Fallen

patul devine mormant,
iar aerul imbacsit al diminetii
mana de pamant
aruncata pe chip;
inca o zi in uterul prezentului,

un pas mai aproape de
incertul sfarsit.

daca ochii sunt intr-adevar
oglinda sufletului,
atunci am in umbra carnii
doar frunze uscate si noroi;
traiesc printre oameni,ma aseman lor,
insa sfoara ce-mi dirijeaza limba
va avea intotdeauna
urma unui nod.

asteptand o mantuire
fara glas sau chip,
m-am impiedicat si am cazut
in egoism.