miercuri, 7 octombrie 2009

Visine,maini dibace&riscuri








N-am chef de nimic...Adica am,dar sa fac bratari,coliere,desene,flori din hartie creponata,vaze minuscule din lut,sa ma joc periculos cu bricheta si cu plasticul atat de usor de modelat sub atingerea doboratoare a focului cele dintai,sa crosetez,sa impletesc,sa colorez,sa...multe!Sa creez,in general.Caci asta e singurul lucru care imi mentine sanatatea mintala,poate chiar si pe cea fizica,cine stie.Ideea este ca tot ce fac o fac pentru ca simt ca e bine,si nu pentru ca as astepta ceva in schimbul lor-majoritatea "odraslelor" le daruiesc prietenilor,caci nimic nu imi hraneste spiritul la fel cum o face un zambet.Sa accept vreo recompensa materiala mi s-ar parea un sacrilegiu,o ofensa adusa artizanului din mine,ce detesta natura perfida,demonica a banilor.Asa ca,"nu draga,eu nu mananc paine,eu absorb din nectarul creatiei".Stiu,nu sunt deloc practica sau profitabila,dar nici nu am pretentia sa fiu.
Orice ma inspira,sau are potentielul de a ma inspira.Ca si cum infinitul acesta de muze,care uneori are tendinta de a deveni chiar obositor,nu ar fi de ajuns,imi mai ''rasar" si imagini,situatii,crampeie de natura nemaivazute,rodul cel mai probabil al inconstientului,si care ma frustreaza prin propia incapacitate de a le transpune realitatii in vreun fel.Si zboara in continuare,spre alte orizonturi,lasand in mintea si sufletul meu un semn de intrebare rece:de ce nu pot?
Ca sa fiu putin egoista,o sa ma lansez in afirmatia ca nu stiu cum poate un om sa aiba atata substanta in suflet,indiferent de semnul matematic ce in defineste.Caci in toate lucrurile ce se nasc intre si prin cele doua maini pe care am fost binecuvantata sa le posed se ataseaza o fasie de suflet.Si asa rup,rup,rup,si tot nu se mai termina.Bine ar fi sa nu se termine niciodata,ci sa se construiasca concomitent in urma mai puternic,mai incapator,mai abundent in dragoste...
Daca ar fi sa aleg intre rau si bine,as alege sa alerg pe zidul stramt din flacari,in timp ce briza racoroasa mi-ar calma focul launtric...
P.S.Cat am scris,m-am gandit la o cafea buna si asta m-a inviorat mai mult decat ar fi facut-o una din apa,praf aromat de exotism si aburi.:P

Niciun comentariu: