luni, 31 ianuarie 2011

Mi-am adus aminte...


Mi-am adus aminte de ce imi place sa scriu.S-a facut conexiunea,s-a aprins beculetul,s-a luminat incaperea mintii.
Esti Dumnezeu.In fata hartiei,cu un creion in mana,transpirand si tremurand,incuiat intr-un univers personal,TU detii controlul,TU nasti,TU ucizi,TU ridici sau distrugi,intr-un cuvant,DECIZI.Aici,in lumea povestilor si poeziilor,totul iti este permis,nimic nu este prea exagerat ori prea deplasat,dat fiind ca reprezinta o bucatica din prisma prin care percepi subiectiv peisajul.Singurele destine ce le poti influenta cu adevarat  ( si constient) sunt cele ale cuvintelor,rimelor,personajelor tale.Timpul si spatiul au importanta pe care le-o oferi tu,sentimentele pot parea infinit mai intense printr-o virgula ori un banal punct,ajungi sa traiesti si sa respiri prin acel negru care se contureaza uneori automat pe alb in fata ochilor.Si,desi mori cu fiecare bucatica din tine ce se asterne intr-o noua creatie,nici nu-ti mai pasa atunci cand iti vezi "copilul" intreg,cu maini si picioare,adevarat,tangibil.Stii c-ai sa traiesti etern prin ce ai plamadit cu mintea si gandurile tale.Esti Dumnezeu,fie si numai printr-o plasmuire binecuvantata cu o structura osoasa din consoane si vocale.

Timpul nu vindeca niciun gram de durere,doar o estompeaza,facand-o mai usor de suportat.Mereu are sa existe ceva sa improspateze totul la loc,intr-un minut fatidic si mult prea lung...Vrei,nu vrei,n-ai cum sa uiti.Si asta e de bine.

Mi-e tare pofta de mere.

duminică, 30 ianuarie 2011

Lazy sunday 3





Last one.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Pretty face


pensula mi-e o pana de paun,
cu ea am sa-ti desenez ochii,iubire!
au sa fie de un albastru atat de plapand,
incat amiezile lui august sa se topeasca de gelozie!

sa vina primavara,abia astept!
avand doua rodii coapte cu iz de nectar pe piele,
pometii din var in foc am sa-ti netezesc,
iar pecetea unui sambure te va feri de rele!

mainile-s murdare in toti porii,pacatoasele!
caci praf de oase si apa de lacrimi framanta;
vor modela un nas cum n-au avut altele-
coloana unui fierbinte simt -pentru tine,regina inchipuita!

s-a facut tarziu,mi-e violet trupul,gigantica vanataie sufleteasca,
dar n-am cum sa te las,mi-e de neconceput;merita sa suferi!
pe sarma din curte chiar acum atarna la uscat,fiinta maiastra,
fasii din panza noptii sa-ti fie podoaba pe umeri...

incropesc o barbie din puf de piersica stangaci,timid,
temandu-ma sa nu stric genele abia picurate din carbune scrijelit subtire;
lipseste ceva,ceva sa te ridice,ceva sa te separe fin
de alta papusa din portelan,sa-ti dea o gura de viata aurie...

buze!v-am uitat oare?nu!
cauta,inima,cauta in adanc,din ce sa le sculptam?
din tine insuti,desigur...
si iata,iubire,cum tremuri cuprinzand lumea-n care luptam
sa fim,s-avem si sa simtim langa noi un inger ce nu exista.
pe tine!

vineri, 28 ianuarie 2011

Peace,man!






Hippie-I am.So much better today.Thank you...

joi, 27 ianuarie 2011

Hey,you!


da-mi palma!
vreau sa-ti citesc in ea.
trecutul,viitorul,durerea,lupta,
patima,cantecul,drumul,
osul tocit,
focul stins
candva.

in linia asta ai scris sarutul rosiatic,
sub degetul mic pecetea primului vis,
langa incheietura rasare calatoria spre nou,
aratatorul ti-e infasurat in implinire si extaz,
iar mahnirea zace in preajma acelei taieturi de cutit.
e calda si vie harta,
asa cum ti-e suflul,
cum ti-e gandul...

da-mi palma!
vreau sa ma vad in ea.
hai sa schimbam destinul
trasand o alta cale,
hai sa mutam muntii din loc
cu mainile goale!

miercuri, 26 ianuarie 2011

Take me over,make me strong...

 

Cateodata am nevoie sa mi se spuna ca totul va fi bine,chiar daca nu ACUM,dar ca va fi bine candva.
Mi-ar placea sa stiu ca cineva se gandeste la mine inainte sa adoarma.
Daca oglinda n-ar reflecta in mintea mea ceva atat de diform (si eronat,stiu),mi-ar face ziua mai frumoasa.
Din cand in cand e bine sa ma iei in brate.
De ma vezi plangand,lasa-ma;nu pare,dar imi face bine.
Ridica-ma,spune-mi ca sunt frumoasa si pune-ma pe picioare.Literalmente.
Dorinta: curajul,increderea,vointa sa fie la fel de luminoase ziua cum sunt in puterea noptii.
"...te-as face un ghemotoc mic si te-as baga in sufletul,in trupul meu...nu stiu cum sa mai explic ce simt,nu mai am cuvinte..."
Scutura-ma,zgarie-ma,musca-ma si bate-ma,orice numai sa scap de vocile ce-mi submineaza existenta.
Apropo,dupa zid e o revolta-daca te prefaci ca nu o vezi,asta nu inseamna ca ea nu exista...
Azi sunt defecta.Maine...nu promit nimic.

marți, 25 ianuarie 2011

In my head...






I know it's only in my head.
But it's there.
And it makes me want to hurt myself.

luni, 24 ianuarie 2011

Painting a feeling on the sky

 

vreau sa cred ca viata mea-i o partitura
ce-o scriu zi dupa zi pe un servetel vechi,
cu degetul murdar de ruj
si fredonand o melodie cu accent
de albe orhidei.

mai vreau sa cred ca viata mea-i o salba
fara cap si fara coada
de care atarn amintiri ce nu-s din aur,
dar pe care nu le-as da vreodata,
nici de mi-ar oferi o ghicitoare
eternitatea intr-o carafa
de rosu vin.

chiar cred ca viata mea-i un tablou ce-l construiesc
din bucati de cer,franturi de ore,cu pensule din gene,
retusand imperfectiunile ochilor ce fac totul sa para
mult prea gol;
rama e ceasul ce ticaie-n perete,ghemuit intr-un colt,
amestecand in paleta
tarmurile difuze
ale neobositului dor.

viata mea-i un pestisor auriu
ce se scalda in cada Universului.

duminică, 23 ianuarie 2011

I don't want to grow up!



M-am trezit cam tarziu,stiu.Dar nu vreau,nici in ruptul capului nu vreau sa mai cresc!Ce trebuie sa fac,cine sa-mi fie sfatuitor,va rog,un regat pentru copilaria mea!Nu neaparat in sensul papusilor decolorate si al desenelor cu vesnicul final fericit,stiu ca farmecul lor s-a disipat pe parcursul anilor in care n-au mai fost ceva esential.Insa...mai vreau sa trag de timp,sa nu fiu nevoita sa am atatea responsabilitati,privind viitorul ca pe o gaura neagra in expansiune ce-mi inghite orice tentativa de a ramane asa cum ma consider,adica altfel.Nu mai vreau sa aud de facultate,chirie,facturi,examene,proiecte de viata,proiecte de moarte,proiecte de cacat!Va dati seama?!Nici n-am pasit bine in viata si deja fug de ea.Asa cum fac mereu...Lumea mea imaginara nu o sa ma mai poata salva acum-din pacate,realitatea e prea tangibila ca ca mai poata fi ignorata.

Mi-e atat de drag de unii oameni de langa mine incat mi-as da si sufletul diavolului numai sa-i stiu fericiti si sanatosi si...langa mine.Sprijinul meu cand se pravalesc peretii Universului,chiar daca adesea ei nu stiu cat inseamna simplul fapt ca respiram acelasi aer.Niciodata nu m-am rugat sa nu mor decat dintr-un singur motiv: sa nu-i ranesc pe cei pe care-i iubesc.Cel mai intemeiat motiv,presupun.Si chiar daca ochii mei vad putin,iar gura spune multe,vrute si nevrute,inima le cuprinde pe toate!

Nu vreau sa cresc...Nu vreau sa plec din "cuib". Vreau o imbratisare...

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

First 18


Cafea cu whiskey de dimineata.Vama Veche-"18 ani"."La multi ani!" la infinit.Ploaie din zapada,zapada din ploaie.Plimbare gri.Un sentiment aparte.O doza de teama."Un nou inceput".Mai degraba,aceeasi poveste,alt paragraf.Pregatiri,forfotota,incercari.Ochi pastelati si buze ermetice.Vreme rea.Prietene.Caldura,lumina difuza,reactii mute.Cadouri.Zambete,glume,amintiri din album si amintiri desenate pe loc.Vin fiert,bere,oameni vechi si oameni noi,muzica din vremurile noastre de suflet.Cherry smoke.Cantand prin baltoace.Imbratisari.Eternitatea dintr-o seara de 22 ianuarie.De nepretuit!

Sunt majora si "am soseaua mea doar cu-n singur sens,ma va duce undevaaa"!

vineri, 21 ianuarie 2011

Last 17

  

E 20:50,sunt paralela cu existenta si ma bucur de ultimele ore ale varstei de 17 ani.Ascult muzica din vara,mananc bomboane cu lichior si vorbesc cu oameni dragi.What more could I ask for?
Mi-e atat de bine oranduita camera sufletului incat mi-am curatat frica,anxietatea si regretele odata cu ultimele fire de praf.Nu-mi uit trecutul,nu-mi reneg prezentul,nu-mi subminez viitorul.Traiesc in fiecare zi asa cum stiu eu mai bine,fara sa ma tem de fericirea mea.Nu si acum.Ce trebuie sa se intample se va intampla,si ce nu...asta e!
Am mai apucat inca un an si asta nu numai ca ma gaseste pe culmile fericirii,dar ma impinge sa sper la ceva mai inaltator,mai pur,mai aproape de cine sunt eu cu adevarat.Am invatat sa trec peste iluzii,sa pretuiesc realitatea in toata gloria sau hidosenia ei,sa evadez in reverie,uneori chiar abuzand constient de ea.De maine nu mai sunt "copil" in ochii lumii,dar adult n-am cum sa fiu (inca) in ochii mei.Pe granita dintre doua lumi,ma plimb zambind,band o cafea si visand.Sunt prea batrana sa ma mai gandesc la papusi,dar prea tanara sa renunt la amintirea lor.O nebuna beata de perfectiunea nebuniei ei...
Va multumesc tuturor celor care mi-ati oferit 17 ani de mine insumi in stare bruta.Alt cadou nici nu-mi pot imagina.
E 23:28 si simt clipa in fiecare por,in fiecare inghititura de whiskey,in fiecare vers al melodiei din fundal.Ma ciupesc.Simt.Exist.Traiesc!

"It's not about counting the years,it's about making the years count."

joi, 20 ianuarie 2011

Confession

 

Cand scriu povesti de dragoste,
Mint cu litere alese si emotii cam razlete;
N-am tinut in mana acel margaritar al fericirii,
N-am avut parte de seducatoarea pacoste-
Nu plang,nu rad,nu ma bucur.
Pace!

Parca-i o boala cand o vezi in alti ochi goi,
Pe buze umede sau umeri ce tremura,
In vorbe vestede ale reveriilor de sub plapuma
Sau in ecoul infantil al florilor din teii noi.

Ne inalta?Ne face nemuritori?
Ne imbraca intr-o catifea de invizibile culori?
Ne supune...Ne subjuga...Ne coboara...
Ne depunde pe un mormant 
De sani goi si amintiri pamantii.
Dar ma pronunt nedrept,de ce sa condamn
Din al meu obscur unghi?
Nu-mi permit...

miercuri, 19 ianuarie 2011

I can't see it in your eyes...


Toata lumea stie vechea zicala cum ca "ochii sunt oglinda sufletului".In plus,o gasim adesea prin carti,printre randurile unei declaratii de dragoste sau pur si simplu ca interventie intr-o discutie cu tenta spirituala.
Ei bine,parca vad cum iar ajung la concluzia ca sunt handicapata emotional.Personal,eu nu vad absolut nimic in ochii altcuiva,ai mei nici atat,in cel mai bun caz reflexia proprie,sau o culoare mai speciala.Nu tu secrete,nu tu pasine,nu tu nimic!Ar trebui sa gasesc in nuante si forme ceva superior ratiunii,dar apropiat sufletului?Daca da,in mod cert gresesc pe undeva.Pot sa fiu mintita,manipulata,sedusa ori chiar blestemata,nu mi-as da seama!O foaie goala si o pereche de "nestemate",mi-e la fel!Prima chiar m-ar tenta s-o umplu cu felurite aberatii,pe cand ochii nu ma lasa decat sa ma pierd in ei,prin mine.Explicatie:in loc sa actioneze ca o bariera,imi amintesc de propria persoana(narcisismul asta,ce sa-i faci!).
Suflete al meu ermetic,de ce nu te deschizi in fata universului sa-l primesti ca un intreg?M-am nascut defecta.Cineva,va rog,sa ma repare.

marți, 18 ianuarie 2011

Franturi

 
am simtit gustul melodiei
pe care-as fi vrut s-o rontaim impreuna
pe canapeaua albastra
cumparata in a lui mai luna.

atingandu-ti cu mana femurul gol,
am simtit o scanteie-
pielea mea si osul tau sunt doua
pelicule moi
de catifea ale aceluiasi zeu-
si nastem cuvinte in pantecul noptii,
privind cum se-agata stelele-n
rama eternitatii.


as minti daca as spune ca nu mint.

luni, 17 ianuarie 2011

My blueberry nights

 
Dupa un pachet intreg de guma cu gust de afine,un film genial si o zi oribila.
Tocmai cand credeam ca am castigat dreptul sa-mi spun parerea,am inteles ca nimeni nu ma asculta.Ah,marile raspunsuri ale vietii,ce fain vin ele mereu dupa test!

duminică, 16 ianuarie 2011

Lazy sunday 2





sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Bitch,please.


Si zbaaaaaang!Deschizi pe bune ochii si-ti dai seama ce fel de oameni misuna pe langa tine.Unii se preocupa in general cu ass-kissing,ca peste 2 minute (maxim) sa te barfeasca (tu fiind inca in raza lor de actiune,auzindu-i poate prea limpede;ceva gen bancul cu Van Gogh),altii sunt prieteni de nadejde,asta tinand seama de lejeritatea cuvantului,si asa mai departe.Cel mai nasol e cand iti dai seama cat de mult se schimba acesti oameni.Sa nu fim ipocriti,nimeni nu ramane la fel pentru eternitate,dar parca moare o mica parte din speranta atunci cand realizezi ca binele pe care il stiai a devenit un rau cat se poate de real.You smile,you politely shut up and then you walk away.As simple as that.Mi-am promis acum ceva vreme ca voi incerca pe cat posibil sa ma inconjor numai cu oameni pe care ii consider aproape de sufletul meu,si n-am de gand sa renunt prea curand la aceasta fixatie.Sincer,cu riscul de a suna superficiala,ori esti cu mine,ori pe langa.Nimic mai mult,nimic mai putin.Asa...oamenii se schimba,mult,foarte mult.Timpul nu sta pe loc.Uf!

Incep serios sa ma indoiesc daca mi-am amintit intr-adevar sa-mi las sentimentele pe "ON".Cred ca nu.Altfel nu-mi explic de ce in ultima vreme totul mi se pare fara sens si fad.Am rolul principal intr-un film care nu-mi transmite nimic,absolut nimic,categoric nimic.Am adormit punandu-mi cea mai ciudata dorinta posibila,una pe care sigur am s-o regret.Totusi,am ajuns pe taramul lui Mos Ene intr-o clipita.N-o spun,poate se implineste.Norocul/Ghinionul meu!

Bitch,please.Nici nu deschide gura,nu merita efortul.

vineri, 14 ianuarie 2011

Show me the way to the next whiskey bar...

  


Alcoolul nu e solutia.Alcoolul ucide.Alcoolul " is bad,m'kay?".
Sa fim seriosi!Apelam la el si la bine,si la rau.Nunta fara tuica?Inmormantare fara vin?Botez fara bere?Chef fara vodka sau whisky?Rar spre de neconceput.
Adevarul e ca depinde cum pui problema.Bine,nici sa nu stai cu sticla lipita de buze si una,doua,cand nu-ti iese ceva sa te "aburesti" bine,dar...senzatia aia de plutire,de dezamortire a membrelor,ca si cum sufletul s-ar inalta fara sa paraseasca trupul.Bautura are ceva poetic,niste rime care se dezlantuie pe interior.Muzicalitatea lor atinge coarda sensibila dintre inima si plamani,transformandu-ne.Prea putin,si nu vibreaza.Prea mult,si se rupe.Un pahar poate face diferenta dintre Paradis si Iad,daca e lasat pe masa sau introdus in sistem.
Personal,pot sa spun ca am "abuzat" de acest remediu.Cand durerea e atat de mare incat nu mai simti decat durere,cateva guri de "ceva" te fac sa uiti,macar pentru cateva ore.Iar timpul vindeca orice rani,nu?Vedeti,pura logica matematica.
In alta ordine de idei,am intrat in moarte spirituala.Nicio emotie,nicio bucurie,niciun imbold de a continua...orice.Vreau o schimbare dar nu stiu ce.Tipic.Criptic.Demonic intr-un sens departe de senzual.
Mda...Mnu.

joi, 13 ianuarie 2011

Memory lane


Eu pot sa-ti jur ca m-ai iubit!
In felul tau stupid si sec,
Privind chioras si-n timpuri bleg,
Cu vorbe mici,pitite-n al buzelor colt,
Ba zambind,ba suspinand,
Ba luptandu-te cu al schimbarii gand,
Tu chiar m-ai iubit!

Te-ndoiesti?Eu nu!
Ca mi-ai savurat iluzia,si tot m-ai avut
In bratele mintii la un punct!
Ce slab te-ai dovedit...Ce proasta m-am aratat!
Cerneala si apa refuzand a se amesteca in pahar,
Ce hilar!
Si nu prea...
Lacrimile in haine s-au infiltrat,
Gandurile prin cap s-au rasfirat straine,
N-ai mai auzit ecoului unui prelung oftat...

Am folosit cuvinte seci,stricate,cu sucul plastic demult uscat,
Dar n-am in gura sloave destul de spirituale sa demasc
Un trecut aparent al altcuiva.

miercuri, 12 ianuarie 2011

...until the fat lady sings!

Inspiratie straina.

I'd love to be your Anna Molly...All dressed up in leather and willing to bleed.

I wanted a smoke and to take a walk,but you told me to build God,then we'll talk.

You gave me a gift-the crystal ship.I gave you my dreams and something to feel between your lips-fear.

We cry,my ego and I-there's no one to blame,no reason to fail.The world is driving me insane!

I never told you what I do for a living,it would have been to hard on you.How could you ever face the turquoise sky knowing the one you love kills words and turns them into lies?Poem-cages,shaky mind...

From my feet to my fingers,lingering in my knees and throat,washing my chest and twisting the rest,your kiss was like a hurricane-tearing all walls along the way...

I can't change your taste in men,but women...Well,let's say we're made out of the same clay.

marți, 11 ianuarie 2011

Reading.

Engulfed in a land  where space and time are obsolete,
Days pass like hours,smiles like dreams-
Trading this world for one that breathes through ink,
I seem to find peace without looking too deep.




Mood: incapable of any emotion.As blank as a page.Stupid.

luni, 10 ianuarie 2011

Nightmare


E intuneric.Negru se prelinge pe tot ecranul
ochilor de plastic prin care vad realul,
acela ce pare rupt din viata pe care o duc
in spate zi de zi,asa cum face livida luna
cu stelele nude din sacul uneori stacojiu;
te vad si nu-mi vine a crede,
te vad si parca nu pot sa nu cred,
te vad si mor si eu,ma sufoc,ma tem,
nu plang,dar doare,
ma tin maini ce nu le vad,
m-acopera si cad in gol
cu mine.

Prin lemn cioplit de brad ,prin carnea-albastra,
prin chipuri vestede si fara expresie sau glas
patrunde un sentiment de grosolana abandonare cu mister,
speranta schingiuita adapostindu-se-ntr-un ungher
de sublima nepasare.
As vrea sa-mi rup pielea de pe palme si s-o cos de pleoape,
sa am o perdea de calda uitare
in fata ochilor uscati.
N-am plamani,am verificat cu degetele ude pieptul,
n-am nimic,sunt o naluca intr-o lume muta
care ma inspaimanta.
Aici,nu esti,mi te-au convertit intr-o papusa teapana
inconjurata de patru stinghii!
Macabra tortura!

Frig.Frisoane.Tremur toata.Ma prind de pat si mototolesc cearceaful.
Cu trupul in scurte valuri ale ramasitelor de frica
realizez incetul cu incetul ca-s in aceeasi incapere mica
vopsita in palida lavanda.
Am visat.Acum sunt treaza.De fapt,a fost un crunt cosmar,
din neamul prolific al celor care iti rastoarna lumea-
as alerga acum sa te sarut pe frunte,sa te mangai,sa te stiu cu mine,
dar trezesc toata casa...
Si nu ma tin bine
pe picioare.
Noaptea-i inca in toi,cocosul nici n-a tremurat o pana,
 eu ma ascund sub plapuma,
simt inca sub limba gustul amar
de viata moarta...

De ce doar cand pierzi,fie si in ipoteza, realizezi ce-ai castigat pana atunci?!

duminică, 9 ianuarie 2011

Lazy sunday







 

My body is numb.My brain has stopped working.I'm useless today.Cool feeling...

Heartless


Poate ca incep sa o iau razna.Sau poate ca incep sa-mi descopar esenta fiintei.Nu stiu.In ultima vreme,aceste doua actiuni par atat de strans legate incat prezenta uneia sau a celeilalte fie ma sperie,fie ma induce in eroare,fie ma incanta.Pana la urma,dau cu banul...macar de atat sa fiu capabila.
Adica...E al naibii de complicat!Dupa o scurta si concisa radiografie "emotionala" am ajuns la urmatoarea concluzie: nu-mi gasesc locul.Nici in lumea reala,nici in capul meu dezordonat din fire.
In cel dintai spatiu ma simt trasa in doua directii: fie ma topeste dorinta de a sta cat mai mult in preajma familiei si/sau a prietenilor,gandindu-ma ca timpul nu se da inapoi,nici nu ma/ne asteapta,nici nu acorda multe sanse in caz ca o dam in bara,fie imi vine sa imi impachetez intr-o valiza strictul necesar,sa iau o mana de bani,sa ma sui in tren si sa plec unde vad cu ochii.Mai exact,in "lumea reala" e o batalie intre "aici" si "acolo",intre ce am si ce as putea avea.Problema in sine e ca ambele echivaleaza in rastimpuri cu ce "vreau",dar,din punct de vedere logic,ele nu se suprapun niciodata.Uite asa ma framant daca intr-un final eu imi traiesc viata sau nu...Daca procedez corect."Corectul" meu.Nu mai dorm noptile...
In cazul cu numarul 2,ma pierd.Pur si simplu.Ma pierd in mine,incep sa traiesc intr-o societate proiectata fin in concordanta cu toate dorintele,aspiratiile si ciudateniile care ma caracterizeaza (libere sau suprimate),forta de atractie dovedindu-se uneori cu mult peste limita irezistibilului.As trai in "perfectiunea" mea constant,e ca un drog,am devenit dependenta si doza creste cu fiecare zi pentru ca efectul sa fie acelasi.In felul asta,devin propriul dusman,caci ma rup de lumea in care mi-e indispensabil sa fiu coerenta,treaza,prezenta.Alterez realul,confectionez fiinte din nimic,scriu romane intregi fara sa emit macar o silaba,ma nasc si mor in sute de mii de personaje.Asta nu-i sanatos...
Acum,in momentul asta,in secunda ce tocmai trece,imi doresc sa fiu departe,pe un mal inghetat si rece,dardaind sub un palton inghetat,cu ploaia in spate si marea de un negru orbitor in fata.Sa aud valurile gemand si stancile cerand iertare apei ce le macina.Sa fiu singura si ratacita.Si sa nu-mi pese de absolut nimic.Sa n-am inima.Ar fi mult mai usor...