Rage queen

furtunile nu ma depasesc in furie,
nici uraganele in urlet.
pot sa daram cetati si oameni cu un singur cuvant apasat,
iar mainile lasa rani invizibile
ochiului inocent.

sunt proiectata sa distrug tot ce nu se muleaza
tiparului meu sufletesc,
asa cum pamantul isi cere dreptul natural
asupra fundatiilor ce-i strivesc plamanii.

furia este un motor
ce ajunge de la 0 la 100 intre
o privire si-un oftat;
furia are drept combustibil
cel mai insignifiant gest plasat
intr-un fragment de spatiu nepotrivit;
furia este mai naturala decat compasiunea,
mai reala decat empatia
si mai usor de sustinut pe termen lung.

blesteme,cicatrici,lacrimi izbite de dinti,
toate izvorasc din mine
cu volatilitatea unui pahar de whisky
aruncat in foc.

sunt un butoi cu pulbere fina
si ma aprind mult prea facil.
sunt constant prinsa intre o gaura neagra
si o supernova.
sunt ceea ce sunt...
si,de cele mai multe ori,
detest ceea ce am devenit.

Black tides

Basically,the world sucks.No,it really sucks.And,no matter how hard I try to make it brighter and less pointless,it always finds a way of telling me "misery is just around the corner,sweetheart".

I care too much.I'd love anything for the mere fact that it exists and that I'm fortunate enough to enjoy its miracle.I adore the earth that I walk on and I'm fascinated with all the little wonders we fail to recognize on a daily basis.The fact that the planet is revolving right in this very moment around a star in the middle of the whole freakin' Universe (while doing its best not to collapse into nothingness) is so extraordinary that I can't even begin to understand the complexity of pretty much everything.You might think that I'm the type of person who constantly cries over how beautiful the world is and wishes for peace,unicorns and other such mythical concepts.On occasions,I am.But I'd rather keep my enthusiasm partly confined and release it through short outbursts of "excited,verging on ecstatic".It keeps me mildly sane and under the impression that life is worth a damn.Even so...

Even so,I hate it.I truly loathe the world sometimes.Hate that runs through your veins and makes you want to break an entire China set.Pure Hell taking over your body and your mind.

The more I care,the more it hurts.The less I care,the less it makes sense.Everything.Anything.And I only begin to realize how much of a hypocrite I really am when the big picture reveals itself...For example,I will cringe a bit at the news of a war starting in some remote part of the world,but I will most definitely cry my lungs out upon remembering the death of too many loved ones and too many forgotten pets.Important historical facts and dates?Neah!100+1 birthdays,random movie releases and God knows what other numbers?Yep,that's me!Literally.

And I sometimes hate my life because it offers me so many amazing and wonderful things,only to take them away from me.

Sealed with wine

it's like sinking without a ship-

going down,just down,

down,down

into the abyss

of everything you were

and failed to remain.

it's that feeling with a scarlet tint,

splattered across your eyes

and piercing through your skin

like too many broken pieces

of yesterday's dreams.

it's painful and extatic,

a waltz composed of hazy moves,

the basic structure from which derives

the myriad of emotions

that you never remembered

to wash away

with liquor.

it's like crashing into a black hole

and not wanting to be saved-

so alone,so very alone,

yet so content with a kingdom

of dying stars and silly laughs

that shall never replace

a warm soul.

it's like being drunk,

wanting more,

dripping in coffee

and wishing for the only thing

that could now save you-

oblivion.

White curse

totul se reduce la hartie-
avione,amintiri,teste (ne)anuntate si bilete
de tren,de autobuz,de calatorie (doar dus)
intre lumea aceasta si cea despre care stim prea putin
ca sa ne pronuntam.

case din hartie,vieti pe hartie,
copaci din hartie (cata ironie!),
chiar si hartie conturata in vene negre
pe o bucata mototolita de hartie.

hartie sub numele de "bani",
hartie reciclata in camere umede,
hartie imbibata in vise neimplinite,oameni morti,
evenimente pierdute candva pe axa timpului
fara marsarier.

traim intr-un Univers schitat pe hartie,
inotam in oceane din firimituri albe de celuloza si
iubim zei cu intelepciunea sigilata in hartie.

hartie,hartie,hartie,
cerneala,pasta,negru,bleumarin,ocazional verde sau rosu,
emotii si sperante,punct culminant cu buletin,
moment depasit si scena terminata
pana la ridicarea unei alte cortine.

tot ce sunt se rezuma la un teanc de caiete vechi
si un varf ascutit ce ameninta mereu jugulara hartiei
de pe birou.

am ucis si am deformat realitati,
doar ca sa pot schimba lumea pe hartie.

Womb of gold

vine o vreme cand artificiile isi croiesc

drum spre pamant

si cauta cu indarjire uterul din care a 

pornit totul.

...o mama din marmura,o mama din lut,

cuibul din aur care a facut

planetele sa tanjeasca dupa lumina

si oamenii sa ciopleasca blesteme

in carnea celor mai sfinte dintre carti;

durerea surda ce calauzeste acest drum

cosmic isi infige radacinile in uman,

raspandindu-si undele de-a lungul a 

generatii de buze rosii;

foc stins,de ce sapi in vintre si-n

minte?de ce scobesti metale pretioase

din pesteri moarte?de ce cauti

in mine relicvele unei alte minuni?

vine o vreme cand pamantul isi cere

plata in stele

si gaseste doar fragmente de spatiu si

timp raspandite pe cadranul

dintre astazi si candva...

no passion,no desire-

no desire,no power.

Bedazzled

Nu dorm noaptea la celalalt capat al patului decat in situatiile care cer acest gest "extrem".
Mi se taie putin respiratia atunci cand cineva pomeneste o carte buna sau o melodie de care sub strans legata emotional.
Verific de o suta de ori daca am inchis "bine" aragazul si daca usa are clanta paralela cu podeaua.
Prefer sa am grija de altii decat de mine - m-a ajuns instinctul matern din urma.
Orice durere prelungita presupune improvizarea unui testament (saracacios).
Spre deosebire de magnificul Sherlock Holmes,obisnuiesc doar sa vad,nu si sa observ,motiv pentru care sunt perfect capabila de ma pierde in propriul oras ori de a incurca gunoiul cu masina de spalat.
Intr-o anumita masura,sunt perfectionista;cand se instaleaza acest impuls,dispare logica si preia comanda un amestec dubios determinare-prostie.
Daca as putea sa-mi reduc viata la somn/cafea/internet,as fi mai fericita decat o pisica ce tocmai a cucerit lumea.
"Lucrurile urgente se rezolva cel mai bine in ultimul moment"=motto.
Si inca ma mai mir de ce sunt asa cum sunt...

Lead clouds and lost hours

am pierdut ce n-am avut niciodata,
dar nu ma tem si nici nu caut
sa ma razbun pe zei ori duhuri;
se scurg stele peste ultima zi a unui om
oarecare,seaca oceane intregi la umbra
unui visin neinflorit,ba chiar se inalta
imperii din cuvinte nemachiate
acum,in clipa ce tocmai a fugit...
m-am intalnit cu adevarul intr-o zi
fara sarbatoare;lumina lui n-a orbit
galaxia,doar o curte racoroasa si un
scaun umil;n-am vazut Parintii Lumii,
ci secunde infinite dintr-un trecut nastavilit;
n-am plans de fericire-am tacut si-am
privit cum tot ce ma-nconjoara decade
si renaste fara sa ceara voie,fara sa
se-ntrebe daca merita vreun pic.
pentru un moment mai scurt decat insusi
nimicul,am fost un univers in pragul
Big Bang-ului - inca mai aud ecoul
orbitelor ce au preferat intunericul in acea
explozie fara unda,fara seaman...
cu ochi obositi si organe confuze,plec
in cautarea orei ce nu a fost sa fie.

"mascara running down her little Bambi eyes"

When will I ?

Who I am.Who I used to be.Who I should be.Haze.Blue cars with broken windows.Mascara on jeans and cheeks.Books in red and green stripes.Crying because of everything.Right pain.Secondhand day.Ugly nail polish.Dizzy eyes.Strangers with the same blood.How they see me.How I see myself.How I really am.Silver rings.Memories of cherry flowers and old poetry.Chapped lips.The shadow of an imaginary embrace.Hate mixed with confusion.Wet pages.Wishes that will never come true.What I had to do.What I have to do.What I could never do.Grey socks.A homemade supernova.Cats and endless sunny seconds.Repetitive weaknesses.Black shivers.Lipstick drawings on every mirror.Sandpaper skin.Blind friends.Where was I?Where am I?Where should I go?Spring winds.Premature anxiety.Dry fingertips.Silly fever!Scarlet numbers.Silent burdens.Baby headache.Wanting to want nothing.Dirty sweaters.Poisonous thoughts.When will I care again?

"Everything has its time and everything ends."

Bad leg,bad brain

o papusa din lemn nu cere

decat sfori binevoitoare si maini

care sa o lustruiasca fin-

o papusa din carne simte 

durerea din picior,din creier,din viitorul

umbrit de toate padurile nervoase

de alaltaieri;

o papusa din carpe se contorsioneaza

facil intre peretii metalici

ai unei custi,fara suspin-

o papusa din piele zvacneste si musca

din vid de cate ori nesansa

loveste cu unghia cadranul ceasului

manjit;

o papusa din portelan se toceste

prin oglinda ochilor singuratici

ce o ocolesc-

o papusa din fire electrice primeste

nenorocirea si edenul cu aceleasi

brate incurcate in propriul

impediment;

o papusa ramane papusa

pana la disparitia ultimului copil-

o papusa-om se pierde treptat,

roasa de durerea din membre

si de durerea din cap...

Disturbing aftermath

Daca perna mea ar reda automat noptile in secvente,atunci as prefera sa raman treaza pana la epuizare.

Cuvantul "institutie" suna la fel de neplacut ca si realitatea ce deriva din el.

Cum faci diferenta dintre durerea reala si cea inchipuita?

Trecutul,desi se prezinta sub forma unui capitol incheiat,reuseste mereu sa-si transcrie pasajele tulburatoare in prezent.

Nu-mi pasa!Nu-mi pasa!Nu-mi pasa...pana incepe sa-mi pese din ce in ce mai mult.

Singurul lucru cu adevarat cert din viata mea este ca nu mi-o pot inchipui fara muzica.

Trebuie sa scap cumva de sentimentul ca traiesc intre granitele a doua hartii de indigo.

Alternative reality

Rareori vorbesc despre cosmaruri in forma lor naturala.De obicei,cheia ramane criptica si isi pierde din semnificatie odata cu progresia sorelui pe cer.Dar acum este diferit...Este 6:57 si imi pun intreaga speranta in faptul ca acest sentiment se va disipa in curand si ca ma va arunca bucuros in bratele realitatii.Sincer,nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca am supravietuit unei nopti de razboi mental.
Filtru cenusiu,explozii,teama.Teren familiar,poate chiar prea familiar,senzatia incontestabila de veridicitate,pamant rosu si infuriat.Grenade,mitraliere,metal topit.Atomi razbunatori,front in plina confruntare cu nimicul persuasiv,case ce ameninta sa devina puscarii permanente.Praf omniprezent,bucati din pereti si bucati din oameni,geamuri impodobite cu flori din carne.Macar de-ar fi fost un vis abstract...
Cum castigi lupta impotriva unui inamic a carui unica misiune este sa-ti transforme viata intr-o proiectie a Iadului?Cum sa traiesti prezentul neatins de o astfel de experienta a inconstientului?Cum te convingi ca ai avut doar un cosmar?
Stiu ca suna stupid,insa am trait,in cele cateva ore de intuneric impartasit cu noaptea,o teroare palpabila.Iar episoadele de genul acestuia ma afecteaza pe termen nelimitat,indiferent de preferintele mele.Desigur,nimeni nu-si doreste amprenta unui razboi asupra sa,fie doar si unul ipotetic.
Desi trebuie sa ma pregatesc pentru scoala si sa contribui la derularea rutinei atat de mult indragite,tot nu pot sa-mi scot din sistem gustul groazei...

Paper pain

Contrary to popular belief,chiar imi place sa citesc.Desi nu-mi gasesc mereu timp pentru o lectura incitanta,preferand sa ma pierd in lucruri marunte si evenimente usor infantile,miracolul unei povesti tiparite va ramane etern un rasfat de nerefuzat in compania celor cateva ore libere ale serii.
Si,din cand in cand,un astfel de exemplar in hartie si cerneala ma salveaza.Literalmente!Genul de carte care te face sa razi plangand si sa plangi razand.Cartea care te obliga sa o pui jos si sa-ti reevaluezi intreaga existenta.O carte care,odata terminata,iti transforma sufletul intr-un ghem eterogen de emotii  si il arunca din varful unui deal infinit.Da,genul de carte care iti distruge viata si te reduce la stadiul de papusa din carpe.
In mod paradoxal,acest tip de lectura reuseste mereu sa-mi aprinda beculetele spirituale.Nu numai ca imi demonstreaza cat de mult a putut un autor sa se implice in munca sa,dar imi reaminteste de propriile emotii si de limitele lor.Mai bine zis,de limitele lor inexistente.
Da,sunt acea persoana total implicata in ceea ce se desfasoara intre granitele unor coperti cu miros divin.Da,sunt acea persoana care vorbeste despre un roman cu entuziasmul unui copil de cinci ani in ziua de Craciun,indiferent daca am intors ultima pagina acum doua ore sau acum doi ani.Da,da,da!Sunt acea persoana care traieste in lumi straine de realitatea noastra limitata si are "nerusinarea" de a se mandri cu asta.
Oricum o intorc,tot la cuprins ajung.Ceea ce mi se pare logic...Cum spunea un "prieten",books are the best weapons in the world.
 Concluzia?Grab one and save the planet!

P.S. Daca vreti sa cititi o carte super-mega-ultra-giga extraordinara,incercati "The fault in our stars"-John Green.Imi pun regatul la bataie pentru ea!

A kid and his gun

ignoranta este un tricou de marime universala
cu tiv obscur si model invizibil;

cocon plauzibil,obiectul nostru vestimentar

imbraca trupuri de la prima treapta

pana la culmile templului;

ignoranta este binecuvantare.

ignoranta este stralucita fericire.

valul strans lipit de cel de-al treilea

ochi al mintii

declanseaza rasete,nu zbucium.

ce rost isi are revelarea infinitului unei

inimi cu data de expirare incerta?

cum sa povestesti in numere colosale
ratiunii despre imperii si cataclisme,

aceleiasi vestale care s-a daruit

absurdului cotidian?

de ce sa-ti risipesti comoara calatorind 

pe poteca ratacitoare a altora?

ignoranta este nebunie sfanta.

ignoranta este un paradis pagan.

mi-am vazut pacatele si nu m-am speriat.

ziua alunga demonii,insa nu-i condamna

la exil.

imi place ignoranta;ignoranta ma iubeste;

ignoranta este denumirea mediocra

pentru "serenitate".

"Sunny Sunday" life

Life is BEAUTIFUL.Da,sunt fericita!In mod straniu,as putea adauga...Dar nu asta conteaza!Singurul lucru real din aceasta duminica scaldata in soare si endorfine este ca ma simt bine.O spun din toata inima,cu toata credinta,prin porii auriti.Stiu ca momentele paradiziace dureaza mult prea putin in lumea noastra de umbre,asa ca am de gand sa-mi pretuiesc dramul pasnic.

Cum sa nu fie viata extraordinara?Somnul pare la fel de dulce ca zaharul ars.Mancarea este satioasa si cafeaua iti mangaie venele cu blandete.Steaua preferata radiaza cu mandria a o mie de imperii in a treia zi dupa idele lunii ce renaste.Familia zambeste,danseaza,graveaza eternitatea in memorie.Pisicile torc pe banca verde,cainele adulmeca praful uscat,ratele isi macane povestea domestica.Ciresul pregateste muguri fragezi,pe cand visinul promite zile cu ploi calde.Umbrele se joaca printre camasi albe si picaturi dezghetate de metal.Vocile trec pe langa gardul de smarald,il impodobesc,il parasesc in pasi de balerina palida.Dumnezeu a comandat un inceput de primavara ca la carte si a creat perfectiunea la timp.Multumesc,multumesc,multumesc!

In clipele de bucurie deplina,atunci se infiltreaza teama.Teama ca ai putea pierde totul intr-o clipa,teama ca ai ratat momentul tau de comuniune cu universul.Dar nu-mi dau voie sa ma gandesc la demoni si cataclisme,nu astazi...Si bine fac!As strica un echilibru pe care l-am gasit abia dupa o iarna de troiene sufletesti.Cine ar da Edenul pe premonitii triste?Nu eu,nu astazi...

Viitorul este greu.Nici trecutul nu-i un bagaj emotional prea usor.Trupul cere,inima vrea,mintea falsifica si minte mereu.Lumea este un cos cu mere stricate.Viata doare.

...si ce daca?Sunt fericita.Sunt fericita.Sunt fericita!O sa raman fericita.

Time & space

What is time?That unique second between your birth and your death.The longest hour spent in the womb of anxiety.A sip of coffee and a wink for a god.Billions upon billions of marching clocks.A kiss that seems to last for all eternity.A timetable where fear constantly lingers.Ticks and tocks,youth and lust.A race between day and night.Being trapped in the cage of a dull class.The speeding serenity of a summer's day.A passing smile.Music and happiness.Sweet dreams!

What is space?Suns and galaxies tucked under your bed.The park where you first rode your bicycle.Streets and rooms.The sky that never runs out of blue.Wonderland seashores.The city of your soul.Light flooding empty nightmares.Snowy hills.Wooden boxes.Ships run by polite pirates and foamy waves.The shelves where you lay your books.Bitter chairs.The bottom of a tea cup.Dark boulevards.Radiant tables.A shining house.Good morning,Earth!

Picture this...

silly things make silly dreams,

but silly things are very pretty

in the dark 

and when you're lonely.

mirror,mirror on the wall,

is this me or is this wrong?

am I that or am I more?

does my soul glow red

or gleam in silver?

silly things bring silly tears,

but silly things can change 

a quiet being into

a feeble beast.

mirror,mirror on the floor,

am I sad or am I strong?

is this fact or am I blind?

do I care of flesh

or do I value minds?

silly things ruin silly days,

but silly things seem to be

everything between

quick pictures and

hopes of bliss.

mirror,mirror on the wall,

is this beauty or is this poison?

 should I love or should I scream?

am I worthy 

or am I just a sin?

 it's funny how something that small can destroy an empire

The man who poked the world

Omul uita limitele libertatii sale mult prea des. 

Omul impinge bariere sacre chiar daca asta il costa implinirea sociala. 

Omul se intoarce in cochilia animalului cu o usurinta infricosatoare. 

Omul foloseste cuvintele cu maiestria cruda a unor arme. 

Omul raneste fara sa ridice mana. 
Omul se crede divin chiar daca Dumnezeu insusi l-a izgonit din Eden. 

Omul uita intentionat ca "celalalt" este,de fapt,o forma aparent impersonala a lui "eu". 

Omul judeca deoarece ii este mult mai usor decat sa constientizeze. 

Omul simplifica ceea ce il inconjoara pana la absurdul acceptabil. 

Omul este nenorocit. 

Omul vrea sa se elibereze prin actiunile sale egoiste,insa nu reuseste decat sa-si grabeasca incatusarea. 

Omul crede ca i se cuvine un Univers pe care nu l-a creat.

Omul este trist si putred. 

Omul bantuie minti,desi nu merita sanctuarul lor. 

Omul strica mai multe lucruri decat repara.

Uneori,omul nu-si merita dreptul de a fi extraordinar.

Purple journey

cosmaruri juxtapuse.rasarit ambiguu.asfalt ciobit.lemn bej.voci cunoscute.istorii recurente.sentimentul de apartenenta.furie.detasare premeditata.legaturi de sange.ghiozdanul albastru.oameni din caramizi.acasa.cafea neagra si ceai violet.realitati virtuale.viitor suspendat.zahar.trecut conservat in minute si secunde.miscare.inimi straine.monotonie lejera.apus intunecat.ceasuri cu sens unic.boluri de caldura.terapie muzicala.schimbare in nuante de lavanda si pruna.povesti impersonale.proiectii palide.hartii de explorat.zambete nejustificat de dulci.22:15.dorinta:"be happy".bucle indigo.pleoape impaienjenite.imposibilitati acceptate.genunchi tociti.buze moi.suflet obosit.noapte buna!

I am the product

of my imagination,

of my hands,

and of my sprouting soul.

Backbone

loneliness is such a sweet sorrow...

de ce este ziua atat de inegala in sentimente?

 why can't sense be a constant rather than a variable?

foame,sete,dor-refren de trei.

"c'est le malaise du moment..."

prea multe fete cunoscute,prea putine chipuri descoperite.

some things have a disease of their own and I'm unable to find a suitable cure for it.

singuratatea este forma ultima a sinceritatii-as prefera mai multe minciuni...

if only I could say what I mean and mean what I say...

"ceai sau vin?"-ceai.mai bine ceai.da...

"l'esprit de l'escalier"-c'est toujours "l'esprit de l'escalier".

ce am eu nu se poate vindeca doar cu un Algocalmin.

an ache of the heart and a stab in the back-soulmates,indeed!

Wasting time

jumatate din mine urla necontenit ca

jumatate din timp nu reuseste sa mestereasca

jumatate din cat si-ar dori.

jumatate din chipurile familiare dezvaluie

jumatate din miracolul de care se agata

jumatate din avantul Universului.

jumatate din mana-mi stanga aduna

jumatate din revelatia diminetii.

jumatate din timp pierdem

jumatate din sensul a tot ceea ce devenim.

unele zile nu fac decat sa-ti

consume energia si sa-ti

submineze increderea

in cosmos.

Emotional cleansing

rotite,cupru,zimti,aveam in cap 

numai orbite si clinchete

de idei divine,

ce s-a intamplat?m-am blocat

in umbra unui ceas murdar...

am impins praful sub buze,sub barbie,

sub omoplati,pana la pragul organului

desemnat sa pompeze emotii desenate

in rosu...

sunt un robot stricat-piele in loc de tinichea,

rani si cicatrici pe locul suruburilor,ochi proiectati

sa vada doar plumbul si viitorul-

existenta monotona,existenta deranjanta...

am impins praful sub diafragma,sub solduri,

sub femur,pana la hotarele talpilor

incrancenate sa lase cat mai putine urme

pe bulevardul orasului...

sunt o papusa trecuta prin generatii
de oameni crescuti in padure
si hraniti cu mure si ciuma-
prea mult negru sub unghii,
prea multe temeri ingramadite sub covor...
am impins praful sub mine,
in mijlocul pamantului,sub scoarta lumii-
si m-a chemat...

Love by default

Exista multe feluri de iubire.Cea care te inalta,cea care te sufoca,cea care te face sa te indoiesti de propria stabilitate emotionala.Exista o iubire ce creste in copaci si cerne deasupra ta ca florile de cires de la sfarsitul primaverii,dar exista si o iubire care-ti impiedica talpile-n mocirla.Iubire de ochi,iubire de buze,iubire de livezi,iubire de toate felurile!

Ceea ce nu inteleg eu este cum poate inima aceasta cosmica sa decada atat de repede si atat de dur...

Fericirea este scopul suprem,nu?Iar fericirea presupune o forma sau alta a iubirii.Atunci,cum?Cum de oscilez intre portile Raiului si Groapa Marianelor de cate ori ajung sa cred,in incomensurabila mea stupiditate,ca mi s-a permis un moment de respiro emotional?Cum?!

Iubirea mea se transforma,adesea,in ura nejustificata.Si ma urasc pentru ca urasc fara motiv,insa nu am reusit inca sa traduc formula unui echilibru universal.Accentul se pune pe totalitate,nu pe durata.Prefer un minut de latenta in o suta de ore dintr-o furtuna pe mare-asa,am ceva la care sa sper,apoi sa ma agat,ca,in final,sa rememorez si sa multumesc.

Am plecat de la iubire si am ajuns in alte colturi ale lumii imaginare...

Mi-e greu sa-mi pastrez dragostea neclintita si dramuita intr-un fir fara noduri.Ce spun eu aici?Traiesc intr-o teama permanenta,de unde loc pentru statornicie de atrii si ventricule?Dumnezeule mare...Tare greu mai este sa nu te poti refugia nici macar in propria minte!

Acum,in momentul acesta,seman izbitor de mult cu o fantana secata.Dar mie nu-mi trebuie apa,ci lumina.O lumina fara umbre,fara foc.O lumina fara apus.O lumina din iubire infinita.

Damned deduction!

exista momente de pura luciditate
in care un om constientizeaza
ca este nebun.
nu se pune problema salvarii
ori a vreunui inger care sa-l ridice
pana la ochiul zeilor si sa-i dea un raspuns;
nu.
cand soarele refuza plecaciunea-n cerc
a unor graunte de foc,de suflu
si de gheata,
atunci se refugiaza in carcasa
de piele si de carne,
luminand o alta negura;
cutia Pandorei se lasa dezmierdata
cu cele mai meschine dintre dureri,
iar raurile sarate isi cauta izvorul
departe de munti,aproape de pleoape...
oricat de mult ar incerca sa-si alunge
revelatia in bratele unor himere,
omul vede si simte
imposibilitatea unui truc
mantuitor.
in astfel de clipe,nu poate decat
sa cada prada
unei haite fara trup,dar cu colti
ce nu dispar odata cu
albele medicamente...

Observe,woman!

Ea se naste din trandafiri si dureri predestinate.

Ea invata mult prea repede care sunt regulile unei existente nedrepte.

Ea coase batiste din dantela pentru lacrimile altora.

Ea poarta pe umeri viitorul lumii si pe buze farmecul ei divin.

Ea strica legamintele unui imperiu cu un singur cuvant.

Ea este mereu indecisa,mereu nesigura,mereu zambitoare.

Ea stie cum sa iubeasca,chiar si atunci cand uraste cu venin.

Ea gateste mancare pentru trup si hrana pentru suflet.

Ea imbraca voalul alb si ascunde rosul sangelui.

Ea te imbratiseaza in inima Apocalipsei.

Ea simte prea multe,simte ca stie prea putine si simte ca fuge dupa ceva efemer.

Ea a creat lumea inaintea lui Dumnezeu.

Ea, femeia.

Smoky lips

mecanismul ce-mi slujeste fruntea

nu se poate netezi de la sine,

simtind vapaia iminenta a unui foc

launtric;

cu siguranta,cine a inventat buzele,

direct sau de sub masca,

si-a castigat painea zilelor cu suflu;

la o adica,sa faci floarea

cu doar doua petale,carne cu falduri

impinse sub pojghita de piele,

nu-i de ici,de colo!

mai mult,sa-nveti s-o-nhami la fulger

si sa-i soptesti cu bici de curent in ape,

ce lucru!

dar se salbaticeste cand o lasi nemuscata,

fiara!

la randu-i,iti persecuta mintea cu odiseea

unei scantei careia-i va lipsi etern lemnul...

tu inoti in desert,ea scotoceste prin ochi si maree

sarutul...

degeaba vezi chipuri in cesti,incercand
sa le musti din identitate!
degeaba iti astupi urechile,sperand
ca vei amuti murmurul iluziilor!
esti in flacari!arzi!te paste scrumul!
vei ajunge la cheremul vantului
infierat de doua sepii fumurii...

Weary cotton

"Death is the future."

mi-am pus la cale moartea
din clipa in care m-am nascut;
tipand,am anuntat lumea
ca eu voi trece prin timp
si prin spatiu
cu un singur gand in minte:
sa fiu pecetea ascunsa sub un pat
de flori;
pasii,cuvintele,cifrele,saruturile,
revolta
nu vor insemna decat patrate
calendaristice si vor fi decupate din acelasi
tipar ca al celorlalti figuranti;
pentru mine,momentul efemer
dintre prima si ultima batalie
cu oceanul de aer
constituie o simpla formalitate;
finalul!asta da lovitura de gratie!
...fisura omeneasca prin care vor iesi
toate firele tesute in panza
ce tu o numesti "eu";
bumbacul se va desface,tarana va urla...
mi-am pus la cale moartea
din clipa in care am inteles ca
ea este aleasa.

Rambling out loud

 

If there's one thing I hate,that's being sick.More specifically,having a cold.As life itself isn't enough of a pain in the...lungs!Ugh!
First of all,it's not something you can just ignore and then carry out your daily routine.Oh,no!Most likely,you'll end up with a 24h disease-induced military drill:8 hours of muscle pain,8 hours of tissue abuse,plus another 8 hours of moaning(due to the fact that,well,your previous two actions result in a dangerously painful combination).And did I mention my nightmares are back in town?No?Jolly good then!
Heavily medicated and soaked in chamomile tea,I try to make sense of this sensation and be,to some degree,productive.Needless to say,I'm not very successful at neither of my goals.In my defense,it's kinda challenging to operate "heavy machinery"(a.k.a. books and dishes) while being dizzy,tired,confused and drowsy,all at the same time.
And,to top this bad baby off,I'm going through what I like to call "an existential crisis"-again!As a result,the past becomes too far away to notice,the present is more confusing than ever,and the future seems too surreal to even believe in.The only advantage of the cold/panic attack clash is that I can blame my never-ending tears on the first,even though I know the truth gets the silver medal...
All in all,the last few days have been crappy.I'm scared,I'm weak,my bones hurt,and I can't stop fixating on things that only make me feel worse.Everybody knows the saying "no pain,no gain",but I think we can all agree that this has gotten way out of hand!I'd be a little more optimistic,but my "happy" jar is out of cookies.
Now,if you'll excuse me,I have to take my cough syrup and bang my head against a wall.

Beautifully depressing

Disobedience by misfortune
is
a guilty pleasure worth suffering from
now and again.
Nightmares die in the cold waves
of last night's sheets,
while the pristine sun washes away
all the pain that made my body
shiver.
I wish this coffee were darker.
I wish I were an ancient sculpture.
I wish this moment were immortal.
Right now,the future seems
a surreal picture
of something that will never feel personal.
Drowning in a mystic puddle-
there stands my infant hope,
lost and unwilling to cry for help.
I know tomorrow shall bear the same
unsettled dress-
even so,I can't help but wish
my arms will rise
in action,not in prayer...
Day-dreams fill my head
with purple magnolias,blue eyes,
scenarios with no chance
of a fulfilling end...
As the veil of another cancelled
wedding with the gods
drops above our heads,
I wonder:
"Am I or am I not
worthy of my sins?".

Blooming bad

Ador frumusetea.Sunt absolut dependenta de orice senzatie ce prezinta capacitatea de a-mi incanta ochiul spiritualitatii.Daca trece o zi fara sa raman muta in fata unui miracol insignifiant,inseamna ca am pierdut 24 de ceasuri din viata.Pentru mine,lumea este o opera perfect cizelata,chiar daca ni se pare ca traim doar in fisurile ei ramificate.
Ma simt oribil.Carnea se revolta cu rasunet,iar mintea ii tine isonul.Pur si simplu,este una din acele zile in care vrei sa treci pe starea de "inconstient" si sa te rogi,in speranta ca va veni o vreme cand sentimentele logice iti vor conduce imparatia.Pana atunci,iti declari vointa o locomotiva,pe cand restul fiintei tale se divide in vagoane incapatanate si ruginite.Ca un facut,natura renaste doar ca sa iti arate cat de mult te-ai vestejit.
Totusi, nu renunt.Nu ma lasa zambila ce infloreste la geam in cele mai apetisante nuante de violet si indigo.Nu ma lasa soarele neostenit.Nu ma lasa chipurile celor ce,desi ar trebui sa cedeze,nu o fac,zambind astazi si mai luminos ca ieri.Nu ma lasa furnica salvata de dimineata de pe lemnul tasat al biroului.Nu ma lasa ideea ca lumea inca mai are cateva piese de puzzle ce trebuie potrivite dupa munti,sub mare,prin orase necunoscute,in fiinte extraordinare.Nu ma lasa palma vantului ce m-a trezit la viata.Nu ma lasa fericirea viitorului.Nu ma lasa toate minunile care ma inconjoara,independent de cat le merit revelatia sau nu.Nu ma lasa inima.
Chiar si din miezul nenorocirii,este imposibil sa nu simti prezenta nonsensului sublim.

Aproape uitasem cat de mult iubesc trandafirii.

Quiver

the sensation that you're being watched

by lovable demons and euphoric gods;

streams of coffee down your lips;

whispered words and uncut diamonds;

the feeling that you're being struck

by lightning in the middle of summer;

exhaustion-induced disease;

French pastry,French songs,French kissing;

the desire to conquer a fragile mutation

between lust and redemption;

ants strolling on your skin,

aimlessly dreaming about Paradise;

laughter breaking the blue walls,

cracking wooden beds and bending

forgotten tears-what a tragedy!

the belief that salvation is just

around the corner;

cascading orchids,your melting spine,

electricity running through broken fingers;

the spell that I'm under makes me

quiver...

Simple beauty

 "It only happens if it doesn't matter."

Avem nevoie de atat de putine lucruri ca sa fim fericiti,incat ne temem.Ne temem de aceasta perspectiva frusta si pierdem orice contact cu logica primordiala.Da,imperiile au cazut,insa noi ne-am ridicat din cenusa lor.Da,orase intregi au pierit in vapai de egoism si ura,insa oasele lor innegrite au devenit altarul unei societati mai bune.Da,o casa poate foarte usor sa ia un suflet,insa o suta vor onora sacrificiul cum se cuvine.Atunci,de ce ne impopotonam scheletul cu atatia idoli falsi?
As vrea sa am curajul de a pleca fara regrete.Sa traiesc liber,sa traiesc frumos,sa traiesc din seva naturii si cu fructele sufletesti.Sa ascult muzica din copac si muzica omului,facandu-le se se intrepatrunda intru inaltare.As vrea sa am puterea de a evolua si de a trage dupa mine pe scara inca o mana de oameni cu stele in frunte.Sa ma catar,sa inot,sa prind raze in palme,sa scriu pe pagini ivorii si sa simt gustul pamantului care m-a facut,pamantul care ma cheama sa-l intregesc.As vrea sa-mi creasca aripi de om si sa invat sa le inalt.
Nu mi-e frica de munca.Nu mi-e scarba de noroi.Nu depind de gura sonora a altuia sa ma defineasca.Dar,de cate ori incerc sa rup de mine toate sforile,esuez.Sunt fiica naturii in aceeasi masura in care sunt fiica betonului.Cele doua mame m-au crescut intr-un camin comun,iubindu-ma si iubindu-se.Am in vene electricitate,iar in ochi mi se spala firele de iarba cu valuri.Nu traiesc la granita dintre doua lumi,ci o reprezint.
Vreau sa am o viata a mea,un colaj din bucurii mari,bucurii mici,impedimente cu talc,adevaruri descoperite.Pentru asta,nu am nevoie decat de doi ochi larg deschisi.Atat.