luni, 28 februarie 2011

Perfume

 

miroase a vechi si-a nou in aceeasi sticluta plumburie,
a frunze deschise si-a bujori de sange
cand perdeaua acopera lumina de la periferie,
iar copilul din vecini inceteaza a plange.

 in camera asta din care ies priviri si ganduri fara tiv
are loc cate un Big Bang de cate ori s-aprinde becul
si se-ntrevad particule de parfum in aer,fugitiv,
asa cum se-nfiripa vara intre gene somnul.

se-mbata narile,limba amorteste sub imateriala pudoare,
sub tavan se tese o aromata poveste din bucati de soare...

duminică, 27 februarie 2011

My living example





I  really love you,girls!
( A&T&A)

sâmbătă, 26 februarie 2011

Love hurts

 

coace ceva in mine,
ceva ca o uriasa rana deschisa
din emotii comprimate si deloc subtile;
ma simt ca un deget cu oja ciobita,
sub care se-ntrevede unghia vag ingalbenita-
dezbracata intr-un colt,expusa suficient,nesocotita
intr-o ecutie de acelasi pol...
la picioare-mi zace umbra-
a capitulat ea in locul meu,ghemuindu-se
sub gamba ce candva o facea s-alerge;
nu-i lege si nici nu-i vorba de a alege,
ci doar de o stare care-mi devoreaza 
fiecare miscare
coordonata de vointa!
da,doare!doare sa privesti,sa inchizi ochii,
sa-ntelegi ca drumu-i fara tinta,
doare sa iubesti ceva ce simti ca nu exista...

vineri, 25 februarie 2011

Tonight we drink to youth


tineretea-i o linie de nebunie amestecata cu extaz
trasa de pe o cartela telefonica
in peronul uitat
al propriului destin.

zile ca fumu-n vant,
minute cu gust de cirese,
se toaca trotuarul,
ne scriem pe fiecare perete
sperantele in versuri
cu rosie vopsea.

n-avem matca si nici refugiu,
decat gandul tulburat;
stau pe capota masinii albastre-
cat mai avem de indurat?
imi trec porumbei pe deasupra capului,
cerul e mat.
ma ridic si privesc spre altii-
oare cat ne vom mai bucura
de Paradisul nostru intinat?

joi, 24 februarie 2011

A fost odata....

 

...ca niciodata,ca de n-ar fi,nu s-ar mai bleah,bleah,bleah...Asta nu prea e basm,asa ca pare-mi-se c-am inceput pe picior gresit.Genul ala de povesti cuprinde balauri si Feti-Frumosi,a noastra are discutii pe mess si un cal care nu e zabra.Oricum,asta nu ne impiedica sa avem o "preafrumoasa fata".Draga de ea,asa se straduia in frageda pruncie sa faca diferenta dintre animala si planta,c-a devenit cea mai breaza din regat.O mandrie,ce mai!
Si,pentru ca o iubim atat de mult (vorbesc la plural nu fiindca am vreo problema cu personalitatile mele multiple,ci pentru ca stiu ca majoritatea celor care o cunosc sunt de aceeasi parere ca si mine),ii dorim imparatie prospera,viata lunga si multe calatorii pe pamanturi straine,dar nobile(dau un nume la intamplare,Urugay),precum si un rege pe masura ei,frumos si vanjos,fara inceput de calvinism.Mandrul cavaler sa imbatraneasca alaturi de ea gratios,amandoi ajungand sa se simta la paterpauza ca-n gloria tineretii.Divina Providenta sa-i fereasca pasii de vreo cazatura nervoasa,trampa vietii aratandu-i-se etern inclinata in unghiul cel mai prolific.Are...alul inimii ei sa fie mereu umplut de fericire si zambete,astfel incat noi,umilii sai supusi,sa putem auzi dulcele glas ce ne inunda urechile cu vorbe de duh precum :"Varzelor!".Amintirea ei va dainui chiar post mortum,desi ii dorim ca momentul acesta de tranzitie spre infinit sa se gaseasca LA MULTI ANI! lumina departare in viitor.
Privind spre ziua de maine cu incredere si optimism,iti uram tot binele din lume,viata implinita,dragoste fara limite si sanatate de platina!Terminand aceste dulci dulcegarii,hai sa facem un pic de diabet si sa incheiem prin a-ti spune sa ramai asa cum esti,caci perfectiunea nu se poate imbunatati!
Hai sa ne traiesti!

Pentru Ana

P.s. Acest text este un pseudopamflet si trebuie tratat ca atare.Rugam sarbatorita scumpa si divINNA sa nu o stranga de gat pe autoare pentru eventualele "scapari".Si pentru poza.Multumim!

miercuri, 23 februarie 2011

Talk,and talk,and talk,and talk...

 
Please,


SHUT
UP!!!

Too many words,too little sense.

marți, 22 februarie 2011

If I turn into another...

 

Facts:
  • nu poti controla Universul, nici "toanele" lui,nici inevitabilul
  • viata e cateodata nedreapta
  • vremea poate influenta dramatic starea de spirit
  • nu-ti poti rata tineretea/viata intr-o perpetua amaraciune fara baza autentica
  • e bine sa plangi pentru cine nu mai e si cele ce-au trecut
  • amintirile reprezinta combustibilul vital supravietuirii si medicamentul ce ne pastreaza sanatosi mintal
  • vorbele dor mai tare decat loviturile
  • oamenii vor ramane oameni,indiferent de circumstante
  • e suficient sa supravietuiesti,dar e infinit mai valoros sa traiesti


    luni, 21 februarie 2011

    Bad day


    It's just one of those days when...
    • you didn't get a good night's sleep
    • the weather outside is beyond crappy
    • you are a zombie at school(and not a pretty one)
    • you feel like chainsawing everyone you know
    • your brain refuses to think and/or process vital information
    • you're freaking out about the future BIG TIME
    • you'd rather play with your cats,paint your nails and gaze at the ceiling than study
    • you can't find enough socks to keep you warm
    • you feel like a total incompetent because your orchid appears to be "dying" after only 2 weeks in your possession
    • everything feels damn wrong
    Yep,it sounds pretty much like a "bad day" to me...

    duminică, 20 februarie 2011

    Dig


    Am vrut sa ies azi pe alei.Singura.Prin vant.
    Dar mi-am adus aminte,vai,
    Cum as fi putut sa uit?
    Ca aerul cel gri de vant ne pangareste
    Fara exceptiile,candva,de rigoare...
    Ne arunca pe umeri o pelerina de minciuni,si nu de ploaie,
    De ganduri cu doua fete,de slabite lipitori
    Ale indoielii
    Ce se hranesc cu noi,prin noi,cu sete band!
    Ne ingroapa sub un gros strat de strain nou-nascut,
    Ne alieneaza de adevarul ce-am trudit crescand,
    Aruncandu-ne-n cascada ambiguitatii abrupt.
    Cine ne mai cauta?Cine ne mai descopera?
    Cine mai sufera sapand dupa
    Miezul rosu si pulsand al celui ce ieri avea inca
    Umbra de altadata?
    Azi n-am mai iesit pe alei.Singura.In vant.
    Stiam ca n-ai fi putut sa ma mai dezgropi apoi,
    Ti-ar fi lipsit acel avant
    Al dragostei.
    Cer prea mult...

    sâmbătă, 19 februarie 2011

    Maybe it's the weather...

     

    Niciodata n-am stiut sa incep "frumos".Stii,genul de introducere care sa te impinga sa citesti in continuare,ca si cum intreaga ta viata din acel punct inainte ar depinde de cele cateva amarate de randuri ce urmeaza debutului.Mda,poate e un efect al faptului ca nu prea stiu sa intru in discutii cu oamenii,ca mai degraba ma agat de amanunte ce apar pe parcurs.Un fel de geamandura,ceva care sa ma tina la "suprafata"...
    Asa ca facem o exceptie si incepem cu esenta: uneori,imi doresc sa mor.Da,da,ai auzit bine:uneori,imi doresc sa mor.De obicei,cand cine afirma asta,automat te gandesti la deceptii din dragoste,probleme diverse,sau,sa fim seriosi,raspunsul adoptat cu o mare doza de ignoranta si un zambet tamp pe buze:"Ba,ce emo!".Personal,mi se pare atat de logic, incat orice tentativa de a judeca paleste pentru o secunda.Chiar mai mult...
    Motivul meu e oarecum mai egoist.Nu-mi doresc sfarsitul in momentele mari de cumpana sau cand suferinta imi rascoleste si ultimul centimetru al creierului,ci cand ma simt mai putin om.Adica...Ai vreodata impresia ca orice ai face,nu e niciodata suficient ca sa multumesti un anume cineva?Normal ca ai avut...Pentru mine,e ca si cum as ridica o piramida din sticla cu toata forta de care sunt capabila,o singura privire indiferenta din partea celui caruia ii este dedicata fiind piatra care sfarama tot efortul.In felul asta,paleta de culori se-mbraca in tonuri inchise de gri atunci cand sunt vazuta altfel decat fiinta ce incerc s-o modelez,s-o perfectionez,careia ma fortez sa-i ascut marginile taioase si inestetice.
    Tragic(plus patetic) devine panorama cand imaginea se reflecta in negativ.Si atunci vrei pur si simplu sa renunti.De ce sa continui daca efortul e in van?!
    Cum spuneam,uneori imi doresc sa mor.De ce?Pentru ca asa se castiga,aparent,respectul si pretuirea,in momentul cand rezlizezi ca "ai avut,ai pierdut".Si as fi...pai,cam pierduta.Definitiv.
    Dar...Intotdeauna e un "dar".Oricat de mult mi-as dori sa fiu macar o data un CINEVA complet in ochii lor,nu pot sa le doresc suferinta.Intr-adevar,ii iubesc atat de mult,incat sunt dispusa sa dau nefericirea mea pe siguranta lor.Si nici macar nu e vorba de sentimente indoielnice,ci de o certitudine ciudata:fac parte din mine,trup si suflet.
    Si da,in ciudata tuturor variabilelor,as muri mai degraba pentru ei,decat pentru mine.

    vineri, 18 februarie 2011

    Misfit

     

    I don't like sour limes,
    And it's hard to breathe sometimes.

    The sky disturbs me when it's dark,
    And I can't help but compare tomorrow
    With a shark.

    I seem to never sleep enough,
    And being alive is often rough.

    I don't like to fake a smile,
    And ...well,every look I meet
    Conducts a trial.

    I'd like,for once,to feel just right,
    Not stand aside,seal my lips,gasp for air
    In fright...

    joi, 17 februarie 2011

    "that" kind of girl

     

     

     

     


    I'd like to think I'm more than a mirror shows...

    miercuri, 16 februarie 2011

    Fate...or something better?

     

    Poftesc si ma tem concomitent de-un demon al iubirii
    Prin care sa renasc.
    Ma aflu intr-o inertie sublima din fluiditate si extaz,
    Cat de amar imi pare astazi sucul transparent al nefericirii!

    Sa vreau sa mor si sa traiesc,cat de bizar imi pare!
    Sa te visez cu ochi deschisi in zarea fumurie
    Ca geamul unei masini in prag de ruginita nebunie,
    Un astfel de halucinant blestem imaginat-am vreodata oare?

    Mi-esti necesar cum este creanga de care se prinde mugurele
    Spre a inflori in cele mai adevarate nuante ale sale,
    Cu forte smulse invizibil din seva celui d-esenta tare.
    Dar tu ma deschizi,tu ma risipesti...N-au sa-mi mai fie la fel gandurile.

    Daca soarta mi te-a scos in cale,o sarut si-o scuip pentru joc-
    Insidios,un alt pion,ma prinde si nu ma lasa sa scap deloc,deloc,deloc...

    "Your love is a verb
    Here in my room."

    marți, 15 februarie 2011

    Morning view

     



    Am invatat sa nu mai tanjesc dupa perfectiune in momentul cand am realizat ca ea se afla in fiecare greseala pe care o comit si din care,mai apoi,invat sa ma ridic.Rosesc,zambesc si invat sa ma iubesc prin prisma ochilor altora.Mi-am personalizat o coloana sonora in cap si nu am de gand sa o dau pe "mute" decat atunci cand fiecare cuvant,fiecare nota muzicala si fiecare sens se va fi gravat pe pielea mea pe dinauntru.Ador sa impletesc vorbe si-apoi tot eu sa le despletesc...Incet,gradat,cu indoielnic cuget.Chiar cresc.

    luni, 14 februarie 2011

    I love/I hate

     

    "short term pain for long term gain"

    Iubesc...
    • un cantec din uterul caruia se naste o poveste,un vis sau un nou gand intens
    • o imbratisare in care pot sa ma pierd azi,fara sa ma tem ca maine nu ma voi mai putea regasi
    • orele cand ticaitul ceasului ating armonia lenta ce mi-o doresc 
    • sa aud peretii vibrand de fabuloasa incantare a pigmentului din vopsea cand saruta lumina fantomatica a neonului
    • materia ce tropaie in podea de cate ori pasesc prea greu si trezesc atomii
    • sa privesc cerul neintinat si sa uit de mine,de tine,de tot ce ma-nconjoara
    • sa stiu frica de viitor plangand intr-un colt al plamanului drept deoarece i-au fost inselate asteptarile de odinioara
    Urasc...
    • sa nu stiu daca te vreau cu adevarat sau nu,daca esti un simplu capriciu sau un geniu bun
    • sa ma tem de ploaie doar pentru ca spala rutina si aduce in casa noua necunoscutul
    • sa impart bucati din mine ochilor strainilor ce se holbeaza pe strada
    • zilele cand nu fac nimic si ma simt inutila pentru asta
    • gandurile negre,diferenta de ani,ideea ca eu infloresc in timp ce altii ce-i iubesc se ofilesc
    • sa-mi vad libertatea inchisa intr-o colivie tesuta dintr-un miliard de "nu"
    • sa stiu ca sunt fericita,dar sa vreau mereu mai mult,mai mult,si mai mult,si sa uit...ca am acum tot ce-am vrut.

    duminică, 13 februarie 2011

    Megalomaniac

     

    Atatea drumuri virgine pe care poti lasa o carare si,totusi,doar doua picioare,
    Dormim prea mult timp agatati de baloane pe creanga arborelui unde indoiala nu moare.
    Rad,desenez pietre pretioase si gatesc in bucatarii joase cu ustensile albastre,
    Iar iarna plantez cactusi in ochii tai inchisi si terni.Doua sterpe nebuloase!
    Am avere doar un cercel si multa imaginatie,dar am oare nevoie de mai mult?
    Nu,asa spuneam si eu!Acum stai sa-mi ascut al meu sarcastic gand,
    Aerul e destul de greu de prefacut in parfum,dar egoul ramane un sfatuitor la fel de bun...

    sâmbătă, 12 februarie 2011

    Pardon me!


    I have something to say
    each and every day,
    but for some reason
    I get scared and run away.

    It's easy to demand:"Be brave!".
    However,
    standing up straight when everything crumbles down,
    smiling when friends like strangers pass by,
    or leaving when happy folks gather 'round
    is not as easy as it may seem.

    So pardon me if I fail to meet your expectations,
    yet I'm only human-
    a girl with a loose bow in her hair,
    trying to find a meaning to all this nonsense
    without using her imagination.
    I'm awkward  and my confidence is frail.
    I sometimes just give up and stare.

    vineri, 11 februarie 2011

    Hard






    joi, 10 februarie 2011

    Anomaly

     

    nu mi se pare normal sa te visez atat,
    nici sa-ti vad chipul reflectat in orice magazin de lenjerie fragila;

    fumul din mansarda nu ma ajuta,
    nici cafeaua rece din fiecare dimineata
    ce pare surda
    la toate lamentarile mele din amor.

    era o vreme cand oglinzile din dormitor imi spuneaua ceva,
    nu doar ca-i soldul mai lat si ca ochii s-au retras
    in pantecul orbitei,
    departe de lacrimile ce uneori apar ca un gros val aievea...

    reconstituind o scena din trecutul apropiat, inteleg
    cum de s-a rupt firul acela invizibil ce ne lega
    precum un cordon ombilical provizoriu;
    ca doi paraziti pe tulpina iubirii,
    rapid am lasat frejul uscat,
    fara seva.

    inca esti o chinuitoare anomalie
    a organismului meu ramificat
    in aer si-n materia lina...

    miercuri, 9 februarie 2011

    Pain,pain,go away...


    Devine uneori atat de ciudata...Senzatia aceea de imponderabilitate,de goliciune sufleteasca in noptile cand insomniile pandesc in umbra.Iar cand insusi somnul uita sa poposeasca si la capul patului tau,inevitabil filmul ce ruleaza pe tavan se arata alb-negru din aproape toate privintele.Brusc,durerea din ochii obositi migreaza simultan spre nord si sud...
    Amintirile nu-s pe sertare,sa poti deschide doar pe cele cu eticheta viu colorata sau miros imbietor.Ai,de asemenea,si destule cu vopsea sarita ori iz de boala inchisa intr-o camera mica pentru timp indelungat.Ironic,cele din urma dezvolta o autonomie lugubra,deschizandu-se dupa bunul plac.In special noaptea.In special.
    M-am intrebat de multe ori in aceste ceasuri gri ce suferinta macina fiinta mai adanc:cea fizica sau cea psihica?Poti sa compari o bucata de carne dezlipita violent de intreg cu viitura de imagini,sunete si senzatii ce se izbeste de barajul tamplelor?Sau amintirea unei cazaturi trecute poate vreodata sa echivaleze cu amintirea unei persoane dragi ce n-are sa mai vina in veci inapoi?Poate arsura pielii sa atinga arsura inimii?
    Posibil.Probabil.Depinde.Orice tip de durere trebuie luata in seama,indiferent daca se ascunde in spatele unei lacrimi sau al unui zambet pocit.Cred ca,uneori,cea "invizibila" este mai intensa : vrei sa faci ceva,sa nu te mai simti inutil,sa modelezi o forma care sa faca realitatea mai usor de suportat,dar te trezesti cu o minge de nisip uscat intre degete.Siragul firelor de nisip se transpune in siragul unei neputinte mai chinuitoare decat orice pumnal intre coaste,mai violenta decat orice izbucnire a nebuniei,mai amara decat orice fiere eliberata subit.
    M-a durut trupul.M-a durut sufletul.M-au durut separat si m-au durut in aceleasi ceasuri eterne.Uneori te purufica suferinta.Cel mai adesea te lasa despuiat in desert,fara niciun refugiu.
    Si cel mai dificil e sa n-ai unde sa te ascunzi de ce te distruge.

    marți, 8 februarie 2011

    Smudged view


    cat imi place sa te vad dimineata
    cu pete de vin pe fusta si rimelul cuibarit sub micile gene;
    cat imi place sa simt tarziu noaptea
    mirosul de cirese arse si fantoma trecutului dansand alene
    printre noi.

    cat ma fascineaza parul tau incalcit in cozi naturale,
    pe cand geamul aburit scoate diapozitivul cu soarele rasarind;
    cat de mult imi place sa vad o mare de picioare goale,
    pe cand  beculetele de pe cerul de vara rasar sclipind
    ca muguri noi.

    cat de lung e drumul pana la un colaj indecent de ochi caprui,
    desi ciorapul bej ti-e deja rupt,destramat,stins;
    cat de scurta e poteca pana la casa noastra de nebuni,
    desi boala ce ne mistuie nu se vindeca decat printr-un sejur extins
    in mare,goi...

    luni, 7 februarie 2011

    Drive

     

    am condus in masina ta prin desertul sufletului unui fost magician
    si ne-am ratacit printre iepuri de plastic,flori incaruntite,trucuri rasuflate;
    s-a despletit in materie fierbinte soseaua in urma tocitului volan,
    iar gandurile mele din carti de joc tinteau spre o vaga eternitate...

    am condus in masina ta prin marea cea de albastru fara limite,
    cu pesti gelosi lipiti de geamuri si caracatite violet zgariind vopseaua;
    ni s-a infiltrat sarata apa in vene si-n fantasmele cu degete abile,
    deasupra,in cealalta infinitate de safir,cantandu-ne un mars randuneaua.

    am condus prin galaxia gandului celui uitat,
    printre panglici brodate cu stele,
    n-am mai intalnit niciun atom imaculat-
    ultimul strop de benzina n-a tinut pana la cea mai apropiata alee...

    am condus prin spatiu si prin vid,
    dar cu timpul pierdut nu ne-am mai intalnit.

    duminică, 6 februarie 2011

    Lover,can you help me?

      

    Incepi cu banalitati si termini in miezul sensului existentei...mi s-a intamplat de cateva ori.N-as spune ca e precum un cutremur,mai degraba senzatia se aseamana cu nisipul miscator: fie ca te misti,fie ca nu,intelesul a tot ce ti se petrece devinde de necontestat.Se infiltreaza in fiecare por,iti zgarie pielea si ratiunea,iti inghite respiratia in vidul sau de nedescifrat.Bineinteles,salvarea e o "franghie" mai speciala:putin cotidian,putina banalitate,ba chiar si putina ignoranta asigura compozitia suficienta continuitatii nestingherite.Pana la urma,raspunsul se personalizeaza in functie de individ.Definitia Raiului meu se prea poate sa inglobeze Iadul tau,iar eternitatea placerii tale-temporarul torturii mele.Nu ma intereseaza teoria;practica,literalmente,ne omoara intr-un fel sau altul...

    Razboiul e inutil,pueril si ridicol de dureros.Frica ne ucide.Tot frica ne salveaza si da un sens nimicului ce-l ridicam inconstient in chipul unui fals imperiu salvator .Prietenii au mantuirea si condamnarea tatuate in palma.De cate ori o sa indraznesc sa spun ca n-am destul/ce-mi doresc,o sa-mi dau singura o palma peste gura si ganduri.Nu trebuie sa fi mort sa experimentezi Infernul.N-am luat viata niciodata mai in serios...

    ...cu umarul ca o alba orhidee-neted,pur,fara griji,static.Manechin cu puls.

    sâmbătă, 5 februarie 2011

    I'm a child lost in the woods...


    Ar deschide toate geamurile din casa,nu-i mai ajunge aerul din camera,de pe intreaga planeta,se sufoca...Parfumul zace undeva pe sub pat.Gura o simte ca un plastic topit si inca moale,dezgustator.Ii arde pielea sub haine,e un astru imbracat in zdrente.Oare de ce nu ia foc odata!?O lumina aparte i se strecoara intre fibrele latente ale ochilor,facand pielea de pe brate sa para de un gri spalacit.Cu gheare-n piept si carbuni nestinsi in obraji cum sa zambesti fara sa te doara?
    Cel mai bizar albastru a brazdat azi cerul.Semana cu bluza pe care ar purta-o cea mai dulce fata din oras  pe plaja pustie a Universului: o panza din mare inchegata,cu dungi majite de maini sarate si margini custute cu ata de nori.Chiar daca albul iesea uneori oblic din contur,cu greu rezistai tentatiei de a intinde mana spre vazduh si de a prinde o bucata dintr-un Paradis dezvelit.Cel mai bizar albastru...Parea aproape bun de mancat.
    Daca las capul inclinat pe spate mi-e c-are sa cada.Asa,un cap rostogolindu-se pe podeaua murdara nu-i foarte atractiv,nu?Cu vinisoarele usor calde si usor rosii ca franjurile vii ale unei meduze libere sa inoate in aer....As vedea lumea din unghiul unei furnici sau al unei pisici.Sau n-as mai vedea deloc.E ciudat cate artificii explodeaza cateodata concomitent in cutia craniana...Altfel nu-mi explic pocniturile,zgomotul infernal si ocazionalele voci ce gliseaza apoi spre urechi.Imi si imaginez creierul refugiindu-se intr-un colt,asteptand sfarsitul spectacolului.Ce calamitate in culori nevazute,dar pe deplin simtite!
    Intr-o societate cat o padure nemarginit de intunecata,eu ma ghidez tot dupa licurici.

    vineri, 4 februarie 2011

    Not to touch the earth...







    Am tendinta sa asociez unei melodii anotimpul,atmosfera,mai ales parfumul si culorile ce ma marcheaza atunci nu cand o ascult,ci cand o simt...In felul acesta,amintirile au consistenta si se conserva mai bine in timp-la un "play" distanta se afla marea si cearta unor pescarusi,fumul dintr-un intuneric feeric,o dupa-amiaza linistita de toamna petrecuta pe banca din curte sau un vin fiert alaturi de prietenii cu ochi caprui.Raman fel ca in clipa conceperii,adesea coplesitor de reale prin prezenta lor din spatele ochilor inchisi.
    Presupun ca nu mai e nevoie sa explic ce inseamna albumele mai sus "atasate" sau trupa in sine pentru mine.Sa spunem doar ca aud acum altfel...
    ...si nu stiu ce m-as face daca intr-o zi n-as mai auzi deloc.Plasa mea de siguranta s-ar destrama intr-o infinita cadere de note muzicale,versuri,instrumente si voci goale.Nu,nu,nu...

    joi, 3 februarie 2011

    Angels dance and angels die

     

    n-am pentru cine,n-am pentru ce,
    decat pentru mine...
    n-am pentru cine sa fac minuni,sa ma port frumos
    sau chiar sa ma spal pe maini
    dupa ce salut strainii din tren.

    asa ca intr-o zi mi-am scos pistolul din sertar,
    cel frumos infasurat in panglica cu funda,
    am iesit in camp deschis,
    pe cand roua inca mai dansa pe frunza,
    cautand un inger decazut:
    sa-l impusc,sa-i tai aripile,sa ramana langa mine
    mereu
    mut.

    l-am asteptat...s-a facut cerul galben pai,
    azuriu,fucsia sters,chiar i-a sangerat buza orizontului,
    dar nu am vazut niciunul.
    au aflat cumva?s-au ascuns in spatele cortinei pure?
    chiar nu stiu...
    am ramas cu glontul rece si picioarele ude.

    cred ca trebuie sa ma multumesc cu un demon-
    asa cum spunea cineva,si-asa Iadul e gol,
    cu locatarii sai ce umbla nestingheriti pe pamantul
    far' de tragaci sau izvor...

    miercuri, 2 februarie 2011

    At night...

     

    Nu-i o bufnita strigandu-si perechea,ci soldul tau proptit in dulapiorul din colt,sapand cu nervi proaspeti pana la un os ce nu-si are acolo locul.Te imparti intre mandrie si durere,voind ba sa retezi izvorul ce-ti face fata un luciu de apa sarata,ba sa cazi la genunchii aceluia caruia i-ai darui o scarbita imbratisare.Arzi,arzi cu lumini in ochi,te stingi prin patima,pe pleoape ai tatuati aburi,in coate o crusta de carne stacojie.
    Ziua esti perfect compusa,niciun fir rebel,nicio vorba deplasata,nici macar o scanteiere sa dea de gol tipatul inabusit in inchisoarea sternului.Dar noaptea...Te descoperi asa cum esti,mai mult animal decat femeie.Ti-e sila de haine,te-ascunzi in parul salbatic,tanjesti dupa un spate in care sa-ti infigi unghiile sangerii,dar el nu se arata...
    Pe podea,cu pieptul zguduit in miscari mecanice,abia respiri.Te intrebi:"Cu ce-am gresit?".Cu...nimic.Suntem oameni si platim un pret-ca sa iubim,inainte,in timpul si dupa, trebuie sa suferim.Profund.

    marți, 1 februarie 2011

    Te iub...Lasa!

     

    T cel tantos,cu umerii lati,
    ma urmareste din scara unui bloc,
    tinand de cele 3 brate pe E,
    diabolicul sau complice-
    n-ai zice ca literele astea inofensive
    ce te denumesc ma urmaresc,
    ma tortureaza,
    schimband radical semnificatia
    unui pronume banal.

    Cand credeam ca am scapat,
    gafaind si alergand pe strada uda,
    il zaresc pe I fumand netulburat
    pe o banca acoperita cu bruma.
    U sta umil in spatele lui,
    transformat in scrumiera provizorie-
    nu-l doare,nu-l arde?
    Nu mai conteaza...
    B pare ca se ascunde (fara sa reuseasca,insa)
    dupa un stalp cu soare-n frunte,
    ochii cei goi tradandu-i silueta
    odinioara dulce...
    Geamanul se dezvaluie nestingherit,inca un E,
    de parca neamul lor n-ar avea otrava de starpit!
    Unduindu-se,serpuit,S apare pe asfalt,
    coltii luciosi,ivoriul sclipind,
    dornic sa se-nfiga intr-o rosie
    unghie
    a mainii stangi...
    Sigiliu l-au ales pe C,
    care a pierdut perfectiunea cand si-a retezat 
    coastele ce-l transformau in cerc.
    C'est fini.Comedia devina tragica,
    jocul stupid.

    Daca sentimentul nu e gravat pe inima,
    vorbele...de ce sa minta?!