sâmbătă, 13 februarie 2010

And nothing else matters...


-Si ce sa fac?!
-Uita-l!
-De parca e asa de usor...
-Tocmai!NU e!
-Omoara-ma!
-Nu.
-De ce?
-Cine ma mai omoara pe mine atunci?
-Te rog...
-Suntem la fel de nenorocite,nu te mai lamenta.
-Dar tu ai altceva-AI!
-Si cu ce naiba ma ajuta?!Amplifica progresiv tortura,si apoi ma lasa la fel de nesatisfacuta ca la inceput...
Manunchiuri de fum dantelat urcau spre tavanul incrustat de patina serilor,noptilor,diminetelor dense.In umbra gandurilor ametite de fum pictat in menta invizibila statea o ratiune surghiunita,redusa la brutal.Masa plamanilor captusiti cu perdele grizonate complotau in voci ba soptite,ba exaltate,ba demonic de pasionale.Rasul s-ar fi prabusit uimitor de rapid in lacrimi,pe cand acestea s-ar inalta golorios in buchete de galgaituri rezonante.Diferenta dintre culmea extazului si groapa pierzaniei nu e un pas,ci o privire...
O lumina palida si veche ii amplifica fragezimea carnii si ii saluta tremurand buzele rosii ale frigului intredeschise.Cealalta mangaia cadranul negru de ate tocite,ce se piteau pe umeri sau in curba aproape inexistenta a decolteului.
-Ce ai sa faci?
-Nimic...Exact ceea ce fac intotdeauna....
-De ce ne agatam de iluzia macului insangerat si sculptat de Dionisos si nu vedem realitatea maracinului spoit had?
Privea in gol.I se intiparise pe retina fibra neregulata a lemnului.Particule de praf de argint.
-El se agata de noi,scaparea e la fel de slabita precum speranta...In plus,iminenta unui cutremur interior este inevitabila:doar locul si timpul se schimba,efectul in veci...
-Vreau sa spun:"STOP"!
-Bine ca vrei...
-Si cand vrei sa se crape pamantul sa te inghita,tocmai atunci nu se intampla!Conspiratie,conspiratie va spun!
Se dadu cu fruntea neteda de masa si mormai nervoasa ultima fraza.Ce mizerie delicioasa pe jos!
-Hai sa stergem totul cu buretele!
-Burete din tequila...
-Hai,ma,vorbesc foarte serios!Sa luam decizia chiar acum si maine sa ne tinem de ea,sa nu mai regretam!Pactul suprem!
-Fata draga,trezeste-te si miroase petuniile imaginare!Cantitatea de hormoni lacrimogeni si patetici ce se scurge constant prin venele tale nu-ti va permite sa iei vreo decizie inteligenta atata timp cat in jurul tau pluteste un iz de testosteron.Impaca-te cu ideea ca esti tu esti programata genetic sa suferi si ca el este programat genetic sa-ti produca suferinta aceea orgasmica.Nu mai inchid si oamenii astia usa...
-Esti incredibila,sincer!
-Mmmm,lasa-maaaa....
Clinchetele lor semi-fercite umpleau ramasitele de aer netulburat,precum si geamanul sau intinat.Se rasfata cu atele.Si...Si ce ar fi fost daca...
"O alee inzapezita.Pavajul amutit isi poarta crucea de gheata in suflul portocaliu al felinarului.Ea se leagana,i se leagana paltonul,i se leagana sufletul.Si-a promis constant resemnarea,dar drogul a revenit fara avertizare.De ce trebuia sa fie totul atat de greu?!
Desi un pustiu macabru marca seara aceea,simti pe sira spinarii cum pasi taseaza zapada din spatele ei.Se gandea la un milion de lucruri,si respiratia i se accelerase pana cand avea impresia ca o sa i se descoasa pieptul.Ce sa faca?Cine era strainul?Avea sa mai iasa de pe alee?Ca impinsa de contactul cu un fulger imaginar,se intoarse sa vad chipul ce-i bantuia secundele.Dumnezeule!
..era chiar chipul ce-i bantuia viata!Ochii,si parul,si gura,si...Prefera un ucigas in clipa aceea!Trupul se infipse in pamant,energia se scurse catre patura alba cu model de talpi murdare,urmarindu-l fiind singura actiune posibila.Poc!Fusese apasat butonul cel mai greu de apasat...
Consecintele umilintei potentiale nu mai aveau nicio putere.Se acumulase deja presiunea,si cale de intors nu mai era.Acum ori niciodata...
-STAI!
Ramase uimit.El?!Dar nu mai avu timp sa se dumireasca.Il apuca de gat cu manusile crem si isi lipi gura dureros de strans de a sa.Un sarut pasional dus la extreme,cu buzele,cu limba,cu dintii...Il mirosea,il gusta,se pierdea in parul lui moale.Nu putea sa se prelungeasca clipa lacom pana la infinit?
Si magia se sfarama cand uniunea pieri.Se priveau.Ochii ei sclipeau de frica,pe cand ai lui erau inundati de soc.Voiam sa citeasca doar "DA" in oceanul acela comprimat.Si daca avea sa primeasca "NU"?Nu,asta nu...
Ploua cu fulgi mari si inghetati peste fiintele statice din parc..."
-Heeei,trezeste-teeee!
Fantezii.Tot in local era.Asa era mereu...
-Stinge tigara si hai sa mergem.Nimic nu mai conteaza!Mi-a ajuns pentru seara asta...

2 comentarii:

Ada spunea...

vai ma... te iubesc ma! e atat de...noi.

Adriana spunea...

si eu te iubesc,ma!>:D< :*
si asta nu stiu daca e din pacate sau din fericire... :| :))
>:D<