"de ce totul e atat de simplu in singuratate,de ce fiecare detaliu se amplifica aproape cataclismic in inima unei multimi?"
"aici,spatiul pare coplesitor,iar timpul se dizolva in neant.aici,cerul e gata oricand sa se prabuseasca deasupra ta,pe cand ceasul refuza sa-si miste bratele obosite de atatea milenii.aici,e prea multa lumina si sunt prea putine secunde s-o masoare."
"sunt plina de mine,nu-mi mai ajunge pielea,pamantul miroase inca a benzina si a lemn crapat,mintea-mi e un taram suficient pangarit."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu