joi, 28 iulie 2011

We almost had it all...


Noptile imi sunt bantuite de demoni mai batrani decat insusi timpul.Imi place senzatia de oboseala din picioare dupa o plimbare lunga si infierbantata de soare.Cana de cafea e sacra.Am in cap un univers perfect,morbid si indecent in continua expansiune.Imi rod unghiile fara niciun motiv.Traiesc prin/cu muzica.Iubesc oamenii care ma fac sa rad,respect oamenii care ma fac sa plang.Citesc.Ceea ce sunt artistic si spiritual se naste din vintrele suferintei.Imi las prea des sufletul sa ia forma oglinzii.Refuz sa le explic celor care s-au incapatanat sa nu creada.Am omorat o orhidee.Daca nu-mi place fata ta,e de rau.Traiesc in aceeasi casa de cand m-am nascut.Incep sa descopar farmecul gleznelor.Nu mi-e frica de minciuna,ci de consecintele ei.Inca nu-mi vine sa cred cat am crescut!As distruge pentru a putea crea.Mor dupa albastru si fratii sai.Azi,as fi avut mare nevoie de o imbratisare cat Luna.Nu pot sa dorm pe spate.Sunt o poezie ce asteapta sa fie tradusa.Buna!Ma numesc Adriana...si cam atat.

4 comentarii:

Copilul cu ochi caprui spunea...

SUPERB!

Adriana spunea...

multumesc :)

little Jane ^_^ ... spunea...

de ce ii respecti pe cei care te fac sa suferi/ sa plangi.. ?? ?

Adriana spunea...

pentru ca suferinta m-a invatat mai multe decat a facut-o fericirea :)