marți, 16 februarie 2010

Orbul fericit



Traim fiecare intr-o cutie cu pereti atat de bine sigilati,intr-o stare de inertie atat de ademenitoare,intr-un obscur atat de bine pictat,incat uitam adesea sa ne scoatem capul in briza sau sa privim dincolo de orizontul din carton.Din cand in cand,mai apar anumite cutremure miniaturale,menite a ne introduce fluxul vibrant,mobilizator in sistem,dar ale caror potentiale urmari benefice sunt date lejer uitarii.Cotidianul isi reintra in drepturi,iar noi tragem capacul cutiei la loc peste noi.
In loc sa ma razvratesc si sa condamn ipocrit o indiferenta in alte circumstante scarboasa,o accept,o inteleg,intr-o masura o asimilez.De ce?Eterna intrebare fara raspuns limitat.Pentru ca omul nu este dotat cu utilitatile emotionale si trupesti spre a purta povara globala.Desigur,aducem in discutii constat probleme de ordin mondial,atrocitati,comportamente,actiuni terifiante,si,din nefericire,multe,multe,multe altele.Totusi,nu stiu cat ajuta mila,compasiunea ori dorinta de schimbare daca sunt tinute intr-un lant scurt strans langa noi,in cusca mai sus amintita.
Din acest motiv suntem programati,majoritatea,sa experimentam veridic doar suferinta pragurilor "firesti" ale propriei existente,depasirea incununata de succes a fiecarei etape fiind pur si simplu o necesitate dincolo de orice impediment.Si ne mai miram de unde s-au nascut lacomia,ura,superficialitatea,raul,nepasarea...
Nu se va schimba nimic simtitor.Garantez!Orice elan bienevoitor este infranat de haturile unei lumi la care el insusi a contribuit.Dar sa nu indrazneasca nimeni,niciodata,sa-mi spuna ca un singur om nu poate schimba ceva,oricat de mic:important nu e sa ajunga la capatul drumului,ci sa stie de ce pietre ale acestuia sa se fereasca,de care sa se impiedice,pe care sa le slefuiasca,pe care sa le contemple.Pretuind calatoria,va pretui destinatia.
Si e intuneric,si nu te vad,si mi-e asa de bine...Dar,iata!,vine lumina si spulbera orice urma a vindecarii...Rana afurisita!

6 comentarii:

George Colang spunea...

f frumos scris. ai talent!

Ada spunea...

>:D<

Cătălina B spunea...

Întotdeauna am spus că se face primăvară și cu o singură floare...un ghiocel mic și plăpând care se întinde la soarele mincinos de final de iarnă...
Pupici minune:*

Cătălina B spunea...

P.S.: mi-ai redat speranța exact în clipa în care dădea să iasă din casă...

Ioana Lavinia spunea...

Poza de la aceasta postare e superba !! !

Adriana spunea...

Offshore- multumesc,inseamna mult pentru mine :D

Ada- >:D<>:D<>:D< :*

Ubita:habar n-ai cat de mult tanjesc dupa o primavara salvatoare in momentul asta
ma bucur ca te-am ajutat si sper sa o fac in continuare cat de mult pot-doar te iubesc pana la infinit si inapoi...de 2 ori!!:))>:D<:*

Ioana-multumesc pentru apreciere,si mie imi place foarte mult:D