Placebo effect

M-a apucat arogant de umarul drept,trantindu-ma violent de peretele umed.Spranceana inca sangera bezmetica,dar nu cred ca-i pasa in vreun fel...Poate doar il amuza.Atat.Nu stia sa ma protejeze de ceea ce voiam,insa nu se sfia sa ma arunce in cusca propriilor sale dizabilitati emotionale.I-am tintit ochii plastici in linii precise de infrarosu.Fara efort si umilinta,oglinda lor s-a spart in mii de particule lichide ce-i lunecau transparent pe obrajii mult prea netezi.Imi schimbase gusturile in materie de barbati inca din secunda unu,secunda in care a inceput sfarsitul,secunda in care mi s-a spurcat cu cerneala negricioasa a istoriei dimineata pura.
Ploua atat de bland ca parca ne certa pe amandoi acel evantai dezordonat de picaturi.Imbratisata inca de impersonalul caramizilor machiate in var,am reusit sa scot din paltonul gri arma constiintei sale.
-Imaginea aceasta...
Mi-a dat o palma cu toate ferocitatea ce-i hranea otravitor sistemul.I-am zambit triumfatoare.Ne holbam unul la celalalt si ne gandeam unde oare ne sunt mintile,pe ce meleaguri pustiite de simt si ratiune ratacesc drogate.Nu indrazneam sa recunoastem,dar pana atunci dormiseram cu fantasme insipide,menite a subnutri psihicul fertil.Totusi,trecusem de perioada freneticului albastru,iar asta insemna spintecarea justa a unei pietre de hotar.Nu-i placea asta deoarece ii fura din domeniul mandriei,reusind sa-mi demonstreze pe viu teoria.De ce nu acceptam amandoi ca aveam nevoie de un cantec de ramas-bun?
Imi tremura mana si-mi zvacneau buzele.Aveam nevoie de medicamente.Nu de Special K,nu,nu!Aveam nevoi speciale.Aveam nevoie de el...Iar el pleca infrant pe sub cortina rece,lasandu-ma goala pe campul de lupta manjit,neintelegand ca-mi smulge de langa mine insasi existenta,fumand vise putrezite.Aveam nevoie de iubire...

Today was a Placebo day,and I felt more Brian Molko than I ever did before...

Light my fire...

Ceasurile noptii au devenit la fel de scurte in durata cat promisiunile unui baiat.Odihna a devenit la fel de valoroasa ca un compliment primit cu sinceritate din partea unei fete.Visul s-a anulat singur prin inexistenta.Normal...si nu prea.
Hai sa facem un mic exercitiu!Fictiv,doar fictiv.Sa ne prefacem ca un val opac nemarginit ne acopera trecutul,pe cand un altul ne leaga la ochi viitorul.Prezentul-doar el conteaza in insusi prezent.Neuitand totusi cat de volatila este pozitia sa intre cei doi poli,ne transpunem intr-un decor nou,putin infricosator,clar inhibitor.Primul pas e cel mai greu,dar e cel definitoriu.Se face ca...
Ne iubim.Intinzand mana in ajutor oferit cu suflet spalat,ne cladim un camin interior nepretuit.Pe oriunde mergem,patam cu amprentele de armonie si compasiune materia.E atata fericire in lume ca pare aproape absurd.Dar e!E si ne sufoca in amplitudinea-i imbatatoare.Drogurile comune,insa net superioare ale trupului,sunt imbratisarile,limbajul ochilor,mangaierea.Iarba pamantului e mai verde,cerul e mai albastru,omul e mai bun.Pe buze stau marturii nu de sange,ci de apa neintinata si speranta unui maine mai plin.Libertatea ne inconjoara.Lume,vis,dragoste...
Pare greu,nu?Nu va grabiti sa invocati sadicul "imposibil".Aveti dreptul sa faceti asta doar in secunda in care are sa moara ultimul optimist si visator.Ultimul om,adica.Hai ca se poate...
Astazi,soarele imi aprinde tigara,iar in ea zvacnesc trupuri uscate de zambete,si flori,si lacrimi.Un fum galbui se inalta in iz de anotimp pur spre tavanul turcoaz,fantasma a renasterii.Pleoapele cad,plamanii isi rup vesmantul de lichid,limba se inunda in placere.Ce dulce pacat e primavara!

Prin rau spre bine

Cand ai simtit ultima oara ca fiinta ta este pe punctul de a-si despica entitatea prin picaturile de culoare terna ce o impart in doua?Cand ti-ai dorit ultima oara sa te poti lichefia pentru a patrunde in fiecare crapatura binevoitoare a te ascunde de rusinea propriei constientizari de sine?Cand ti-ai simtit ultima data sufletul si mintea scurgandu-se prin gelatina dezamorsata a lacrimilor fara inceput si sfarsit?Cand ti-a fost ultima oara sila ca esti om?Mie?Aseara.
Ma deprima calmul.Cel putin,asa dau impresia.Am o placere sadica de a cauta situatii ce au ca scop evident o stare de surescitare malefica a tuturor componentelor animate,sau nu, ce-mi compun umilul trai cotidian.As putea foarte bine sa ma cotrolez,sa-mi comand abstinenta psihica,sa-mi incatusez pornirile firesti.Dar ce credeti,pot?Corectez.Vreau?Sa orbesc un ochi viclean,invatacel in ale seductiei primare?Sa cos buze ce abia au inceput sa-si croseteze ata gandirii si a revolutitiei cu o arma de un om?Sa indepartez o mentalitate ce-si are abia radacinile fragile intre simturile haotice pe care le posed?Nicidecum!N-am sa ma machiez cu plastic de gura si ochii lumii.Pentru ce?Un idol fals constant pe punctul de a cadea in dizgratie?Nu,multumesc.Ma satisface suficient o papusa din carpe cu moralitate si duh."I'd rather be hated for who I am than loved for who I am not"(Kurt Cobain)
Rosu,alb,portocaliu,alb,galben,alb,verde,alb,albastru,alb,violet,iar alb...Caruselul unei patimi.

Tristut

Tristut.Tare tristut.Pacat!Mare pacat!Eu nu-mi mai pun duminica dorinte in cupa stacojie pentru ca usa zilei de luni mereu le rastoarna pe podeaua umeda.Ma multumesc doar cu neutralitatea nimicului.Sigur?Sigur...
Tu nu recunosti niciodata amprentele lacrimilor uscate de pe linoleumul tocit al bucatariei.Tu nu intelegi niciodata halucinantul efect al reveriei.Tu nu-mi tii niciodata mana strans la piept cand simt ca uit cum mai e sa respiri implinit.Tu niciodata nu simti virusul ploii invadandu-ti porii de argint.Tu nu asculti niciodata tipatul meu in urechea ce-ti pribegeste.Tu nu esti niciodata genul care imbratiseaza si iubeste.Tu nu culegi nectarul curajului de pe campul patat cu fantome rosii.Tu nu te lasi patruns de valul ce mana in spirite albastre albatrosii.Tu nu-mi alini glezna cand este devorata de umanul prefacut in urzici.Tu nu esti...aici.
Atat de aproape si totusi atat de departe...Tristut!

Wild thing

De ce trebuie sa ma trezesc eu mereu cu dorinta arzatoare de a sugruma pe cineva?!De ce?!De ce?!De ce?!In loc sa ma purifice,parca somnul mai rau ma intarata."Wild thing,you make my heart sing..."
Inefabil.Paradoxal,inglobeaza cel mai bine sentimentul ce a tinut in coconul sau calduros ziua de astazi.Simt ca orice lauda ar fi substantial pagana si subnutrita in glorie,asa e evit zadarnicul.Am respirat.Am imbratisat.Am iubit.Ce?Copacii cu ramuri leganandu-se molcom printre valuri de soare prafuit,verde presarat in frimituri proaspete,flori de cristal violet aruncate pe covorul de pamant batatorit,aer filtrat de plamanii innoiti ai naturii,zambete azurii,clinchete de ras imbibat in sinceritate,muzica ale carei vibratii faceau ca fiecare celula sa-si cutremure entitatea macinata de cotidianul demonic,prietene cu bucurie in par si bunatate pe buze.Zane.Magie.Primavara.Mi-a soptit cineva reteta vietii si am aplicat-o.Functioneaza.Pur si simplu...Functioneaza.
Multumesc!Multumesc pentru faptul ca ma lasati sa fac parte si eu din universul vostru.Apreciez!
Eu nu-mi las sangele liber din captivitatea trupului dintr-un sadism realist.Nu.Eu imi las sangele sa-si aleaga singur calea pentru ca otrava ce-l impleteste sa nu-si atace propriul stapan.Scorpie...

Now...what?!

Eu inca nu-mi revin...Este paradoxal.Este bizar.Este stupid!Puteam,daca puteam,sa-mi arunc lasoul genelor pana la ochii tai si sa-i fur,sa-i am doar pentru mine,in ingherul intunecat al existentei mele sa palpaie din nou lumina purificatoare.Dar...nu mai simteam nevoia.Poate mi s-a ars siguranta adoratiunii tale.Poate mi s-a izolat cugetul intr-un buncar uscat si sec.Poate m-am zapacit integral.Poate...imi trece!Si nu stiu daca sa ma bucur sau nu.
Ma incanta sa vad ca putem sa zambim si sa formam o singura fiinta,desi sufletele noastre multiple bat in ritmuri diferite tobele existentei.
Ma implineste faptul ca prin portative volatile ne definim si raul,si binele,si ingerescul,si demonicul,si trecutul,si prezentul.
Ma amuza sa inteleg vulnerabilul unei situatii delicios de ridicole.
Ma arde astrul arzator al constiintei chiar si intre gratiile peretilor cu rezonanta trandafirie.
Ma sufoca parfumul prea zelos al florilor imbuteliate prin egoism.
Ma incita sa fiu scorpia ce-si muleaza surasul perfid dupa poftele tale.
Ma calmeaza indiferenta ce mi se injecteaza involuntar subcutanat.Concomitent,ma face a ma panica.
Ma hraneste siguranta sprijinului si dragostei lor.
Ma iubeste soarele albastru din martie.
Si eu il iubesc pe el...

Eu inteleg ca ne indragostim,ca fete,de persoane ce seamana oarecum cu figura paterna a copilariei noastre.Eu nu inteleg cum sa te indragostesti de cineva care ar putea sa-ti fie tata.Efectiv.Traiesc intr-o cutie si cer sprijin pentru a putea iesi!Astept cuminte,lipita de cartonul striat,cu miros de chihlimbar...

Geniu pur:
"Lumina raiului

Spre soare rad!
Eu nu-mi am inima in cap,
nici creieri n-am in inima.
Sunt beat de lume si-s pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atata ras far'de caldura raului?
Si-ar inflori pe buza ta atata vraja,
de n-ai fi framantata,
Sfanto,
de voluptatea-ascunsa a pacatului?
Ca un eretic stau pe ganduri si ma-ntreb:
De unde-si are raiul -
lumina? - Stiu: Il lumineaza iadul
cu flacarile lui!"

Lucian Blaga

You dirty,dirty little girl...

M-am prins si eu pana la urma!M-am prins de ce fetele in uniforma sunt cele mai obraznice.Cliseu,cliseu,dar tot are adevar in el!Eheee...
Crezi ca atitudinea ta ma face sa ma simt supusa?Vai,iubite,te inseli pana la limita absurdului!Dimpotriva,privirea aceea ma face si mai mult sa-mi doresc a smulge insusi soarele din patul sau confortabil al cerului,unde sclipiciul inestetic al stelelor inconjuratoare il face sa se manie in trosnituri de foc nestavilit,si a-ti incrusta pielea cu el.Exact!Sa traiesti toata viata ta banala cu cicatrici de lumina pe tine...Cicatricile mele...E atat de usor sa te ascunzi dupa perdele de trufie,insa un amanunt esential il lasi perpetuu sa-ti lunece precum un jeleu cu aroma de zmeura zdrobita printre degete:oricat de densa,cortina aceea mica lasa printre fibrele sale netrebnice loc a mii de ochi privirea sa se amestece.Pe unii ii astepti cu drag,oferindu-le inca din prag o cafea amaruie,sa le dezlege limba si gandul strigat,pe unii ii iscodesti cu gesturi retrase in grota propriei detasari,dar pe cei mai multi ii imbraci instantaneu in paltonul indiferentei.Cei care primesc de la tine buchetul halucinant al acceptarii sa-si preamareasca soarta,caci din partea ta onoare mai mare nu cred ca ar exista!Stii ce cred eu?Ca esti simplu.De ce?Pentru ca esti om.Orice creatura poate fi redusa la aproape nimic,in unele cazuri,dusa pana in latura negativa a axei existentei noastre.Nici nu stii,dar in ochii mei umblii dezbracat.Esti gol de ziduri si aparente,iar sufletul tau zambeste in fiecare floare de praf din aer...Si eu?Eu ranjesc de sub buze murdare si astept.Minte-ma si spune-mi ca nu-ti place!Te provoc...
Stiam sigur,sigur,sigur ce vreau,ce-mi doresc,ce tanjesc dupa...acum ceva timp.Acum nu mai stiu.Nu mai stiu nimic.M-au inchis in pivnita neutrului si au plecat nepasatori cu randul de chei.Lasii!Si eu ce ma fac?

Mrrr!

Hai ca parca imi mai revin!Nu vreau sa fiu cobe,departe de mine intentia asta,dar simteam nevoia a puncta un aspect,sa zicem,cu o vaga tenta de pozitivism in organismul sau.Sa vedem daca minunea mea tine mai mult de trei zile!Si...incepe numaratoarea!
It feels sooo good to be bad!Stiu,stiu,e mult mai bine sa fii bun decat sa fii rau.Asta in teorie.Rareori respectarea regulilor si complacerea la standardele,tiparele,limitarile conventionale aduce adrenalina specifica unui act manat de impuls si brutalitate a eliminarii analizei logice.Brusc,si sangele alearga mai pasionat prin vene cand stii ca te-ai abatut de pe drumul ce-ti era ordonat,alegand propria cale.Nu-i asa?
Am o pofta cateodata...Sa te zdrobesc de un perete,sa-ti implantez intre coastele tinere un toc murdar si rece de pantof schimonosit,sa picur ceara fierbinte pe pleoapele tale nestiutoare,sa-ti framant carnea in pete neregulate si dureroase de purpuriu inchegat,sa-ti ucid prejudecatiile aruncandu-le pe fereastra din cristal ciobit,sa-ti rod buzele milimetru cu milimetru,reducandu-le la zdrente insangerate de bujori,sa-ti frang mana dupa talia mea,sa-ti lipesc umbre de dinti pe obrajii fini,sa-ti sorb vitalitatea si sa te fac unul cu mine.Am o pofta cateodata...
De ce spun "da"?Deoarece nu m-a lasat nimeni sa-l aleg pe "nu"...

Rain is my second skin

Schimbare dramatica.Indiscutabil!Decorul si-a decojit strategic foitele de vopsea in tonuri de lesin, spre a lasa valul spalacit a-l improspata.Inteligenta miscare...Oare?
A plouat,a plouat,a plouat!Iubesc ploaia!Ma inspira,ma imbraca,ma transforma intr-o varianta mai vie a ceea ce sunt in mod obisnuit,ma face sa-mi deschid cu adevarat ochii.Insasi rasuflarea ei de racoare pura ce-mi cucereste teritoriul plamanilor imbacsiti,insasi mana din lumini si umbre,imagini si scapari,duhuri si propuneri,chiar si margelele ce se sparg in sunet melodios de tare pe pleoape si buze...Ah,extaz!Efectul de narcotic ce il are asupra narilor asfaltul ud,incredibil de ud,parfumat de ud,sublim de ud este inefabil."Ploaie" inseamna,in dictionarul meu,"Renastere".
Pacat ca am tinut prea mult la aparente,nu se merita.Trebuia sa-mi ascult impulsul inimii nerabdatoare,caci ea stie mai bine decat orice gram nepretios de ratiune ce-i bine pentru mine,desi nu da mereu impresia asta.Trebuia sa arunc monstrul acela de ghiozdan dupa banca in smarald picurat.Trebuia sa ma descalt.Trebuia sa ma arunc in vastul ocean de asfalt lacrimat.Trebuia sa dansez pe melodia ce-mi urmareste viata in acorduri simple,dar cutremuratoare.Trebuia sa beau o ceasca euforica de ploaie.Trebuia sa zambesc norilor posomorati si sa-i fac sa-mi raspunda inapoi.Trebuia...sa ma accept asa cum sunt eu!N-am facut-o...Nu-i nimic!Data viitoare...
Tu unde pleci cand toate te indeamna sa ramai?Lasa..Nu trebuie sa stiu.Raspunsul e acolo,undeva,in lume...

Ieri

Ieri...n-a iesit asa cum am vrut eu...Nu stiu de ce par surprinsa,mereu e asa.Am invatat de-a lungul timpului ca visele si sperantele mele au un buton de autodistrugere ce le impiedica o eventuala concretizare.Ca si cum cineva s-ar ascunde metodic dupa un paravan de "frumos",numarand sadic momentele,clipele,secundele pana la momentul propice.Momentul propice al lichefierii oricarei tentative de implinire sufleteasca,vreau sa spun...Dar nu-i nimic!Daca pic de fiecare data de cat mai de sus,impactul ma va invata sa nu-mi mai ridic privirea spre culmi irationale,ancorandu-ma deci realitatii cenusii.Dezavantajul este ca eu niciodata nu ma invat minte...Odata si-odata tot au sa mi se farame oasele de sticla,iar atunci pamantul imi va deveni prieten fidel,cerul in culmile sale amagitoare doar amant ocazional,in doze pretioase de reverie...
Un bine are cateodata capacitate de a scoate la lumina orbitoare a prezentului tot raul ce te inconjoara ca o aura permanenta .Din cochilia ta nesigura tinzi sa faci planuri cu cerneala invizibila,in speranta ca cineva va veni candva si o va face stralucitoare si albastra pe hartia decolorata;bucla temporala la fel de scurta in durata precum cea a aprinderii unei tigari,cand intelegi groapa din care privesti orizontul indepartat,este suficient de tare a te ameti in ticaiturile-i nedefinite:si cu tine cum ramane?Tu ai pierdut trenul...Tu stai acum pe sinele fierbinti,cu ochii pironiti pe gaurile din geamantanul ponosit,gandindu-te la tot ce ai avut.Bilantul e imbucurator.Pentru ca,nu-i asa,nu poti pierde niciodata ce n-ai avut...
Iar sunt un om rau.Si asta ma doare.Ma doare ca am uitat cum era cand ma mai iubeam un gram.Graficul arata minus.Nu-i a buna asta.
N-am sa mai las nicicand baloane galbene sa-mi zboare din maini.Nu vreau sa-mi pierd ultimele frimituri din mine.Nu-mi permit.

Astazi...

Astazi nu vreau sa scriu.
Astazi vreau sa imbratisez.
Astazi vreau sa simt.
Astazi vreau sa iubesc.
Astazi vreau sa absorb tot suflul galbui al soarelui.
Astazi vreau sa-mi circule sange prin sistemul de zahar lichid din vene.
Astazi vreau sa-mi fabric amintiri fara data de expirare.
Astazi vreau sa-mi inunde narile parfumul albastru.
Astazi vreau sa uit de ieri si maine.
Astazi vreau sa zambesc,sa rad,sa infloresc.
Astazi vreau...viata!

Din soare rasar visele

Ma simt atat de mica si de rasfatata...Atunci cand vine tiptil,de dupa ramuri nou-nascute si-mi saruta pleoapele inchise peste privirea mediocra,facandu-ma regina muritoare peste un fragment ars al universului.Printre valurile de melodii la fel de volatile precum o ceasca de portelan plina ochi de parfum barbatesc si lasata in imbratisarea lunii martie gliseaza fantezii,vise,reverie neintinata.Broderie de lapte impreunat cafelei,de ce te injosesti in perfectiunea ta a prinde in mreje simturi atat de netrebnice?Extaz de primavara...
Cand faci mult prea multe pentru altii,ei tind sa observe doar nimicul actiunilor tale.Tipic.
Am ras.Am plans.M-am golit de sentimente,asa cum golesti o vaza in care s-a adunat putredul dintr-o tulpina de orhidee neglijata.Toate astea dupa ce am revazut intr-un jurnal tocit prima data cand m-am "resemnat":29 septembrie anul trecut.N-am cuvinte!S-au ros si macinat pe parcursul tunelului din care nu ies de bunavoie!Orb,orb,orb!
Nu ma inseala intuitia:un decalaj de o luna nu-i neglijabil.Mai ales in circumstante atat de feerice.
Iar mi-e dor...Mi-e dor de dor.De dorul verde.

My bench,my life,my sweet state of nothing

De cate ori am sa citesc ziarul de acum inainte,am sa ocolesc rubrica "horoscop".Actiune recurenta se pare,pentru cei familiarizati cu obsesiile mele nenumarate.
"Atrageti neintentionat prea mult atentia asupra calitatilor dumneavoastra de cuceritor.''
Asa ma gandeam si eu,sa stii...Stelele mi-au ghicit gandurile,ca sa vezi!

Tanjeam dupa asta atat de mult incat nici macar n-am realizat efectul distrugator al poftei.Peisajul mi s-a dezbracat sincer si saturat de voluptate astazi,asa ca n-am avut cum sa ma abtin de la implinirea pacatului cu amprente unice pe nume si carne invizibila...
Pe banca aceea stau scrijelite in lemn de smarald scorojit toate paginile copilariei mele,iar metalul imbracat in dantela ruginie de ploi si zapezi caste imi pastreaza in mutenie secretele soptite prin fantele vantului de primavara.Cat iubesc,cat iubesc!Sa stau pe spate,sa simt cum fibrele tari imi muleaza vertebrele dupa stabilitatea lor demna,pe cand aerul danseaza hipnotizat in jurul meu,cu alai de fluturi si buburuze imaginare.Deasupra,doua entitati cu radacini divine imi purifica ochii incetosati de depravarea cortidiana:ciresul brodat cu muguri proaspeti imi deseneaza prin crengi povesti amagitoare,cupola cereasca ma stropeste cu picaturi de albastru in raze molesite...Muzica imi invadeaza mintea si sufletul,ramanand permanent cu trupele-i ritmate pe teritoriile recent posedate.Ce e asta?Ah...Dulce otrava in chip de lichid negru ce-mi imbrobodesti simturile labile in viclenia ta fierbinte!Multumesc!Multumesc pentru ca ma pot pierde regasindu-ma,multumesc pentru ca inca ma mai doare daca ranesc,multumesc pentru ca imi retraiesc amintirile...Multumesc pentru tot!
Poate ca maine va fi mai bine...Eu sunt insa obligata sa ma multumesc cu ziua de astazi.Mai departe de prezent nu pot sa insemnez in jurnal...
Ispititoare privire,doritoare stare de fapt,extaziant nimic!Ce oameni,ce oameni...

The clouds are sooooo pretty....

"-Buna ziua!Stiti cumva unde gasesc cel mai apropiat portal catre o lume paralela bizara?
-Buna ziua!Desigur!Mergeti 22 de pasi in fata,va invartiti precum o balerina pe doza regulata de cocaina si recitati o poezie in germana,iar acolo il veti gasi!Nu aveti cum sa-l ratati,va asigur!
-Multumesc mult,ma duc sa-mi nimicesc ratiunea,atata tot!
-Succes cu asta,atunci!
-Multumesc!"

:|.Oameni buni,n-am nimic nici cu mersul biped(sau variatii diverse ale lui).nici cu balerinele,nici cu cocaina,nici cu poeziile,nici cu germana,nu ma intelegeti gresit acum!Nu.Doar voiam sa impartasesc o mica incursiune in lumea mea "normala" mai nou.Adica...
...adica este foarte plauzibil scenariul mutarii intr-un loc linistit cu verdeata multa unde uniforma absolut necesara cuprinde camasi laaargi,si aaalbe,cu maneci luuungi.Fara guler am zis!
Ma cam suprapun cu bipolaritatea in ultimul timp,asta e ideea.
Lumea 1:"pui de ipohondru".Ba ma doare capul,ba stomacul,ba coloana(vertebrele mele sunt in zig-zag),ba "ma ia cu lesin",ba mi se blocheaza muschii si inghet pur si simplu,neputandu-ma misca,ba ma ustura ochii de parca sunt pictati cu arsenic,ba imi vine sa ma trantesc epuizata pe primul pat ce-l vad intr-un magazin,ba,ba,ba...multe.La inceputul acestei faze am presupus ca exagerez eu,doar imi sta in fire.Mi-a trecut prin cap chiar ca dezvolt cine stie ce boala a "deficitului de atentie",desi ar fi ceva paradoxal,avand in vedere ca atentia acordata din exterior intr-un moment de suferinta oricat de mica imi sugruma pana si ultimii nervi ce mai zvacnesc!Eh,maica,cazul meu,orice e posibil...
Lumea 2:"pierduta in spatiu".Rad pana nu mai stiu cum ma cheama,ma impiedic de propriile picioare(chiar si cand nu stau in picioare!),vreau sa povestesc entuziasmata un anumit subiect si,tocmai in momentul in care sunetele incep a mi se rostogoli pe buze,...uit absolut totul. Ii strig pe prieteni cu nume de care nici macar n-au auzit,ma pierd in propria casa(asta e ceva obisnuit,nici nu-mi dau seama de ce o mai includ aici!),plang razand si rad plangand,ma trezesc stand in mijlocul curtii liceului cu privirea fixata pe tavanul cerului si admirand norii din vata-de-zahar;and they are soooooo pretty!!!Lasati concluzia sa hiberneze in pace,este patetic de evident!
The catch:lumile astea "dragalase" sunt destul de sadice a se intrepatrunde fara avertizari sau notificatii in prealabil.Deci si prin urmare...praf!

Aproape.Mult prea aproape.Genunchii mei...
Prea luminoase oglinzile.Prea ispititori pasii.Tu ce vrei pana la urma?!
Nu stiu.Poate.Dar daca...Viata e viata atunci cand ai impresia ca ceea ce traiesti tu nu e viata!

"Eu nu mai merg la film cu voi in viata mea!!!">:D<

My first war

Noi nu ne iubim trupul.Poate sa vina oricine si sa ma minta frumos spunandu-mi ca nu e necesara generalizarea,ca putem sa fim impacati foarte bine cu fragila carcasa in care ne este dat a pastra unicul suflet alocat,ca e vorba doar de pespectiva din care privim ansamblul.Nu.Total eronat.Noi nu ne iubim trupul.In plus,manati de cea mai demonica substanta plasmuita vreodata,adica gandirea,reusim sa il mutilam,agresam,dizolvam,alteram in cele mai stranii si ilogice moduri,fara macar a constientiza burlescul din toate acestea.E clar...Noi nu ne iubim trupul!
Totusi,in cazul meu,mastile s-au inversat fatidic.
Trupul meu nu ma iubeste.Categoric,iremediabil,dureros.Fara macar sa ating latura inadaptarii compozititiei si formei sale la "standardele societatii moderne",ma conving din ce in ce mai mult cu fiecare zi ce-si arunca praful cosmic asupra mea ca am inceput candva inconstient un razboi civil pe care,chiar daca il pierd sau il castig,tot il pierd.Admit,daunele create mulajului meu exterior si interior sunt de neiertat in numar,cantitate,durata,intensitate,insa pare-se ca pedeapsa va creste exponential.Dar nu capitulez,chiar de-ar fi sa arda imperiul de mana mea pana la temelii si dincolo de ele!
M-am saturat sa ma prind de pereti cand semnalul imaginii realitatii se transforma in puncte albe si negre.M-am saturat sa-mi implor capul a nu-mi parasi umerii de teama torturii.M-am saturat sa-mi infig unghiile in piele,sperand ca vor cataliza zgarieturile din miezul fapturii.M-am saturat sa tanjesc dupa imbratisarea salvatoare a unui pat de lemn.M-am saturat sa-mi gasesc refugiul moral intr-o cana neagra de drog.M-am saturat...Dar pateticul nu rezolva nimic.Maine,poimaine,raspoimaine...la fel.
Nu vreau mila.Vreau doar somn si ciocolata.Atat.

Rosenrot

Ispita-e pretutindeni,viguroasa,lacoma,livida,languroasa...E in noi!
Imbracata in vesminte fierbinti pentru a ascunde miezul glacial,ea se strecoara miseleste printre fibrele muritorilor slabi si isi asuma galesa rolul de mama a tuturor progeniturilor de pacat ce vor urma.Ca o doza halucinanta de otrava se agata de zidurile oragnice ale celulelor ratiunii,ca un sarut incandescent ce lumineaza colturile infricosatoare ale orasului subjuga simturile ce nu se pot impotrivi,ca
ca un sarpe din argint animat se incolaceste in jurul gatului fragil al creaturii vanate,sufocandu-i sperantele,zdrobindu-i taria,dizolvandu-i castitatea.
Barbat ce emana prin pori viclenie,se dezvaluie precum un razboinic inviat din cenusa luptelor glorioase ale omenirii,cucereste teritoriul carnal cu simple arcuiri faciale.Vin in aburii caruia pluteste gandul impur,fapta extazianta,gestul fertil.Noapte in care doar stelele mai au dreptul sa imbrace neintinate albul in irizatii.Zi cand caldura descompune si amplifica tot ce ar trebui sa faca sangele rusinii a navali in cupele intoarse ale obrajilor.Tigara albastra al carei val de fum se imbina in zambete diabolice pe buze umede si saturate de pofta.Femeie cu trup de zeita in care se oglindeste rosul trandafir din gradina interzisa.Cate roluri,cati actori...
Ispita-e pretutindeni,viguroasa,lacoma,livida,languroasa...E in noi!

Eterogen

Ma intreb...
E oare vina mea?
E duhul meu prea simplu?
E vorba mea prea grea?

Imi raspund...
E-n van perfectiunea a contempla.
E serpuirea vietii turmentat periplu.
E mir in fiece silaba cu scop "iubirea"...

Am inteles astazi ca nu functionez in termeni relativ acceptabili atunci cand am o durere de cap atroce,ca peretii devin brusc prieteni de nadejde cand ametesti,ca originalitatea tinde sa fie pedepsita de minti inguste pana la granitele infinitului si ca speranta-mi a pacatuit iremediabil spanzurandu-se.C'est la vie!

"Si dragostea,ca muschii,daca nu este folosita se atrofiaza..."(by Cappy:*)

Vant si soare,soare si vant...

Vant si soare,soare si vant,ce rol am eu pe Pamant?
Cat de mult pot face doi ochi rugatori si imbaiati in apa supararii mimate!Hainuta de culoarea muschiului de padure uscat imi imbraca mainile obosite precum o armura a naturii impletite,pe cand tenesii tociti,harta a atator drumuri,poteci si vise,frematau de incantare la perpectiva ce avea sa se materializeze.Clant!Cheia in buzunar,privirea inainte,inima mereu pregatita fie de necunoscut inaltator,fie de esec crunt.Asfalt primitor,suieraturi melancolice printre cerceii cu argint sedat in bobite fine,strazi goale si cufundate in lumina-splendid...Primele voci intalnite par initial a distorsiona frecventa pana atunci atat de stabila in mutenia ei,insa ele devin curand melodia de fundal a unei zile amortite,nedefinite,obisnuite.Nisip.Familie.Leagane.Amintiri...Ecou de ras,ecou de zambet,ecou al vietii!Roti se izbesc de albul plat intinat si razbat in picaturi de metal intaratat,fasii slabite de piele decupata,spirit trezit din latenta usilor inchide nedorit de plapumi imaculate si glaciale.Prin parul desfacut vad urme de castane,roscat si frimituri de ganduri.Nori de zahar pudra presarati pe o prajitura albastra fara margini ale glazurii!Idilic...
Vant si soare,soare si vant,ce rol am eu pe Pamant?
Balonase de sapun.In ele se reflecta raze privilegiate,hapsane,nerabdatoare de cucerire prin galben si alama vivace.Balonase de sapun.Ele danseaza,lovesc in joaca particulele de aer straveziu,atipesc in secunde aburinde deasupra capetelor mirate.Balonase de sapun.Starnesc reactii,nasc zambete,imbodobesc tabloul dinamic al viziunii tuturor.Balonase de sapun.Manjesc cu noroi laptos,lipicios si racoros degetele-mi cu oja azurie degradata,cuibarindu-se prin crapaturile inelului si amagind porii fricosi.Balonase de sapun.Pavaj,pasari,pulbere,placere.Balonase de sapun.Manunchiuri sferice de culori in valuri hipnotice si exagerat de fragile.Balonase de sapun.Cuibul tuturor intrebarilor ce mi-au ramas inca fara de raspuns.
Vant si soare,soare si vant,ce rol am eu pe Pamant?
Si abia acum inteleg ca nu inteleg nimic.
Balonase de sapun,balonase de sapun,balonase de sapun...

M-am resemnat sa mai incerc.Sa incerc sa te dezlipesc de trunchiul fiintei mele,realizand terifiata ca radacinile tale cu greu au sa putrezeasca in timp.Nici menta,nici lividul lichid,nici intunericul,nici sunetul,nici atingerea,nici nimic-nimic nu constituie otrava salvatoare.M-am resemnat.Sa ma mai resemnez,adica...

Roles

Pot sa fiu zana buna din povestile copilariei acum prafuite,surghiunite in abisul uitarii,insa mereu refugiu gandurilor ranite de realitate.
Pot sa fiu visul ce catalizeaza hadul unui cosmar mult prea viu.
Pot sa fiu fularul moale si piersichiu ce-ti alina corzile vocale rigide dupa o zi in care s-au condensat toate vibratiile nefaste.
Pot sa fiu cana de cafea ce-ti revitalizeaza fibrele,ochii,cordul intr-un vals de cofeina si negru aburind.
Pot sa fiu imbratisarea din mijlocul lui mai ce prevesteste un univers cu boboci de trandafir,inghetata de fructe,saruturi moi.
Pot sa fiu panza ce se joaca seducator cu toate simturile tale,ametindu-le,rasucindu-le,dezbracandu-le si iubindu-le fara constrangeri.
Pot sa fiu pisica ce se incolaceste la pieptul tau si-ti toarce melodii hipnotizante,vorbe amagitoare,siguranta lui "acum".
Pot sa fiu hanoracul in care te gadila gene lungi si dese de dorinta,scamele placerii,surasuri imbatatoare.
Pot sa fiu tigara in care arde si se implineste tutunul fericirii,dragostei,iluziei de etern fad,dar promitator.
Pot sa fiu absolut tot ceea ce iti doresti.

Dar daca tu nu vrei,nu-mi sta in fire sa te oblig.Treaba ta...

Voodoo

Pasa proasta.Foarte proasta.Mega proasta.
Voodoo.Hmmm...Te-as coase din fire azurii de bumbac moale,mirosind a mar exotic si a intuneric.Apoi ti-as lega manunchiuri de ramurele uscate in par,cu funde de matase si vise frumoase.Pe mainile din canepa s-ar tatua singure perle de apa calda si sare diluata,pe cand talpile-ti surogate ar incalta dantele,fragi,speranta.Fragilitatea degetelor cu scame s-ar intari sub plasa emotiilor crude izvorate dintr-un exces de zel si dintr-un borcan cu miere de vara timpurie.Pe gat s-ar gasi urmele dintilor mei tociti de scrasnit al nebuniei,cafea excitanta,pofta nepotolita.Of,brau de musetel,cat de sugrumata ti-e respiratia inexistenta!In palmele inanimate s-ar incovoia litere decupate dintr-un jurnal vechi si imbibat in istorie personala scrisa cu cerneala de suflet.Pe ochi...ar locui o panglica verde-prea multa forta inchistata in margelele acelea pentru o biata muritoare...Intre buzele de carton mi-as pune inelul de argint palit,doar asa,ca amintire a nimicului...
Momentul acelor.Incantatiile curg in valtori amenintatoare,aluviuni demonice,ritualuri sadice.Mai aproape,si mai aproape,din ce in ce mai aproape...Globul ocular livid ar fi gata sa sangereze in praf spiritual ce afecteaza carnea realitatii prin legaturi nepermise ratiunii.Insa...Sangele ar curge viu,nestavilit,fierbinte.Metalul s-ar feri instinctiv de aura inerta si ar cauta lacom suferinta palpabila.Patetic...
Asa e!As prefera sa ma doara pe mine decat sa te doara in orice fel pe tine!Nu e de compatimit,e de invatat din asta-caci e greseala,eroare,slabiciune!

Ma resemnez.Din nou.

De ascultat:Godsmack-Voodoo=P~

Scrisoare

"Iubite,

Iti scriu...Din nevoie,nu din placere,nu te entuziasma in van!Adevarul e ca am nevoie sa-mi descos ranile candva sangerande ale sufletului,acum sufocate de copci ale resemnarii si din cand in cand capabile a permite unui firicel de sange sa-si caute fericirea in alta parte,fugind rosu si cald de la mama uscata in coji moi.Poate ca nici nu o sa te mai obosesti sa citesti in continuare,dar mi-e nu-mi pasa catusi de putin:ceea ce fac este pentru mine,si nu pentru tine...
Te inteleg!Ma jur ca nicio particula a fiintei in care locuiesc precum un parazit distrugator nu declara superficial aceasta afirmare-dimpotriva,o striga launtric prin vibratii de muschi,pocnituri de oase,fire ratacitoare,carne invinetita.Cum sa nu inteleg?Ai vazut si tu intr-un final,asa cum ne pregatea previziunea aceea nefasta din cartile unei vrajitoare cu bijuterii ieftine si fuste ample,adevarata mea masca:o fata stearsa de provincie.Ai rabdare,nu ma lamentez,vei vedea scopul!Niciodata n-ai avut rabdare,si asta adoram la tine...
Deviez.Barbatii ca tine,inuman de atragatori si seducatori,etern cu o vorba ametitoare serpuind printre buze si demoni deghizati in ingeri pe post de ochi,ce emana doar masculinitate si forta blajina,vor de la viata ceva mai mult decat umilii muritori.Asta include si un companion pe masura.Vor perechea lor perfecta!
Eu nu ating standardele,ba chiar le fac sa-si intoarca indignate spatele.Eu...Mie nu-mi stau buclele asa cum ii stau ei,vioi,zambitor,strengaresc in moliciunea luminii ce se cuibareste in ele.Mie nu-mi vorbesc ochii toate limbile universului,asa cum fac scoicile ei de smarald-altfel nu-mi pot motiva cum pur si simplu poseda fiecare fiinta ce are binecuvantarea de a se scalda in taramul lor!Mie nu-mi talmacesc buzele minunile ce le dezvaluie ea,cu instrumente atat de dulci,atat de pline,atat de fragede.Mie nu-mi danseaza in mers curbele statuii grecesti desavarsite,insa in vitalitate si fierbinteala umana-ei...da.Mi-e nu-mi este dat sa te satisfac;ea e tot ce ti-ai putea dori.E tot ce nu sunt eu,d-aia...
Te plictisesc,stiu.Mai rabda putin,doar putin!Un ultim lucru si te las a te intoarce in bratele ei de zeita,acolo unde-ti este locul.Vreau sa stii doar atat:te iubesc si ma blestem zilnic pentru asta.Poti sa pleci acum...Arunca-mi sufletul la gunoi,mototolit si rece,odata cu sila ce ti s-a cuibarit in gura citind aceste "siropoase"randuri.Te eliberez de orice vina,remuscare,indoiala.Asta daca au existat vreodata in mintea si spiritul tau...

P.S.Iarta-ma pentru petele de cerneala si lacrimi.A functionat!S-au deschis ranile acelea..."

Let the games ...end!

Ne jucam de prea mult timp si mi-e teama ca am obosit.Asta e!Ne jucam cu lucruri periculoase si nepotrivite varstei noastre,nedandu-ne seama ca ne-am putea alege oricand doar cu scrumul.Literalmente.E incitant sa plimbi printre degete posibilitati,ipoteze,iluzii marginite de dorinta,insa arsura primita suvenir in urma nu aminteste decat de efemerul situatiei:azi da,maine nu...
Tin si acum minte primul contact cu entitatea ce te defineste...Cum as putea sa uit!?Bietele mele articulatii se topeau intr-o gelatina spirituala patetica,demna de compasiune,pe cand pupilele se dilatau periculos in cercuri hipnotizante.Stupid copil,stupid...Asta face din noi speranta!Papusi din carpe cu organe si sange ,papusi ce se zbat in van sa evadeze din aluatul propriei conditii,papusi ce se izbesc de neputinta personala si de ignoranta celor din jur...A unora...A unuia in special.
Nu mai exista cuvinte neutre pentru mine.Orice lucru marunt aminteste de ceva ce ar putea oarecum aminti de ...ceva.De vapaie.De vis.De liniste.Nu-i de mirare ca nimicul doare categoric mai mult decat totul!
Trebuie sa plec de acolo!Daca tin la sanatatea mea trupeasca si la dramul de ratiune ce mi-a mai ramas este absolut necesar a-mi impacheta toate posesiunile imateriale in geamantanul galben,sa-mi iau ghiveciul cu orhideea galbena de pe masuta galbena,sa trantesc hotarata usa galbena cu ramasite de vopsea scorojita galbena in spate si sa renunt la dependenta...galbena.Trebuie sa ma detasez.Trebuie sa plec din lumea ei-a reveriei...
Rezumand:hai sa ne privim pentru ultima oara in ochi adanc si sa renuntam la jocurile astea inutile!Eu capitulez!M-ai cucerit si rezistenta mi-e surpata.Termina-ti masacrul si lasa-ma ori sa ma prabusesc,ori sa devin o pasare Phoenix.Cenusa e destula,cenusa e destula...Ce zici?

Acasa,acasa,acasa...Multumesc!

Safety net

De asta am nevoie...De o plasa crosetata din fire sigure de iubire,compasiune,intelegere,daruire.Un gol marginit de substanta emotionala ce are ca singur scop repararea stangaciilor mele...dese,sa zicem.Sa stiu ca orice pas gresit ce-mi impiedica fiinta sa devina o varianta mai buna a ei pe zi ce trece sa fie corectat,indrumat si mangaiat cu limbaj silentios.Am nevoie de evadarea haosului nesigurantei ce pericliteaza turnul creatiei personale.In fond,nu asta vrem toti?Sa stim ca undeva,acasa,cineva ne asteapta cu o cana de cafea aromata,un zambet seducator,o imbratisare salvatoare...Si o gluma buna.
Insa...peisajul realistic e o gluma.Buna nu e,dar tot e gluma.Ce face egoismul din om!

"O manjise cu pofta peste rochita de dantela galbuie cu ciocolata si se ascunse apoi precum un copil nazdravan dupa usa.Albul satinat gusta din porii ei imbibati in parfum feminin si nu invers,dupa cum credea el.
-Netrebnicule...
Radea sadica.Si inflacarata.Si demonica.
-Ma vrei?
-Nu!
-Minti!
-Da!
Si se iubeau,si se gustau,si se aveau...Dar pofta abundenta aduce cu sine sila,monotonia,stingerea pasiunii...Sau poate nu!"

Pentru tine...

Pentru tine,mami,inca o floare!>:D<

Nu as fi crezut ca absenta poate amplifica,minusul plusa,golul umple ecoul-zilele astea mi se demonstreaza excesiv ca ma insel din in ce mai des...Ce ma fac?!
Astazi am primit si eu un cadou.Si mi-a placut...
De unde absorbi seva puterii cand in jur totul e bolnovicios si hranitor obsesiei?
Apa,aer,foc,pamant si zahar-elementele esentiale ale vietii.
Atat de frig incat si membrana celulelor se zdruncina,focul tremura,gandul se scufunda in sauna sa idilica si fictiva incontrolabil...

One way...

YOUR WAY!ALWAYS YOUR WAY!!!
Sincer,dar foarte sincer,pana acum consideram ca a fi incapatanat este un atu perfect daca este folosit util in circumstante de tot soiul.Iata ca,din nou,mi-a fost demonstrat cat de amarnic ma pot insela...
Mereu,mereu,mereu ca tine!De parca intreaga intelepciune a lumii s-a infiltrat in porii tai privilegiati de soarta iar noi restul am ramas cu pleava usor dispensabila...Te iubesc mai mult decat ar fi normal,insa dracusorii ce tes realitati inexistente intre neuronii tai imbuibati cu morfina amplifica deja o natura "speciala" ce te definea in prealabil.Sa nu vorbesc intr-un ceas rau...De abia astept sa ne desparta din nou doar o usa,doar un perete,doar un urlet.Come back!
M-am resemnat.Ma rog,macar in teorie...Am inteles ca alerg pe contrasens degeaba,caci realitatea si ratiunea isi pastreaza cursul in pofida tuturor sperantelor,asteptarilor,iluziilor mele.Ma consoleza gandul ca mai am putin si scap de prezenta obsedanta.Sper totusi sa nu ma bucur prea devreme!Que sera...sera!

Stop!

Ajutor!Vreau un raspuns garantat si relativ sigur la intrebarea:cum sa pacalesti timpul?
Vreau 7 minute,doar 7 minute...Sa ma scoata cineva din bucla asta de petrol sufocant,unde pana si aerul refuza sa se mai mute ascultator si fara violenta in camerele plamanilor.Sa ies din cusca alba si bine captusita cu vata dementa unde nu pot sa ma agit deoarece ma ingrop in propria camasa cu maneci lalai.Sa distrug o rutina ce ma usuca precum o planta lasata sub sarutarile unui cuptor organic pana la terminarea bateriei unui ceas nemuritor.Sa pasesc in afara cercului de gheata ce-mi submineaza sinapsele lent.Sa calc pe teren stabil din nou.Sa nu mai doara asa de tare vina...
Vreau sa merg pe o strada pustie si gri,pe o ploaie sanatosa,mancand dintr-o punga cu jeleuri de capsuni si fredonand o melodie pana la epuizare.Si cu speranta raman...
Am un buzunar plin cu vise din pulbere fina.Pacat ca se destrama materialul zilnic.Mare pacat!

Plec departe...

Plec departe,foarte,foarte departe,
Divizand materia cu sorbituri de rom,
Agitand spiritul cu lame de crom,
Cu fire de nori clatinandu-se inadaptate.

Si acolo poate,poate,poate...
Cordul va agoniza mai subtil,
Ochiul se va cenzura abil,
Fantezia va picta in galben toate.

Vreau sa zbor,departe,departe sa zbor,
Zdrente de satin ,aripile,sa-si ia avantul!
Constient cu orice risc ramana insa gandul
Ca pana si albastrelele mor...

Scaunului ii revin bujorii albi.Iluzia nu s-a dizolvat complet,dar este indiscutabil slabita.Faca-se voia Ta...

Cursed

Zi lucida cu chip de macabru profet,
Zi planganda cu raze de nori grizonate,
Zi cu "disperare" marcata in antet,
Zi cu ratiune si simt amanetate...
Am sa innebunesc!

Imi spuneai de pivnite,pisici,durere,
Eu vedeam doar petele de sange violet;
Imi spuneai de foc,arsenic,ganduri negre,
Eu vedeam chipul tau secat complet...

Imi spuneai ca-s nebuna,n-am dreptate,
Eu speriam gandacii cu ecoul hohotelor;
Imi spuneai ca-s oameni rai,ca vor sa te omoare,
Eu ma uscam intelegand volatilul simturilor...

Imi spuneai de franghii aspre,voci potrivnice,
Eu vedeam doar sortul tau cu flori mancat de molii;
Imi spuneai de complot greu,scene apocaliptice,
Eu vedeam doar cadavre pulsande de ganganii...

Imi spuneai de rapiri,masacre,paranoia prolifica,
Eu vedeam doar ochii spalati de mila ce ma tintuiau;
Imi spuneai de timp inexistent,maladie demonica,
Eu vedeam doar amintirile otravite ce mi se destramau...

Ti-am sarutat mana si fruntea,si mi se cutremura carnea,
Caci albul scorojit mirosea a frica si formaldehida;
Spalandu-ma intr-o perdea apoasa ce terifiant gemea,
Am inteles ce blestem apasa beat pe soarta-mi potrivnica...

Am sa innebunesc!

Sick

Mi-e scarba de sitatia asta indusa de un apendice esential ce-mi apartine nenorocit.
Mi-e scarba de slabiciunea ce ma cuprinde.
Mi-e scarba de mirosul damnat ce domneste lejer in salonul cu linoleum maruntit si vopsea de verde livid.
Mi-e scarba de sangele ce se prelinge prin pungi ingalbenite si din rani inestetice,inutile,inexacte.
Mi-e scarba de metalul amenintator dintr-un surub salvator.
Mi-e scarba de vocile cu ecou ce are volum maxim,durere ascunsa,prabusire inevitabila,calm sinucigas.
Mi-e scarba de gandacii gratiosi ce au transformat paturile in bulevardele lor proprii si pesonale.
Mi-e scarba de ignoranta,de stupiditatea,de superficialitatea,de nesimtirea ce pateaza un halat candva alb.
Mi-e scarba de sistemul putred unde speri naiv a mai gasi ceva bun germinand.
Mi-e scarba de perspectiva unui maine mai gol cu un loc.
Mi-e scarba de clipele de nepasare,cand as vrea ca pedeapsa sa ma caute cat mai grabnic si sa ma imbrace cu trupul ei.
Mi-e scarba...de tot.

Prostia doare!

Prostia doare!Grotesc de rau!Ca supliment,mai si spurca,intineaza,corupe.
Este extraordinar de usor sa judeci ceea ce nu intelegi din "simplul"(in realitate,al naibii de complicatul) motiv ca nu intelegi ceea ce iti este prezentat:a spus cineva vreodata ca toate intrebarile trebuie sa aiba un raspuns satisfacator?Pun ramasag ca raspunsul tinde spre negativ in proportie coplesitoare...Oricum,daca toate aceste intrebari ar avea mereu raspuns,viata nu ar mai avea scop,rost,farmec haz,etc.
Toti suntem,intr-un fel sau altul,artisti.Lasand la o parte cliseul "lumii ca o mare scena" sau ca "fiecare are in mana puterea de a-si picta tabloul vietii",chiar ma incred ca nutrim ceva mai mult si mai dens decat monotone automatisme.Evident,perspectiva de renegat al tiparelor,original convins,ori chiar lider al revolutiei propriei fiinte displace multora:prea mult efort,prea multa munca,prea multa daruire.Si cum comoditatea se gaseste din ce in ce mai mult la ea acasa printre oasele si celulele clepsidrei umane curente,lupta pare a ascunde cifre cosmice.Cifre consumate,adica net neatragatoare...
Chiar!De ce?De ce sa te consumi pentru ceva invizibil material,insa constient existent?De ce sa sa cladesti spiritualitatea ce oricum,dupa disparitia trupeasca,va fi mancata de aceeasi viermi ai reciclarii?De ce sa incerci a despica valul potrivnic,in loc sa te alaturi miscarii sale ce acapareaza pana si infinitul?Iti spun eu de ce: pentru ca sufletul reprezinta singura posesie personala si privata de care putem avea siguranta deplina pe acest pamant si,cu putin noroc si credinta,poate si pe "partea cealalta"!
Asa ca,dragi sceptici,iubiti "trancanitori de profesie",stimati "comentatori oportunisti",preamariti "omniscienti,omnipotenti,omniprezenti"...GURA!Va consumati in van.Victoria nu este de partea voastra.Garantez cu litere si sange.
Prostia doare!Rau de tot...

Unde sa mai fug?

Mergeam.Mergeam singura.Mergeam departe de mine,de tine,de univers si de rationament.Unde sa fugi atunci cand vrei sa scapi de propria persoana?Cand devii o inchisoare de carne si sentimente ce te darama celula cu celula,geana cu geana,lacrima cu lacrima?Cand vrei sa smulgi o bucatica din tine si sa o oferi ofranda unui zeu inexistent salvator?Cand vrei sa nu mai simti nimic,nici macar aerul ce-ti calmeaza cu tarie plamanii pangariti...
Ma dojenea.Ma dojenea crunt.Ma dojenea cupola cladita din smarald sfant,facandu-mi sufletul a-si alunga spurcaciunea din el.De ce ma tem?De durere,de inevitabil,de vina sau de mine?Ma ingrozeste totul,precum ma incanta.Ipocrizia nu-si are limitele intr-o fiinta ce pare "buna",desi ea stie ca in adancul sufletului nimic nu e "gratis"-astfel,"raul" plateste orice bilet,orice favoare,orice placere.Huruia silentios vantul prin copacii grasi,prin fibra blugilor murdari,prin vapaia gri ce imprastia iluzia mentei....
Ma coplesea.Ma coplesea pana la nebunie.Ma coplesea tavanul natural fara inceput si sfarsit,fara constrangeri sau suferinte,fara regrete sau ispite.Ma obliga insinctiv sa-l privesc ametita si naiva-de parca ochii mei epuizati ar putea sa-l preamaresca suficient in domnia sa grandioasa!Cu bulgari imaculati isi picta povestea fantezista,iar aurul dizolvat in raze anima intreaga creatie.Totusi,cred ca el nici macar nu stie ce gemeni ai torturii a procreat intr-o nestiinta sublima...Curaj!
Caruselul asta nu-i pentru mine:n-am inaltimea necesara...

Astazi

Astazi nu pot.
E doar vina mea.
Doamne...