ca o papadie insangerata,descoperi vizitatorul inoportun.Dupa un zgomot scurt,telefonul cazu pe podea.Gura ii era intredeschisa,pupilele de carbune dilatate optim,porii in alerta.
-Ce cauti aici?!
Un zambet naucitor,chipul recunoscut nu dintr-o mie,ci dintr-un miliard,menta desprinsa in doua frunze carnoase perfect simetrice.Desigur,Adam.
-Pai,te-am cam urmarit.Iarta-ma,e foarte urat din partea mea,dar m-am gandit ca,sincer,nu prea esti in stare sa te tii pe picioare singura.Adica,din cauza socului,nu sugerez nimic altceva,deloc,deloc...
Un zambet strengar veni tiptil in coltul gurii sale din seva de trandafir;sprancenele ademeneau la complicitate.Emana luxul unui demon,si amagea prin puritatea aparenta a unui inger.Ispita ispitelor.Era sigiliu,nu se putea altfel.Sau salvarea?
-Okaaaai,stam aici sa conversam ca in gara sau ma inviti inauntru?
Fraza aceasta ultima o desteptase din reverie ca un ligheana de apa rece.
-Scuze,intra!E super dezordine,insa nu mint ca ar fi fost vreodata curat.Gandesc mai bine in inghesuiala.
-Apreciez sinceritatea si cunosc senzatia.Te inspira mai mult,nu-i asa?
-Aham...
Avea desavarsire lui vreo limita?!
-Apropo,iarta-mi indiscretia,Adam,insa ce e acolo in punga?
-A...Aici?Nimic important.Doar un pistol...
Sunetele o pironira langa consistenta lemnoasa ,smaraldele o ametira profund.Usa se inchise intr-un sunet lugubru.Zane de praf dansau in ecoul razelor de decembrie,zapada aluneca in abis,vrabiutele despicau cerul fara seva.
Cineva,cineva,cineva... "

"E curios cum umarul unei femei poate parea uneori de stanca pentru un barbat." – Necunoscut

duminică, 20 decembrie 2009

Amorul rosu inghetat


Noaptea e amantul perfect:nu te paraseste decat in zgomotul unui rasarit gelos,te invaluie ca un vin bun si zemos,reuseste sa posede in timp ce e posedat,ascunde imperfectiunile si amplifica idealul imaginar,satisface simturile prin energia pe care o rascoleste in domnia sa limitata,atinge trupul astfel incat fibra sa vibreze in calmul somnului necesar.In miezul intunecat, ceea ce incatusam evadeaza si infloreste,chiar daca are tendinta sa ne infricoseze sau sa capete nuante de neclaritate."Cum sa-mi doresc eu asa ceva?Sigur e o eroare a mintii."Dar nu e...Chiar daca vizitatorul amesteca dorintele nefinisat,panza finala se evapora prin vis in starea sa lichida de necontestat,o perfectiune net superioara constientului.Se dezvolta o relatie de mutuala tulburare interioara:omul freamata sub gratiile dulci ale genelor,noaptea este rascolita de supusii razvratiti intr-un exod imaginar.O tragica despartire in incheierea dramei umane surprind primele raze nestavilite."Amor caecus est." - "Dragostea este oarba"-desigur,ibovnicul astrelor isi cunoaste efectele...
A venit iarna!Ce bucurie...si nu prea!Decat sa ma plang de toate starile ce mi le imprima acest sezon,mai bine scriu ceva.Si asa o sa si fac.Astazi,primul capitol al unei povestioare compusa din 3 franturi.Hai sa alunecam impreuna pe derdelus,mana de mana,suflet pe suflet,ochi in ochi...

"
-De unde sa fac eu rost de globulete aurii?Tu nu intelegi ca la magazin aveau doar rosii?Pai ce sa fac,ce aveau eu aia am luat!Nu mai tipa ca nu rezolvi nimic, acolo nu ma intorc!Decat sa o vad din nou pe vanzatoarea aia cu fata de maimuta,mai bine ma apuc eu de facut decoratiuni de Craciun din paste fainoase si lipici ecologic...
Fulgii cadeau din belsug,bocancii rascoleau aiurea troienele potolite,pungile spalacite,prin care se zareau cateva sfere fragile,dansau sacadat pe langa blugii tociti.Tinea telefonul departe de ureche,caci sunetele emise de el se intensificau treptat,la fel ca furia fara sens din el.
-Stii ceva?Ai baut prea multa cafea in dimineata asta!La revedere!
Arunca telefonul in rucsac,si se indrepata spre Centru.Ii tremurau mainile inghetate,dar si lacrimile proaspat intiparite pe obrajii terni.De ce ea?De ce sa aiba o sora nebuna,obsedata de perfectiunea imposibila a celor mai marunte chestii,care are un program definit pentru fiecare amanunt?De ce un oras care o inghite lacom,fara sa-i lase respiratia necopata a gusta libertatea noului si revolutionarului?De ce un apartament minuscul,in mijlocul nimicului,in inima singuratatii?De ce nu isi gasea perechea manusii?De ce era...unica?Isi trecea degetele cu vinisoare plapande prin parul crosetat din foc static,mangaia fesul multicolor si pufos,inchidea ochii din smarald spre a uita ca inca exista acolo.Oricum,era "ciudata"-catalogata din prima clipa,condamnata etern prin ignoranta-mai conta ceva?Orice?!...
Si stop!Atunci i se oprise inima!La cativa pasi in fata statea zeul suprem,un demon cu alura de inger,masculul ce emana suprematie.Devenise captiva intr-un trup ce nu-l mai putea controla-pasii cautau aroma alor sai,talia se unduia mascata de haina greoaie,privirea il contura necontenit.Era in dreptul unui brad mult prea entuziast decorat,rege asupra furnicilor incarcate de cadouri si obiecte festive ce determinau nasterea unui murmur de fundal al decorului.Nu mai stia de ratiune,se daruise simturilor-si simturile se supuneau lui,doar lui,necunoscutului perfect...Natura nu era pacalita,ba chiar isi dorea ca dominatia sa-i fie restabilita in frantura de univers a diminetii de iarna.Astfel,electricitatea ce o mana se rupse odata cu intalnirea petei de gheata din apropiere.Impactul ii zguduii oasele,ii batu carnea,ii destepta simtul realitatii amagitoare.Parul precum o sepie insangerata se lafaia pe vastul alb si rece,iar cioburile inchegate completau armonia rosului tipator.Labirintul intunecat disparuse,si fiinta se umplu de brutalitatea concretului.Nivelul se surpase,viziunea isi modificase unghiul,un deceniu nu avea cum sa treaca in umile secunde....
-Esti ok?
Auzea sunetele ragusite si ademenitoare,insa constientiza doar margelele din menta care o tintuiau pe patul zapezii tasate.
-Aha...
-Sper ca toate sunt la locul lor,nu mai am baterie la telefon sa sun dupa Salvare!
Un cutremur ar fi fost mai potolit de mii de ori decat ceea ce simti ea cand zambetul acela lumina cerul de deasupra.Desi simtea mana ce incerca sa o ajute sa se ridice,parca nu mai era in trup-se desprinsese si contepla o ironie a trecutului abia sigilat...
-Scuze, o sa sune cam aiurea,dar te-ai lovit cumva la cap atunci cand ai cazut?Pari putin cam...tulburata!
Genunchii se transformau in gelatina,inima racnea coastelor sa o lase sa zboare,sa nu o mai tina intr-o inchisoare de muschi incandescent si puls haotic.
-Sunt bine...Am distrus globurile,o sa ma omoare Camelia,probabil o sa si racesc,dar momentan sunt...bine...
Cat de prost mintea!Nici propriul corp nu o ajuta:sangele ii migrase in obraji,degetele trepidau si zvaceau inca in dulcea stransoare a tanarului,pupilele inghiteau fiecare imagine ce avea tangenta cu persoana aceea aproape ireala.
-Bineee...Uite, nu prea te cred ca te simti chiar in regula...Pe mine ma cheama Adam!Tu esti...
-Eva!
Nu se putura abtine,rasul veni ca un val de pace mult ravnita.Parfumul tare i se impregnase in gura, o noua amintire arsa.Se simtea ca un copil in dimineata de Craciun,la vederea cadoului pe care il asteptase un an intreg.
-Eva,cat fac 2 plus 2?
-Niciodata nu am fost buna la matematica...
-Hai,fa un efort!Pentru mine!
Mai era oare nevoie sa spuna ceva in plus?!
-4!!!
-Esti mai dinamica,asta e bine!Altceva...A!Ce culoare au ochii mei?
A trebuit sa comande instinctiv picioarelor sa nu cedeze,sa se ascunda dupa cortina pleoapelor,sa inspire incet,sa expire incet,sa se adune.
-Verzi...
-Ti-e rau cumva?Abia soptesti.O sa lesini!?
-Nu,nu,nu...Sunt...bine...
-Eva,tu ma minti!
-Adam,eu nu mint!(in traducere asta insemna "-Adam,eu nu stiu sa mint si oricum nu mai am puterea sa incerc sa mint:mi-ai furat-o tu pe toata!")
-Atunci,uite,a ce miroase parfumul asta?
Si ii intinse fularul lui gri pana la nas,atingandu-i suav buza superioara cu degetul mic,fierbinte.Il stranse si mai tare de mana,se intoarse,lua un pumn de zapada de pe creanga bradului si musca lacom din ea.
-?!
-A mare,Adam,a mare!
Se mai desteptase.O ajutase gustarea de alb compact.Se trezise din granita temporara doar ca sa inteleaga ceea ce era in fata ei,si spera sa nu ajunga din nou acolo,chiar se straduia sa se amageasca de valabilitatea unui vis.
-Eva,eu trebuie sa plec,din pacate.E o urgenta!Si tu esi cam o urgenta,dar mi se pare ca te descurci...Te descurci!?
-Aham...
-Asta e numarul meu,daca ai nevoie de ceva, nu ezita.Si,te rog,ai mai multa grija!Esti draguta asa cum esti,nu te-ai asorta cu un picior in ghips.Ne mai vedem!
-Da,desigur...
Era cel mai greu lucru din lume,sa se desprinda de palma lui.Vazandu-l indepartandu-se,i se golea bolul sufletesc de ratiune,si sistemul interior se deconecta.Mocnea speranta,voia sa traiasca.Era Adam salvarea sau al saptelea sigiliu?
Tocmai cand se convingea ca totul o sa fie bine(eternul bine!),ca buzele o sa se dezghete,ca trupul nu o sa mai geama de amortire,ca globurile se vor aduna singure,atunci se prabusi cupola cerului peste fiinta ei tatuata social "Eva":palma lui primi palma alteia,la fel si imbratisarea,la fel si sarutul.
-Alta,alta,mereu alta...Eu cand?!
"
Poate maine,poate poimaine,poate niciodata.Vom trai si vom vedea....
"Pastreaza credinta si sinceritatea ca principii primordiale."(Anonim) Eu as adauga si iubirea,numai asa,ca sa fie...

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Lust&love

Acul ii penetrase degetul ca un dinte ascutit de metal,eliberand un mugure de sange ruginiu.Margelutele ,fructele unei mari in care se ascunsese soarele,fulgii de zapada ai unui masacru urban,sau tentaculele unei fiinte zidite din curcubeu,se lafaiau pe patul imbacsit de trandavia apusa si fugeau speriate la orice miscare necalculata.Zgomotul inaltat la atingerea parchetului inunda incaperea in unde de nimic izbitor,care se tatua sublim pe timpanele abuzate.Ochii se impleticeau in imagini,proiectand realitatea in straturi uneori parelele cu tangibilul.Carnea se pietrificase,mintea migrase,sufletul se daruise creatiei.De ce?Pentru ca merita,merita totul...
Dorinta...Exista,mocneste constant in fibra noastra umana,insa cel mai inoportun stimul o poate face sa explodeze incontrolabil.Ratiunea se refugiaza in tenebre,caci locul ei nu va fi niciodata langa pasiunea bruta.Initial,seamana cu o ramura ingemanata animalelor,o ramasita a eventualei evolutii,insa curand realizam ca "uneltele" seductiei noastre sunt mult mai avansate si demonice in comparatie cu primordialul dobitoacelor:limbajul trupului,vestimentatia(/lipsa ei),muzica,etc.Esential este ca,in ciuda oricarui efort supranatural,ea nu se domesticeste,stinge,elimina.Traieste in noi,sau tipa sa iasa de acolo.Uneori mai puternica decat iubirea reala,uneori subordonata ei,mereu o forta de recunoscut,respectat,temut,pretuit.Un imperiu mistuit din cauza unei flacari imateriale...
"Nu poti pleca din tine insuti."
"Filosofia e nebunia invinsa, nu absenta de nebunie."
"Leşinul dă sufletului şi panica morţii, şi intensitatea ei. Durase numai câteva secunde, dar sufletul îşi pierduse vârsta, apropiindu-se chiar în clipa vastei eclipse de copilăria mică."
Ionel Teodoreanu,"Lorelei"

vineri, 18 decembrie 2009

Posibilitati,prieteni,piper

"Norocul il afla doar pe cel ce nu sta locului."(Miguel de Cervantes)-am aflat prin intermediul propriei fiinte si propriile actiuni nestatornice esenta acestor cuvintelor adanc impartasite...
Avem nevoie de prieteni,chiar daca uneori vrem sa le aruncam privirile cu subinteles la gunoi si sa le stingem vorbele acide,poate negandite.Avem nevoie de prieteni sa ne curete masina de zapada si sa ne ajute sa obtinem oferte bune la reincarcare.Avem nevoie de prieteni ca sa ne calmam,sa intelegem ca nu suntem singurii nebuni de pe lumea asta.Avem nevoie de prieteni sa radem ca nebunii fara motiv,sa mancam tone de sticksuri si pufuleti,sa ascultam muzica buna si sa o comentam pana la epuizare,cu riscul unui scaldal de proportii.Avem nevoie de prieteni,chiar daca uneori ne lasa balta,uita sa ne aduca niste carti sau caiete,ne streseaza.Avem nevoie de prieteni sa putem boci in voie din cauza unor probleme amoroase insipide sau sa ne plangem de mila.Avem nevoie de prieteni pentru ca sentimentul apartinerii la o familie sa fie satisfacut,in ciuda faptului ca sangele nu nutreste nicio legatura in acest arbore.Avem nevoie de prieteni sa bem pe ascuns,sa fumam pe la colturi,sa injuram,si sa ne simtim bine facand asta.Avem nevoie de prieteni pentru ca nu putem trai izolati.Avem nevoie de prieteni pentru ca si ei au nevoie de noi.Avem nevoie de prieteni sa ne descoperim si sa-i descoperim treptat si pe ei.Avem nevoie de prieteni pentru ca ii iubim.
Un gust posedant,ca o mana rosie si catifelata sarutand fiecare picatura de piele frageda.Incatuseaza gura intr-o stransoare demonica,obligand-o sa nasca lacrimi invzibile de durere extaziata.Danseaza in ramurile unui foc printre celulele pana atunci latente,muscand pofticios si hotorat din castitatea gustului.Muleaza ganduri pacatoase prin pulpa sa smulsa din zapada intepatoare a naturii.Seduce prin vesmantul intunecat al unei promisiuni asteptate.Perfectioneaza tentatia prin tachinarea trupului si mintii,actul transformandu-se in tortura eliberatoare a simturilor.Piperul...

joi, 17 decembrie 2009

Un om,un simplu om...


Covorul uman pe care toti calca inconstienti.Carpa fara mandrie,fara respect,fara energie.Adevarul care poate sa fie cumparat,terfelit,apoi vandut ca o minciuna ordinara.Ambalajul ce-l arunci dupa ce i-ai consumat esenta.Gandul spurcat ce-l renegi,desi iti provoaca placere sa-l simti masandu-ti imaginatia mediocra.Tigara ce o fumezi fara sa te gandesti la consecinte.Un om,un simplu om...
De cateva zile incoace imi simt mintea foarte pustiita,ce ce este cam ironic avand in vedere o comparatie cu exteriorul generos.Izolarea,contrastul cald/frig,puietul de depresie,"drogurile'',etc. sunt posibili candidati pentru concursul "Why can't I think anymore?",insa nu-mi permit nesimtirea de a le atribui exclusiv comportamentul prezent.Cred ca am ajuns intr-o infundatura.Nu credeam ca o sa zic asta vreodata,insa am nevoie de un zbucium...
Uite,azi am invatat 2 lucruri foarte interesante:unu la mana,vanzatorii din orasul meu sunt,in general,niste scarbe,si doi la mana,n-am noroc.Nu ca as crede in acest element,dar se incapataneaza a ma convinge de puterea lui prin...lipsa!Degeaba am atatia trifoi cu patru foi,sunt la fel de inutili ca a lor frenezie nascuta pentru o mutatie genetica a naturii...
Pitita dupa niste perdele imbacsite,asculta pana la epuizare aceeasi melodie ce-i incrusta pe obraji siruri ude stravezii.Se facuse aproape intuneric,dar asta nu conta pentru ea:statea mereu cu ochii inchisi,tematoare fata de tot ce ar putea sa-i orbeasca intentionat sau nu.Si asa,oricum,era mai bine:ai lui strabateau infinitul fara sa cada in obscur, limpezi si atragatori precum sangele de gentiana.Era mult mai usor sa se minta fara amestecul marsav al luminii.Defect sentimental,ce sa-i faci...Un om,un simplu om...

miercuri, 16 decembrie 2009

Sleeping with ghosts


Sevraj...si nu prea!Incepe sa ma dezguste,insa vreau sa-i mentin gustul de iarna polara in gura cat mai mult timp cu putinta.Imi tachineaza corpul prin ace fragile si grase,dar niciodata nu cere tribut vreun strop de sange inca fierbinte.De ce?Intrebarea cu iz de etern,se pare.Nu am de gand sa ma pierd in labirintul ei amortit,desi ma trage de gene,ma gadila cu fire de electricitate pe spate,imi sigileaza buzele in pelicule uscate,dureroase.O sa dorm mai des cu fantomele acum,sa-mi tradeze ele ingredientul secret al supravietuirii in iarna...
"Mitologia greaca ne invata ca la inceput oamenii aveau patru brate, patru picioare si un singur cap cu doua fete. Si pentru ca Zeus se temea de puterea lor, i-a despartit în jumatati, condamnandu-i sa-si petreaca intreaga viata cautandu-si jumatatea care sa-i completeze."Oh,God...Asa sa fie?Posibil.Si... unde e?O sa ne gasim?O sa ne gasim pe lumea asta?O sa ne gasim pe lumea cealalta?O sa ne recunoastem?Atatea variabile si atatea posibilitati.E "frumos" si reconfortant sa te gandesti ca undeva exista CINEVA a carui palma sa se muleze perfect in a ta,ce poate vorbi cu tine prin tacere,ce te poate descrie si in obscuritate.Chiar nu vreau acest concept sa fie o minciuna constient impusa,o distragere mentala,un paravan al fatalitatii.Dar nimic nu o sa fie facil in drumul completarii-pietrele au colturi ce doar o mare de pasi ii pot slefui-pasii sunt umani,se ranesc...Nu pare greu sa spui "Te iubesc!",dar esti sigur ca si trupul tau e in tandem cu iluzia?Si aici nu e vorba de dorinta pura,ci de concordanta aburului nalucitor cu siguranta insasi sacrificarii pentru celalalt.In ideea sfarsitului,trebuie sa nu simti ca totul a fost un episod prost care nu-l mai poti sterge din caseta vietii.Iti cer cumpatare atunci cand stii ca totul da impreasia aerului condensat in vis-stiu,stiu,sunt cea mai realista visatoare...N-am timp de pierdut,trebuie sa-mi caut soseta albastra!But where do I start?!
Floarea e frumoasa.Si e frumoasa pentru ca pur si simplu e floare.Insa,cand o separi de sursa vietii,ea devine o bomba cu ceas.Are capacitatea de a croi un zambet,un raset,dar si de a nutri o lacrima a amaraciunii.Constituie un medicament vizual temporar,ce se transforma,inevitabil,in otrava putreda.Ajunsa,in cazul cel mai fericit,printre coastele pamantului ce a creat-o,singura optiune ramane a se supune si a se amesteca in tacere.O intrebare se inalta:a trait floarea?Sau a murit de la inceput pentru un capriciu pueril?Cate cimitire sunt glorificate in florarii...

marți, 15 decembrie 2009

Coke from the sky&red from the heart


Sigiliul ei cel mai adanc si cel mai racoros:mantie groasa de puf dens,inghetat,ametitor, peste un ocean de muritori agitati in van.Plecand din cer,frimiturile se rostogoleau haotic si cadeau fara sa stie daca cineva acolo jos le va prinde si le va salva.Ochii din cafea macinata in trecut abia mai tineau legatura cu palpabilul,caci tumultul isi intensifica ritmul dezordonat cu fiecare pas mai aproape de abisul alb.Te inecau odraslele ce emanau prin porii in unghiuri taioase euforie,putere,extaz.Eram ingropati intr-o ninsoare de cocaina...
Eu nu sunt doar eu.Serios!Eu sunt,pot sa fiu si o sa fie oricine vreau!Devin personaj de film,de teatru,de roman,etc. pentru ca vreau si vreau si vreau!Chiar daca volumul nu este niciodata maximizat,jupuirea de propria piele si imbracarea fictiva a alteia noi reprezinta o eliberare.Terapia aceasta iti ascute simturile sentimentale,te face sa-ti maresti instinctiv orizontul mental si te obliga sa traiesti cu ochii larg deschisi,chiar si atunci cand tu nu vrei decat sa-i tii cat mai inchisi cu putinta.E,concomitent,o povara sa traiesti poate sute de vieti din perspective uneori diametral opuse,insa roadele sunt mai dulci decat orice fruct interzis.Se mai otraveste putin radacina preconceptiilor,condamnarii,criticii nefondate,judecatii.Numai viata cate roluri ne obliga sa jucam!Suntem actori,fie ca vrem,fie ca nu!Cliseu sau nu,suntem,in esenta,fotografii copuse din mai multe planuri ce se suprapun inevitabil candva si se influenteaza fatalmente.Detasarea se face prin agatarea de imaterial,totodata constientizand ambientul neincetat,ca si cum ai incerca sa canti si sa bei apa in acelasi timp.Not easy?You'll get the hang of it,one day,these days...
"You are beautiful. You're the most beautiful girl in the world. You are my dream. "(Harry Goldfard,"Requiem for a dream"). ... .Cred ca sunt primele cuvinte pe care mi le doream arzator spuse din totdeauna si nici nu stiam ca mi le doresc!Asta pana ieri...Dar ele au potentialul de a se transforma in venin daca le lipseste adevaratul ingredient:sinceritatea trupului,sinceritatea cuvantului,sinceritatea inimii.O cheie potrivita pentru un sertat darapanat al sufletului meu...What are the odds?

luni, 14 decembrie 2009

Set sail for life!

Iar,iar,si iarasi iar...O sa invete timpul sa ma respecte si pe mine?Nu-i cer nemurirea,ba chiar o reneg,dar nu pot exista pasnic stiind ca-mi sufla mereu in ceafa,ca ma imbatraneste cu fiecare secunda,ca ma priveaza de mine insumi.Ma ingrozesc ceasurile,ma hipnotizeaza rutina,ma macina inevitabilul.Nu sunt un suflet neinteles,sunt doar un calator neobosit pe o mare interioara orice in afara de pasnica.Ignor frica,n-am pretentii de eroina,injur nisipul scurs.Rezolv ceva?Nu stiu,vom vedea-inca nu mi s-a spart clepsidra...

Curriculum Vitae(varianta personala a unei minti incolacite pana la refuz)

Informatii personale:
Nume: Adriana
Adresa: strada Sperantei,nr.22,Terra,Calea Lactee
Telefon: am
Fax: n-am
E-mail: subinteles
Nationalitate: extraterestra
Data nasterii: in pruncia unui ianuarie indepartat
Sex: asta se numeste indiscretie!

Locul de munca vizat:visator profesionist

Experienta personala:
Perioada:trecut personal-prezent colectiv
Functia sau postul ocupat:supravietuitor si cercetator
Principalele activitati si responsabilitati:respirat,mancat,invatat,iubit
Numele si adresa angajatorului:The Lord,strada.Raiului,nr.1
Tipul activitatii si sectorul:solicitanta/uman

Educatie si formare:
Perioada:prima amintire-prezent
Calificare:copil in tranzitie
Competente dobandite:nu suficiente
Numele si tipul institutiei de invatamant:"Tot-ceea-ce-ma-inconjoara-si-mai-mult-de-atat"/realitate
Nivelul de clasificare:un centimetru peste mediu

Aptitudini si competente personale:
Limba materna:hibrid de romana
Limbi straine:toate imi par straine, sincer!
pisiceasca-nivel mediu spre avansat
prosteasca-nivel (foarte) avansat
filosofie-in curs (flamand)de dezvoltare
Competente si abilitati sociale:(uneori)enervant de avansate
Competente si aptitudini organizatorice:nicio tangenta/vointa majora
Competente si aptitudini tehnice:da
Competente si cunostinte de utilizare a calculatorului:domeniu ce-mi depaseste inteligenta
Competente si aptitudini artistice:Da,da,DA!!!
Permis de conducere:nu inca(si ,spre binele omenirii,sa speram ca in viitorul indepartat obtinut)

Noi nu plutim in deriva,ci doar nu stim in ce directie sa o luam.Cand vrei prea mult,trebuie sa muncesti si pentru greselile celorlalti.Cafea cu senzatie de fan uscat?Bizar...Oglinda sparta,cioburi pictate cu sange fierbinte,ghinion infloritor-neah...Teama n-a ucis niciodata pe nimeni-asta nu inseamna ca nu o va face.Vrea sa ma lupt,vreau sa cersesc,voiai mai mult,dar eu nu fug de tine!Miroase a ceva...a...stagnare...Hibiscus azuriu la orizont!

duminică, 13 decembrie 2009

Horoscop in iarna



Beculete,luminite,fire,lemn,brad,globulete,beteala,vin fiert,baltoace,zapada,fast,sarbatoare,fericire,magazine,turta dulce,prieteni,familie,voci,tacere,colinde,gheata,oameni,patinoar,banci,ruine,vechi,nou,negru,
albastru,galben,dorinte,sperante,minciuni,adevar,rasete,lacrimi,amagiri,realitate,ceilalti,eu...
Sentimente mixte.
Nu-mi place sa citesc horoscopul decat dupa ce a trecut ziua respectiva.Adica incerc,pe cat posibil fara amestecul sugestiei personale,sa vad daca au macar o tangenta previziunile cu evenimentele consumate.Sincer,putin imi pasa cu cine se aliniaza Jupiter sau daca Mercur e in retrograd,daca e sa se intample ceva tot o sa se intample.Singurele similitudini pe care eventual le descopar imi par mai mult generalitati si vorbe aruncate in vant cu spectru foarte larg.Ar trebuie sa existe undeva o pancarta inscriptionata cu "Horoscop=Panaceu''-pentru ca asta a cam devenit:scuza ideala,universala,minciuna cea mai dulce,esecul mascat in speranta,medicament mintal eficient 99,99%.Hai sa nu ne mai agatam de supozitii si sa incercam sa ne incredem mai mult in noi,in ceea ce suntem capabili sa facem,in barierele fragile ce se sparg sub presiunea vointei sincere.Daca cineva,printr-o gluma sadica,ar scrie la sectiunea respectiva "Maine vei muri.",toti cei nascuti sub semnul zodiacal individualizat vor cauta oare calea celor drepti,poate doar pentru ca au crezut excesiv in puterea cuvantuli?Doamne fereste si sper ca nu!Mie imi pot vinde orice,chiar si gogosi.In maini am capacitatea sa nasc o schimbare de orice fel,si,astfel,imposibilul devine un simbol casant.Neti,iarta-ma din suflet,dar schimb canalul cand te vad :">...
Ma arde amintirea,imi strapunge carnea,ma face sa reneg caldura cafelei candva ravnite.Pentru voi pare ca ma pierd,pentru mine totul se dezvaluie ca o descoperire-ce sa fac,perdeaua voastra e imbacsita,a mea luceste orbitor!N-am nevoie de bogatii,ci doar de un trup functional,o minte agera si o inima incapatoare.Pot sa numar pana la cat vreau eu,doar sa stiu ca cineva ma tine de mana sa nu pierd sirul.Frigul ma va conserva pe deplin,si oja se va elibera zgomotos.Un gandac albastru,doi gandaci albastri,trei gandaci albastri...

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Snow covers even the soul


Fecioara imaculata aducea ofrandele pe o tava grandioasa, de argint neted,pe cand faldurile rochiei ii copiau fiecare miscare blanda.Pamantul ii devenise supus,aerul inmiresmat confident,flacara miilor de lumanarilor alinare.Viata ei avea doar un sigur curs predeterminat,acela si numai acela...Ii era greu sa distorsioneze realitatea si s-o muleze dupa o minte necoapta,necalita de experienta.La auzul zgomotului acela demonic scapa tava,care parea acum o progenitura sonora a creatorului-zgariat de metal scurt,strident,rau-prevestitor.Unicul gand posibil se transfigurase intr-o intrebare aparent banala:"De ce eu...?".Brusc,cei 12 barbati intrara in sacrul templu cu armuri grele si ura in ochii bulbucati.Era o prada extrem de usoara,o dorinta incarnata.Dar ei erau prea manati de setea aceea incontrolabila,pulsanda,calda...Tipul continua sa alerge,fara a privi macar o secunda in urma.Asa cum trebuie sa fie...Pasii lor se indepartau,lasand in urma scena dramei inutile.Albul fusese posedat de un rosu orbitor-nu sangera o fiinta,sangera un trandafir uman.Ramura molesita de lichid infierbantat se intalni cu lacrima limpede pe peretele obrazului,formand un apus marin al tragicului existential.Cu ultima rasuflare potolita,se adresa cerului neintinat din care erau modelati insasi ochii ei:"Iarta-i,unicul lor pacat e acela de a fi oameni..."
Nu mai am energie ca sa mai protestez,asa ca am sa las hoardele infuriate sa treaca peste mine fara sa opun cea mai mica rezistenta.Cine sunt dusmanii?Cuvintele.Vorbele.Necugetarile.Nici macar nu sunt dusmani,sunt fetusi nedezvoltati al unor sentimente brute si impulsiv refulate.Nu vreau sa-mi caut scuze,insa prea mult timp am suportat ranile picioarelor imaginare ce au trecut peste mine fara consideratie sau recunostinta.Nu am alura de martir,desi,uneori,unii ma confunda cu asa ceva.Sunt un om care,in esenta,nu are instinctul de conservare pus pe frecventa normalitatii:mai intai ceilalti,apoi eu.Credeti-ma,daca as fi putut,butonul s-ar fi aflat demult pe "off".Dar nu am cum.E imprimat pe fiecare celula,ca un cod de bare ce ma defineste si separa de multime.Dar,avand in considerare natura mea,s-ar putea sa auziti la un moment dat "snap"!Asta e sunetul corzii ce a fost prea mult intinsa si acum a cedat...And that,my friends,it's not a very pleasant sight to see...
A nins!Daca la inceput m-a scarbit gestul asemanator unei tachinari divine,am vazut cat de primitor poate deveni insasi frigul,daca este infratit cu zambete calde,sincere,ideea ca cineva poate nu va uita numele tau nici macar in desert,si daruirea une ciocolate calde.Daca ziua incepe (aproape) frumos,inevitabil un fenomen exterior va conduce spre cutremurul spiritual.Mi s-au furat obiecte de pret:somnul,ratiunea,calmul,pseudofericirea,maruntisurile vietii.Sper din tot sufletul sa nu le declar niciodata nule.Tese iar panze insecta iluziei,desi ma straduiesc sa o infometez.Ne e frica de brutalitatea simplitatii,asa ca ne ascundem dupa complicatul recomfortant.Doamna,doamna,ati uitat sa va luati restul-niste amintiri nu costa chiar atat...

vineri, 11 decembrie 2009

Un borcan cu somnifere


Desfacusem borcanul transparent de somnifere si indesasem lacom mana dupa progeniturile albe ce zaceau in interiorul sau.Erau atat de lucioase,de netede,de perfecte...In efervescenta miscarii,cateva scapara de cusca pulsanda si lovira podeaua scorojita.Pac!pac!pac!Marcau lemnul precum niste unghii din fier necrutator.Atunci puteai sa le auzi taria substantei,chiar inainte de a-i simti aroma odihnitoare.Le priveam asa,adunate intr-un manunchi solemn,si imi gaseam milioane motive sa le arunc direct pe geam,in zapada laptoasa de afara.Dar oricat de mult m-as fi straduit,mesajul clipocea necontenit-"trebuie sa recuperezi tot ce ai pierdut,trebuie...".Exact ca printr-un vis ce se inrudea mai degraba cu un cosmar,au disparut si ne-am contopit printr-o felie de timp si efort muscular.Ma asteptam sa simt efectul rapid,insa el ma tachina,incerca sa vada cat de mult se mai poate intinde coarda.Si,totusi,mi se impregnase un gust ciudat...Semana a...A zahar!Nu!Cineva le schimbase cu bombonane!Just my luck...Sau le metamorfozase insasi mintea mea?Weird...
Nu sunt adepta "plansului de mila"-de cate ori am o problema imi rezerv o clipa sa ma gandesc la problemele altora,ce poate depasesc semnificatia si intensitatea alor mele fara discutie.Asta nu ma face sa ma simt mai bine,dimpotriva,insa ma aduc cu picioarele pe pamant cu adevarat.Exista zile cand,indiferent de marea drama umana in care imi joc rolurile predestinate(sau nu),chiar nu pot sa ma amagesc.Pur si smplu!Pierd controlul capacitatii de a ma "educa'' si ma las prada biologicului.Apa si uleiul se separa determinat:spirit si trup in straturi individuale,unite superficial doar de o pelicula comuna,cu tangenta slaba la ambele entitati.Acesta este,pe scurt,sevrajul meu-dupa o cantitate halucinanta de dinamism mai mult sau mai putin dorit,calmarea apelor produce un efect bizar:amortire,discomfort,deprimare...Nu asa imi imaginam eu pacea!Pe de alta parte,in ea n-am incredere-fara zvarcolire niciun progres nu se poate infaptui!"Yeah,I'm a selfish bastard,but at least I'm not alone..."
M-am saturat sa calc prin baltoace si sa ma ud prin tenesii uzati!Cand nu am ce face,desenez pe pereti creaturi din mina de creion.Si cafelei de pe pervaz i s-a facut frig...Mi s-au destramat sosetele din curcubeul verii!Nu exista rimel pentru cate lacrimi am eu.Tortura s-a molesit,dar sta la panda-poate,poate o sa prinda momentul prielnic spre lovi acolo unde doare mai tare.Ti-a batut vreodata inima asa de tare incat ai simtit ca pieptul ti se va desface in momentul acela si o va lasa sa zboare?Eu da!Si nimic nu se compara cu asta!Nici macar culoarea aceea...

joi, 10 decembrie 2009

Snap!


Un tumult viguros de voci,chipuri,tipuri umane.Un material rece,injosit de atatea picioare murdare la suflet si talpa.Un gand persistent,precum o pata de cafea amara pe o inima de zahar.Un pericol invizibil,ce provoca framantarea copiilor neconceputi si nenascuti al unui trup in sunet continuu.Un ochi mediocru,o gandire ingusta,o viziune inchistata intre patru pereti imaginari de sticla impenetrabila.Un scancet mut al sufletului confruntat cu bariera neintelegerii.Un ceas fara relevanta.Un scaun de lemn neprimitor.O zi precum staniolul unei ciocolate.Fara partea cu ciocolata...
Mi-a citit jurnalul. ... .Psihologic vorbind,acest gest isi are echivalentul in a incarna sufletul asternut material al unei persoane,al lega de un stalp al judecatii ostile si al viola cu o minte externa celei nascatoare a cuvintelor.In acest caz,eu am fost victima.Nu imi pasa cat de dur poate sa sune exprimarea-atata timp cat reflecta brutalitatea sentimentului initial,este ideala.Voi admite faptul cu fiecare ocazie:in aceasta existenta nu ma am decat pe mine sub forma de spirit(corpul este instrumentul,realul scena conventionala).Tinand cont de acest lucru,pentru mine sacrilegiul a insemnat o rupere.Snap!S-a desirat cordonul ombilical ce ma lega de hrana ratiunii,si astfel caderea in gol a fost posibila.M-am simtit atat de vulnerabila,de murdarita,de desconsiderata.Parca mi-ar fi furat cineva nu doar esenta,ci si pamantul de sub picioare.M-am simtit violata mental...Am fost acuzata ca exagerez.Poftim,pentru cateva minute,te las sa-mi probezi pantofii conceptiei personale!Tu ce ai face cand toata baza vietii tale se pune in constiinta si acea concretizare a ei in scris s-ar dezvalui unor ochi ce nu pot trece,cu siguranta,de superficialul cernelii?Ca si cum mintea ta ar fi o femeie,iar femeia ar fi dezbracata in mijlocul pietei publice.Eu nu voi uita asta!S-a tatuat prin arsura de lacrimi pe piele si ma bantuie...
Nu-mi mai vorbiti de iluzia numita "fericire"- va voi rade in fata!Nu am de ce sa ma ascund-sunt cine sunt,iar de mai mult nu am nevoie!Mananc mere acre sa uit de frigul cuibarit in suflet.M-as inveli in fibre de grau spre a putea auzi natura mai bine.Vibreaza universul si eu nu stiu cum sa-l acordez dupa respiratia mea!Nu-mi apartin nici azurul cerului,nici albastrul cerului,nici turcoazul fanteziei.Cat de mult purifica focul pacatele...

miercuri, 9 decembrie 2009

Pulseaza,pulseaza,pulseaza...

Sincer,chiar nu ma mai intereseaza cauza-efectul il resimt din plin-eu am nevoie de solutie!Nu te gandesti ca eu am incrustat deja evenimentul pe pielea inghetata,iar acum ma macina dintii consecintei?Oare nu s-a incarnat deja vapaia actiunii,fara ca avortul sa se poata concretiza acum?Nu ma ajuti daca ma condamni si iti reliefezi superioritatea intelectuala.Dimpotriva!Asa ca,in loc sa filtrezi aerul pretios prin vorbe amare,mai bine ai cauta sa scuipi miere,fie ea si artificial creata de gand si suflet.Ia vezi,poti?!
Tot ceea ce sunt nu insemna nimic pentru Univers,raportat in orice sens.In mod ciudat,chestia asta nu ma sperie deloc,ba chiar ma incurajeaza.Adica,in cazul in care maine as da-o masiv "in bara",Pamantul tot s-ar invarti,iarba tot ar creste,ploaia tot in jos ar cadea.Poate sunt cea mai mare ciudata din lume,dar nu doar o data m-am gandit ce s-ar intampla daca maine as muri:cum ar continua viata fara mine,cum ar reactiona exteriorul,cum ar arata patul meu gol,cum s-ar dizolva periuta de dinti,ce forme ar lua norii in dimineata aceea.Si n-am reusit sa creez o imagine cat de cat clara.De ce?Pai nu ma pot incredinta sigurantei proprieie dinamici,ce sa mai zic de cea care nu-mi sta in putere.Nu m-a interesat,totusi,fictiv,unde voi ajunge si sub ce forma(spiritual vorbind).Abia pot tine pasul cu borcanul asta casant pe care il numesc "trup",in care se afla "ceata" prinsa deloc etans,ce sa ma mai leg de un mister absolut!Nu vreau sa mor,dar nici nu ma mai tem de moarte-este o frica pe ce mandra pot spune ca am depasit-o.Nu-mi pot risipi rasuflarile fierbinti numarand ipotetic pe cele ce nu vor mai fi...Nu sunt sub influenta medicamentelor,dar parca se joaca cineva cu mine si ma trage de toate sforile gresite.Sa aprinda cineva intunericul,in camera asta e mult prea multa lumina!Nu pot sa ma vad,ma orbeste...
Pulseaza,pulseaza,pulseaza...Pulseaza o vena ce ar trebuie sa stea cuminte,insa se incapataneaza sa-mi arate cat de repede ma poate descompune in puzzle-ul primordial.Daca ea crede ca am sa cedez,mai bine si-ar potoli sangele zelos.I'm not going down without a fight!
Noi nu ne drogam cu mentosan!Fiica aburinda a cafelei adera la arcul transparent al ochelarilor,stricand realitatea in mai bine.Mestecand iluziile,am realizat acreala ascunsa sub paravanul dulcelui perfid.Demonstreaza-mi cata rautate ai in tine,ca sa-ti demonstrez cat pot sa indur(si pot mult,caci am exercitiu!).Nu ma incred in ziua de maine. Dragul meu,ti se destrama camasa de pacate!

marți, 8 decembrie 2009

Was it a dream?


Am imbracat de curand o stare atat de bizara incat am senzatia ca trebuie sa ma privesc de doua ori in oglinda inainte sa plec din raza ei de actiune.Doar asa,ca sa verific...Sa verific pulpa ce zace dincolo de exteriorul spoit in mii de minciuni si aparente,sa vad daca a ei consistenta nu s-a lichefiat peste noapte.Cred ca asa se simt vazele,bolurile,paharele.Si criminalii.Indraznesc sa o spun?Ma simt aproape...fericita!Ce paradox!
De cate ori imi pica in mana un album de fotografii nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb:a fost un vis?Au existat acele momente cu adevarat?Daca da,mai pot sa le redau prospetimea doar printr-un obiect fragil?Daca nu,sunt eu oare nebuna?Raspunsuri:nu si da(in aceasta ordine).Mi-e foarte greu sa disting firul concretului de cel al imaginarului,dat fiind ca viata mea se constituie dintr-o fuziune deplina a lor.Desi senzorii din capul meu clipocesc la vederea simbolurilor colorate,lucioase,tot se strecoara semnele intrebarii.Problema cea mare e alta:exista realitatea?Are o definitie sigura?E universal valabila?Framantarea asta o sa ma distruga...Dar macar oimperiul meu o sa cada glorios!
Ganduri acre,visine albastre,asteptari casante,ochi din ciocolata alba,foc inghetat,lumini amare,suvite din nisip calit,nasturi imbracati in deziluzii,rochii mancate de fluturi negri-reteta dezastrului ideal!

luni, 7 decembrie 2009

Cu umbrela pe sub zapada


De zapada vreau sa ma fereasca o umbrela!Daca in torentul boabelor lichide vreau sa fiu descoperita in trup si suflet,de painea sfanta si inghetata a cerului ma tem.Nu-mi plac gandacii electrici pe ochi,pe gat,pe buze.Au gust de valiza mucegaita uneori,de dragoste neimplinita alteori,insa mereu sfarsesc prin a se transforma in sinucigasi lichizi.Vreau o umbrela calda,cu voce calda,cu mana calda...
Azi chiar nu pot sa filozofez.Nu am starea necesara pentru a ma putea dedica literelor.Azi nu!In schimb,vreau sa impartasesc un citat ce nu are nevoie de absolut nicio explicatie daca este trimis inimii prin ratiune,si nu ratiunii prin lucrul natural al inimii:

"Inteligenţa unui individ se măsoară în cantitatea de incertitudini pe care e capabil să le suporte."
Immanuel Kant
Doamne,e incredibil cat de mult pot intelege si aprecia aceste (aparent) simple vorbe!Ma sperie,sincer...
Trecerea de pietoni era nivelata de alte zeci de perechi de bocanci imblaniti,tenesi tociti,talpi goale.Succesiunea de culori ale semaforului devenise aproape enervanta.Corpurile din ce in ce mai compacte isi furau involuntar rasuflarile,filtrand aerul prin plamani otraviti,puri,cenusii.Poate cea mai indiferenta inmormantare pe care am putut-o trai.Si am,din pacate,un numar in urma.Figuri nu triste ori indurerate,ci maniate, gata sa atace orice alta fiinta vie,chiar demonice.E pentru prima oara cand nu am simtit ca mi se strange si micsoreaza pulsul.E pentru prima oara cand nu am simtit compasiune.E pentru prima oara cand am raspuns interior insultei ilogice.Acum exista un precedent.E...altfel.

duminică, 6 decembrie 2009

Mos Nicolae sucks!Big time!


Asta e o nedreptate!Cum sa-mi ceri sa nu mai gandesc?Sa nu-mi mai framant carnea si spiritul pentru lucruri ce par imposibile si inutile exteriorului,insa esentiale eului definitor?Sa nu mai fiu "EU",cu majuscule,sa fiu "eu" scris cu litere mici,un "eu" sub standard si insignifiant,un "eu" perfect mulat maselor?Sa tac,atunci cand vreau sa tip din radacina plamanilor,sa scuip tot ciulinii si florile conceptiei mele crude,neprelucrate,sa stiu ca si altcineva ma poate auzi,nu doar ecoul din propriile urechi?Sa stau cu mainile in san?Sa aprob guma mestecata pana la epuizare a societatii?Du-te ma de aici....N-ai sa vezi!
Mos Nicolae sucks!Adica,drept vorbind,acest simbol iubit al copilariei nu mi-a facut nimic,ba chiar m-a indulcit cu niste mult dorite reprezentante ale glicemiei peste orice limita umana(suuuper=P~).Ceea ce m-a terminat a fost ziua in sine,si asta din cauza a 3 motive mari si late:
1.Comparatie:
Dimineata de 6 decembrie la 7 ani:zapada moale si lucioasa batand la geam,un frig dulce raspandindu-se prin aerul purificat,mirosul caldurii molatice reflectata de casa insufletita brusc,bucuria si surpriza sincera manifestata la vederea cadourilor din ghetute,senzatia de plutire si(incredibil!) fericire ce ma imbraca pana sa pun capul pe perna.A,si atunci chiar credeam in Mosu'.
Dimineata de 6 decembrie la 16 ani:fata mahnita si dezbracata de zapada a cimentului mult prea tocit al curtii,un frig scarbos,trist strecurandu-se misel prin orice crapatura imaginabila,o atmosfera banala,dezinteresata,patetica desfasurandu-se-n camin,nicio reactie la golirea cizmelor(inca) puse pe hol.A,si acum CHIAR nu mai cred in Mosu'...
2.Sa invat.Asta am stat eu toata ziua sa fac.SA INVAT!Am schimbat "enshpe' " mii de pozitii,am sucit caietele pe toate partile,ajunsesem sa ma injur singura,cu voce tare.Dar,asezandu-ma pe parchetul murdar,am privit fix spre peretele gol,limoniu,neregulat,si m-am intrebat:asta o sa tin eu minte peste ani?Atunci cand va trebui sa fac marea socoteala a vietii mele,asta voi putea eu adauga?Merita oare efortul?Nu contest valoarea educatiei-dar cu de-a sila?Va echivala timpul petrecut "imbuiband" mintea scolara cu cel utilizat in favoarea construirii spiritului?Niciodata nu voi avea ipocrizia sa afirm ca "viata e scurta",insa simt din ce in ce mai mult intesitatea unei voci care spune:"Il pierzi,se scurge,il pierzi...".Cu siguranta ca nu-mi doresc un viitor mediocru,dar destinul nu tine numai de reactiile mele.Si,daca arhitectura drumului din mintea mea nu va corespunde cu realitatea,ma voi mai putea eu privii impacata in oglinda?
3.Tortura organismului este limitata in tarie,nelimitata in consistenta duratei.Seamana putin cu cea simbolic intitulata "picatura chinezeasca".Inteleg ce trebuie sa fac,insa aman prosteste.Va reprezenta adevarul o caramida prea grea?Nu stiu cat de curand voi afla...Poate sunt eu paranoica,poate nu...Durerea are si avantajele ei,totusi:intregul se dezvaluie in limpezimea sa deplina,toleranta se consolideaza,esecul se indulceste.No pain,no gain!
Si inca n-au venit cu sarbatorile cele mari!O sa fie un sfarsit de an tare greu...

In uraganul acela de voci haotice doar muzica lui se distingea clar.Timbrul reverbera in fiecare muschi transformat in coarda de metal subtire,iar caldura se nastea sufocanta.Vorbele atingeau fiecare nerv,fiecare bucata de piele,fiecare centimetru de ratiune.Mirosea a libertate,gustul de cafea reinviase,peisajul se mula conturului ochilor senini.O dependenta de necrezut,de neparasit,de neprigonit...

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Rebut social


Niciodata nu voi putea sa ma desprind de mine insami,sa judec exteriorul lipsita de plasa sigurantei sentimentelor.Nicio ketamina a filozofiei nu va putea sa glorifice pe deplin experienta extracorporala,precum nicio otrava nu va reusi sa suprime spiritul vulcanic in expansiune.Sa stiu ca impotriva mea comploteaza universul,ca norii doar pe mine ma haituiesc fara incetare,ca durerea e inca un tatuaj nevazut pe coapsa mea si doar a mea,tot n-as razbate.Cazand in genunchi,in fata ferestrei deschise spre etern,manata doar de pulsul ingrosat si lumina transparenta,voi cere sfatul unui prizonier fraged captiv intre coaste-inima.So help me God!
Laptele fierbinte are efecte destul de bizare asupra mea.Iata-i pruncul plasmuit la miezul noptii,sub privirile curioase ale unui bec mult prea zelos,unde muzele nocture nu s-au sfiit a-si arata trupurile imateriale dezgolite:


Rebut social

Furia lui e parazitul solemn:
Suge din el ca un ciorchine din lemn
Sufla spre chipu-i margele polen
Si-apoi se refugiaza.

Priveste bolta carbunelui nascatoare:
In reciclarea durerii gaseste-alinare
Stiind ca atunci ea rareori moare
Si-apoi se calmeaza.

Izvorul de ritm se stinge extrem:
Pe covorul tocit ramuri de sange-n tandem
Se scutura de palose in tipat si-ndemn
Si-apoi se jeleste urechea.

Lichidul taios sfideaza paharul:
In cusca de sticla isi tortureaza amarul,
Pe buze uscate ataca vulgarul,
Si-apoi se faleste.

Rege amortit in paloarea dezolantului:
Predica declinul Raiului,vomita spurcatura Iadului,
De pe munte savureaza triumful masculinului,
Si-apoi se culca.

Regina-l contempla alene:
Merita surghiunul o astfel de tradare?
Sarutarea pretuieste cat ocaua de ierate?
Si-apoi...aici nu e amor!

Conceptul:scena unei betii privita din perspective multiple.Inspiratia:totul.Simboluri:la discretia cititorilor.

Frigul ma face inevitabil sa plang.Dar cand sunt in coconul propriului camin,in paltonul caldurii aerate,atunci de ce mai apar margele lichide?De parca nu as stii raspunsul...Avea miros de fum,si asta ii intregea fiinta.As sparge o oglinda,doar ca sa vad cum ar putea fi mai rau de atat.Imi lipseste capacitatea de a accepta realitatea.N-am mai gustat niciodata o minciuna atat de frumoasa.Vreau o ciocolata!

vineri, 4 decembrie 2009

N-am chef azi...Poate doar de o cafea!Cu gust de copilarie!



N-am chef azi,n-am chef de nimic....Stiu,stiu,e scoasa dintr-un cantec,dar e prea buna sa nu o folosesc pentru starea mea de entitate amortita in staticul unui inceput de decembrie ciudat.Melancolia se intretaie cu scarbosul haos pre-"sarbatoresc",iar sufletul se pituleste undeva intre coastele erodate.Vreau sa ma debarasez de simturi si sa ma mulez dupa un colt de stanca sarutata de mare.Nu cred ca mi-am mai schimbat alarma de la telefon de peste un an-acelasi mesager al mortii somnului,cu ritmuri chinuitoare,racaind in netedul timpanelor cu precizia unui ceas elvetian.Somnul trupesc adica,deoarece spiritul nu-si permite sa taca...
Saptamana asta am avut ceva cu numerele.Partial pentru ca am vazut un fragment din "2012"(stiu,n-are legatura,dar oricum freaky stuff:-S),partial pentru ca ne-am tot jucat leapsa(eu cu altii,eu cu mine,eu cu prietenii mei imaginari,eu cu celelalte personalitati ale mele).Si m-am decis astazi sa inchei ciclul cu un segment dedicat perioadei mele existentiale celei mai de pret:copilaria....
17 lucruri pentru care eu am fost cu adevarat un copil:
1.Am mancat multi ursuleti din jeleu colorat,dar am ascuns si mai multi in sifonier(mi-era mila de ei,consideram ca au un suflet propriu si ca nu merita o astfel de soarta)
2.Am visat mai mereu.
3.Am dansat si am cantat in picioare in mijlocul patului,prefacandu-ma ca sunt o celebritate, ca am talent veridic,si ca sunt casatorita cu Ricky Martin(=)))aveam 6 ani,nu ma judecati:">)
4.M-am jucat cu animalute la fel de mici ca mine,cu ochi precum lacrimile dense ale cerului instelat de vara.
5.M-am uitat la desene animate incontinuu;ajunsesem sa le stiu pe de rost,replica la replica,dar tot ma uitam.
6.Puteam sa fiu pur si simplu eu,si nimeni nu ma judeca pentru asta.
7.Am cazut de nenumarate ori cu bicicleta,rolele,etc. si,de fiecare data,plangeam putin,o rugam pe mamaia sa-mi dea pe genunchi cu putina crema,sa puna o frunza(da,frunza!),si eram ca noua.Asta ca apoi sa o iau de la capat.
8.Am ignorat lumea reala,construindu-mi un univers propriu, mult mai veridic substantial.
9.Am crezut cu toata fiinta in Mos Nicolae si Mos Craciun.
10.Am plans cu tot corpul si sufletul,si toate lacrimile au fost pure deoarece au venit dint-o inima ingenua.
11.Am crezut ca toate jucariile mele de plus sunt vii,ca noaptea nu se mai prefac si se comporta precum oamenii.
12.Am mancat dulciuri fara sa-mi pese cate calorii au,la orice ora din zi sau noapte.
13.M-am bucurat de fiecare clipa individual,fara sa iau in considerare povara celeia ce va sa vina.
14.N-am baut cafea.
15.Am fost o mana de par cret de abanos,un zambet vivid,ochi curiosi,am iubit si am urat sincer.
16.Am tratat prietenia cu cele mai brute sentimente,si nu stiu cat de drept sau folositor a fost asta sau nu.
17.Am adorat acel timp fara ceas,fara griji,fara intrigile exteriorului.

Nu-mi mai simt talpile,ploua doar pentru mine,mi se dezintegreaza plamanii,am spart ceasca de cafea,imi strapung gratii ochii.Nu pot amputa membrul invizibil-nu poti sa-ti amputezi inima si sa ai pretentia ca mai poti trai spiritual."Posesie asupra unei iluzii comune"="Sindromul Adriana".Vreau sa fiu EU,nu eu.Nu mai am energie sa hranesc vidul.A,nu,totul e ok!In aparenta doar...
P.S.Pasez o leapsa mai veche catre Bettu(Alunica Assasina's Blog). :D

joi, 3 decembrie 2009

22


Sa inciti pamantul nu e chiar asa usor:trebuie sa il atingi precum ai atinge un pahar de cristal pur,sa-ti lipesti obrazul ud de inima lui faramicioasa,sa-i soptesti ce nici macar in sinea ta nu poti striga din rasputeri.Si,daca iti folosesti cartile avantajos,vei observa unul din doua lucruri:fie o sa te invaluie o liniste mormantala,fie o sa-ti fie cutremurata si ultima celula necurata din trup...Alege cutremurul,alege cutremurul!
Am obosit...Sa-ti rascolesti tartacuta dupa 99 de lucruri despre propria persona nu e tocmai o plimbare in parc.Si ce fac eu cand obosesc?Mai muncesc putin,sa stiu ca am facut un lucru cum trebuie.Legati-va centurile,caruselul e pe cale sa porneasca!
22 de motive pentru care sunt un om rau:
1.Sunt ipocrita.
2.Spun ca nu vreau sa judec lumea,dar monstrul mic ce traieste in malul creierului meu ma face sa construiesc fiecare fraza de genul astfel:"Nu vreau sa judec pe nimeni,Doamne fereste!,nu mi-a facut nimeni nimic,DAR...."
3.Ma cert cu frate-miu si,ocazional,ne "alintam" cu etichete de tipul "prostule/proasto","idiotule,idioato","tampitule/tampito",etc.
4.Omor ganganiile de care mi-e frica.
5.Nu-mi fac curat in camera nici cand imi cere mama insistent sa o fac.(accentul se pune pe INSISTENT)
6.Nu-mi respect trupul.(in sensul ca refuz sa merg la doctor,desi stiu ca sunt un robotel cu mult prea multe piese defecte)
7.Tip la oameni si animale.Tare.Mult.
8.Am tendinta sa fiu uneori cam nesimtita.
9.Comentez prea mult.
10.Nu cred in fericire.
11.Nu reciclez.
12.Mint "de-ngheata apele".
13.Am purtat odata o caciula facuta din blana de iepuras.
14.Ma enervez usor.
15.Mi-as dori cateodata sa am un pistol.
16.Nu dau bani cersetorilor.
17.Nu cumpar CD-uri,DVD-uri,etc.(Youtube:D)
18.Fur jucarii de mica.
19.Again,urasc Craciunul.(simbolul actual,nu semnificatia religioasa)
20.Sunt inutila.
21.Nu-mi pasa de ziua de maine.
22.Sunt ignoranta.

Doua statui,mutate de maini imaginare calde si vii,fortate sa se priveasca in ochii sculptati din piatra neteda.Ele nu simt nimic-nici aerul patat de magnolie,nici atingerea sangelui pulsand,nici imaginea raului involburat,nici aroma cafelei matinale,nici ritmul bland al unui murmurat indepartat.Toate ar putea fi ale lor.Sunt atat de nenorocite,dar atat de impacate cu sine.Nu pot sa cred!Ma vindec?Oare chiar ma vindec!?