Presimt ca cineva o sa se enerveze foarte tare daca mai aude sintagma "A mai trecut un an!"...si prin "cineva" ma refer la mine!
Cred ca s-au acumulat prea multe urari/constatari temporale in ultimele zile si de aceea reactionez cam defensiv fata de ele.Nici macar nu ma leg de faptul ca majoritatea sunt false.Ori ca sunt doar un mod de autopromovare a unei exaltari evident cosmetizate.Sau ca-mi provoaca urticarie.Departe de mine ganduri atat de negative si daunatoare aurei!
Intr-o nota mai serioasa,chiar se incheie alt capitol.In cifre,in litere,pe chipuri,prin calendare.Desi este cat se poate de fireasca,aceasta numaratoare naste in mine sentimente contradictorii:ea creste in unitati,eu scad in timp.Desigur,intelepciunea nu apare din senin,precum nici experienta nu se castiga intr-un spatiu fara ceasuri.Stiu ca-mi picur tineretea pentru ceva mai trainic,insa...Insa nimic nu poate masca gustul amarui lasat in urma de atata dulceata.
Aparent,acum este momentul oportun conceperii unor dorinte si scopuri proaspete,urmat de trecerea lor sub forma unei liste.Lista,la randul ei,devine un fel legamant cu noul an,perioada in care trebuie indeplinite punctele cheie.Uhm...nu!
De cate ori mi-am facut "planuri" in viata,nu mi-au iesit.Asa ca ma las in voia curentilor.Sunt sigura ca o sa am si eu parte de felia mea din placinta cosmica.In rest,sare si solitudine,iubire!Sare si solitudine.
De maine,nu se schimba nimic.Decat daca vreau eu sa se schimbe.Si eu mereu vreau ceva!