Sub un liliac batran

Inteleg ca viata e o fata de copil,de tanar,de batran,
Ce se scalda nuda-n cazi de lumina si balti de umbra.
Ceea ce nu inteleg eu e de ce-si lasa unii visele pe caldaram,
In bataia soarelui albastru ce le curma viata sumbra...

Un nume e doar un nume.Asta pana nu-i stupid indesat
Intr-o gura mecanica,deconectata pueril de sursa inimii.
Chiar sa nu te condamne buzele innegrite de acest pacat?
Ferice de cei care se imbata cotidian in prostia linistii!

Un zid de piatra nu-i nicicand motiv de cupa ridicata,
Mai ales ca tu-i adaugi zilnic caramizi tacute pe crestet!
Cer prea mult,ma confesez ingrata,dar macar o data
Pot sa ma topesc si eu intr-un "Buna!" si un zambet?

Mi-am inchipuit blugii mei si-ai tai strivind iarba deasa
Sub un liliac batran,avand povesti in loc de purpurii flori.
Si-am clipit adanc in mine,sa uit de indestructibila ta plasa,
Picatura chinezeasca,ce treptat ucide prin mierea de fiori.

Dupa o luna plina,sa zicem chiar pereche,
Presupun ca scap de robia far' de lege...

Blackout

Dansam,dansam,
Pana ne dezintegram.
Iubim,iubim,
Pana murim.
Dormim,dormim,
Pana innebunim.
Speram,speram,
Si capitulam...

Ma jucam deunazi prin sertarele sufletului meu,
Stii,sa mai arunc o amintire,sa mai miluiesc un ateu,
Si am dat peste unul stacojiu,pudic,plin de energie,
Pe fruntea-i pulsanda de umed scriind:"Iubire"!

Am tras de manerul licarind a menta sufleteasca,
Dar raul n-a vrut sa-si tradeze conditia ingereasca!
Decisa sa-l arunc in haul indiferentei distrugatoare,
Am inteles cu inima ca are radacini indispensabile.

Radacini de fum,de albastru,de suspin si de ura,
De nopti nedormite,de lacrimi,de dulce caldura.
M-am rezemat de o vena purpurie si m-am resemnat.
Asa e cand,in viata,realizezi ca esti iremediabil un ratat...

Saruam,sarutam,
Si nu ne mai saturam.
Visam,visam,
Asa respiram.
Radem,radem,
Doar ca sa plangem.
Murim,murim,
Nu ne mai amintim...

Yesterdays

Silence is a bitch!Unless it's used to cover all the noise around you.Then,it becomes patience...

Au trecut vremurile acelea...Vremurile cand imi numaram ziua in ore de joaca,sarbatorile in cadouri si amintirile in desene animate.Nu ma plictiseam niciodata,dar absolut niciodata,si asta mi se pare tare bizar acum.Acceptabil,dar bizar.Deveneam orice personaj si,totusi,nu asimilam nicio personalitate imaginara,dat fiind ca pe atunci nu ma framantau mari intrebari,grandioase deziluzii,frici existentiale.Zambetul avea miros de plastic viu colorat,rochitele se sufocau in volanase de dantela,catifea,bumbac,papusile inviau noaptea,iar gustul dragostei din prajiturile mamei imi invada pana si visele,nu numai narile.Ah,visele...Incursiuni fragile intr-o lume monocroma si neputincioasa,unde viata se transpunea in imaginar.Ocazionalele cosmaruri,adevarate filme de groaza,nu faceau decat sa indulceasca perspectiva unei imbratisari protectoare sau a unei inghetate cu frisca si zmeura,ce se topea printre degetele si inmuia cornetul crem crocant.Era...simpla viata,si plina,si dulce.Chiar daca inima invata incet,incet notiunea de "durere",incerca pe cat posibil,cu forte de copil,sa-i starpeasca avansul nedrept.Desi pierdea cursa,niciodata nu capitula.Mai gasea un sotron,o pisicuta,o sclipire inocenta in ochi,amagindu-se ca o incetineste.Era...altfel.

Astazi,profitand de absenta temporara din camera a fratiorului meu scump si drag,m-am trezit umbland printre niste jucarii de-ale lui.Trei cutii de pantofi,cam rupte si torturate,imi ofereau un univers miniatural tulburator.Multe din acele "comori" fusesera ale mele,iar coarda sensibila a memoriei incepea sa vibreze.Le atingeam,le ridicam,le priveam in lumina,le miroseam,le asamblam-nimic.Parca se infiripau fori de amar pe limba.Stiam ,imi aminteam perfect de starea aceea ideala,inefabila a jocului interminabil din copilarie.Acum,se stinsese.Puteam sa incerc o resuscitare,nu mi-ar fi fost rusine deloc,insa ma simteam neputincioasa.Se evaporase ceva.Irecuperabil.Mai mult ca sigur,pofta de viata...Am inchis ochii.Aveam in mana dreapta un dinozaur din plastic verde,sau o soparla,nu-mi amintesc.Am lasat filmul vechi si patat de goluri gri sa se desfasoare lent.Ma opream asupra unor episoade,pe altele le alungam rapid,unele le contemplam,pe altele le frunzaream din cauza resurselor emotionale labile.Nici n-am putut sa plang.Depasisem stadiul si trecusem la ceva mult mai complex,acaparant,sufocant.Mi se golise apoi mintea complet si ochii priveau in gol.Muschii fetei scapasera din fraul controlului,iar mana tremura usor.Ma exilasem din mine...
Nu cred ca mi-e nici bine,nici rau.Stau pe eterna granita,nu ca as avea de ales.Toata viata e o joaca,doar ca schimbam trenuletul cu baterii pe sentimente nerafinate,papusa machiata cu pixul pe masti exterioare si interioare,iar ursuletul de plus ori e "cineva",ori "nimeni".
Nu mai e la fel sa ridici un zmeu intr-o zi cu vant.Nu mai e la fel sa te joci cu picioarele goale prin roua diminetii de iulie.Nu mai e la fel sa canti si sa dansezi fara inhibitii.Nu mai e la fel iubirea...
Ce facem?Ne adaptam.Altfel,induram,suferim,regretam.
Unele capitole ale "Vietii" parca nu vrei sa se termine in veci...

Usa dintre noi

"-Mi-e searbada soarta si amar norocul!
Vai,mie,tortura celesta pe-a cupolei prag
De ce te asezi sa-mi trezesti potopul?
Sadic chip de angel ce odata mi-a fost drag!"

Manjind cu unghii de foc lacuit tocul
Unei usi despicate lin in doua cu indignare,
Intinand apoi in broboane simetrice pamantul,
Il deforma,rationand ca-ntre crapaturi e alinare.

Acolo,candva inchistat intr-un mormant lemnos,
El putea primi boaba cu boaba viata.
Strivind grotesc printre aschii nedefinitul os,
Spera sa zboare in fulgere-o paiata.

"-Rasara verdeata,creasca vapaie,infloreasca duh!
Sa-mi mangaie tampla,sa purifice a mea carne!
Caci tare mi-e teama de azuriul vazduh
Ce ma-ndeamna sa-mi astampar setea cu foame..."

Nu-i timp de pierdut,clipele n-au sens dublu,
Ci sunt urmarite spre viitor incert de trecut.
Din smoala sadite ganganii vestesc lugubru,
Cenusa foii galbene a unui "noi" cernut...


Pentru ca eu nu inteleg...de ce e asa de greu sa-i intelegi pe altii.Si pentru ca mi-e frica sa ma uit in spate...

Cum a inceput sfarsitul

Intr-o zi de septembrie bizara,
Curgea la stresini apa amara.
Intr-o zi de septembrie stupida,
Cleste de emotie infiptu-mi-s-a in inima.

Exageram,recunosc,soarele desena portocale
Pe chipuri manjite cu seu de zicale.
Exageram,recunosc,soarele picta azuriu
Pe spirite labile avertizate tarziu.

Mi-era groaza,mila,dor-se stramba luna,
In cada ei nemargita prelingandu-si truda.
Mi-era groaza,mila,dor-se jelea ochiul
Ca amantii decolorati i-au fermecat norocul.

Plangeam in mine cu scancet de maniac,
Lacrimile macinand muschiul afrodiziac.
Plangeam in mine cu urlet de cataclism,
Otrava siroind in buze-un nou automatism.

Pecetea furtunii disperare alimenteaza.
Antepusa pacii,rani libere delimiteaza.
Pecetea furtunii dezbinare urmareste.
Postpusa ratiunii,fantasme fugareste.

Dar o intrebare se agata perfida de crestet:
"Oare ma doreste?"


"We're just two lost souls,
Swimming in a fish bowl
Year after year..."
(Pink Floyd-Wish you were here)

Condamnare explicita

Teme-te,muritorule,caci clipa ti-e fragila
Asa cum e albastreaua intr-o mare de argila!

Replica damnarii doar cei tranchilizati scotocesc,
Ornamente crapate din iluzii ei iubesc-
Greseala capitala a cugetului ei nu o regasesc...

N-ai trupuri multiple pacatele sa-ti divizezi
Unicul altar de carne osandit putand sa-l catalizezi.

Pleaca,ispita!Dizolva-te,ura!Ingroapa-te,suspin!
Leganandu-se aramie,nebunia ma-ndeamna sa vin.
Extractia unei radacini ce-mpaienjeneste ochiul cu pelin
Capata proportii finit egale uraganului de carmin.
Afurisita soarta!In ceasca ei se tulbura doar venin...

"Nicaieri".Acolo ma aflu eu acum.In stanga e fum,in dreapta parfum,in jos groapa si deasupra apa.De s-ar usca iedera ce-mi imbratiseaza cu gand meschin organele si cugetul,poate ca mi-as aduce aminte cum e sa respiri normal.Pana atunci,ma agat de speranta.Sper numai sa nu-mi dea drumul ea mie...

Intre ieri si azi

Ieri satisfactii gasea in inghetata cu frisca si zmeura,

Azi rasuflarea ta de menta ii contempleaza in pleura.

Ieri cauta monede ruginite in parcul de smarald,

Azi in buzunarele blugilor tai gaseste scame,vis cald.

Tatuajul ochilor tai pe retina ei slabita

Marcheaza in spirale albe copilaria retraita;

Dar sanu-i plin n-o mai lasa a fi copila,

E doar reminiscenta rochita moale si fragila...

Sunt intinate faldurile-i de ruj stacojiu,

Iar dantela ciorapeilor imaculati redusa-i la purpuriu.

In buze mii de ancore straine domnesc,

Sudate cu saliva,decoratii ale rozetelor ce poftesc.

„Fata” si „Femeia” se razboiesc asupra carnii

Unei creaturi imbaiate in ceata detasarii.

Prea devreme?Prea tarziu?Un dezastru?!

Raspunsurile cuibaresc in lemnul chitarii si-n albastru...

Adolescenta in 60 de cuvinte

1.Hormoni
2.Ciocolata
3.Sarut
4.Bere
5.Dragoste
6.Speranta
7.Tigari
8.Amagire
9.Pufuleti
10.Ruj
11.Role
12.Parc
13.Muzica
14.Prieteni
15.Tequila
16.Parfum
17.Net
18.Ochi
19.Plans
20.Tipat
21.Vis
22.Vara
23.Nebunie
24.Zambet
25.Volei
26.Telefon
27.Cercei
28.Somn
29.Chiulit
30.Injurat
31.Tenesi
32.Dans
33.Haos
34.Guma
35.Piele
36.Bomboane
37.Saliva
38.Cafea
39.Suferinta
40.Albastru
41.Ezitare
42.Macabru
43.Oja
44.Mare
45.Imbratisare
46.Literatura
47.Lene
48.Euforie
49.Familie
50.Mere
51.Desene
52.Extaz
53.Teatru
54.Eliberare
55.Obscenitate
56.Zahar
57.Scoala
58.Pisici
59.Cicatrici
60.Eternitate...

B:"your love is where we are :x"
A:Damn!:))

Code blue,code blue!

Cati dintre noi isi incep ziua gandindu-se ca,pana aceasta se va fi incheiat,vor deveni iremediabil donatori de organe?Nu multi,in asta cred cu tarie.Adevarul e ca suntem niste cobai atat de suculenti incat cu greu scapam de mutilarea cotidiana a celor doua organisme pe care le posedam:cel concret si cel sufletesc.Daca pentru primul metode preponderent lumesti sunt utilizare in reconstruire,atasare,scoatere,dezinfectare si refacere,cealalta jumatate a puzzle-ului e mai pretentioasa.Microbul piere in aburi fermentati de alcool si ml nemasurati de lacrimi administrati intravenos prin ace melodioase,copcile unesc tesuturi emotionale prin straturile lor compacte de vorbe,tipete,mangaieri inerte,mirosul steril de frica se dizolva-n euforie autoindusa,melancolia lesina strapunsa de tranchilizantul banalului,pe cand operatia se desfasoara in liniste mentala,calm paradoxal,cu instrumentele invizibile din mainile unor doctori din fum.Morga podelei,asfaltului sau nimicului adaposteste o carcasa acum vida.Simplu!
Personal,donez zilnic destule fragmente ale entitatii ce-mi este data a ocupa pe termen limitat,asa cum abuzezi periodic de un pat de spital prin care au trecut,poate,stupid de multi inaintea ta.Cel mai greu imi este a-mi ceda (in)constient inima.Fara ea nu exist,la fel cum nici ea nu exista fara mine.Sau nu?Oricum,imi este familiara situatia sufocarii.Normal...Tu cum ai reactiona stiind ca motorul trupului tau este desfacut de un copil nesabuit intr-un exces de zel?
Macar sa n-o piarda,sa n-o arda,sa n-o ucida,atata-l rog!Alta nu am de unde sa iau.Mie n-are sa-mi doneze nimeni o inima.A lui,cel putin,nu...

"Te-ai nascut din nisip si fum,
Si-ai murit in fum si scrum...

S-a scufundat vechiul drum
In ploaie,bomboane si parfum.

Noi ce ne mai facem acum?
Ne decupam dintr-un album,
Reducandu-ne la comun.

Impreuna eram un taifun,
Separati-ecouri de tun...

Cerul clocoteste-n ceaun."

Eşti...

Ești ultima pată de scos de pe un tricou murdar.

Eşti tot ce n-am avut tânjind într-un anotimp vulgar.

Eşti tot ce nutreşte blajinul demonic în stil barbar.

Eşti arsenicul vieţii ce-mi este dat a gusta-nedrept cântar!

Eşti tot ce reflectă soarele lui martie în barele de metal.

Eşti primul bold înfipt în perniţa roşiatică prin sângeriu canal.

Eşti şuviţa rebelă ce-n bucla ei ispiteşte un iris banal.

Eşti ritul formal ce-n ferestră-mi bate precum un întinat jurnal.

Eşti pensula dărâmată de pe piedestalul cu amprete de narcotic.

Eşti balonaşul de săpun azuriu ce se naşte biotic.

Eşti ţigara din plastic ce emană nori dantelaţi hipnotic.

Eşti şiretul agăţat indiferent într-un pantof haotic.

Eşti iluzie angelică,fulg meschin,aripă grea.

Eşti reveria iernii croşetate în fire de răceală şi nea.

Eşti vlăstarul în giulgiu de smarald,cavou cu tafta.

Eşti coşmarul ce cu drag şi poftă-l aştept în neagra manta.

Eşti zâmbetul sincer,dar crud,ce-mpodobeşte dependenţa.

Eşti glasul în al cărui ecou masculin îmi regăsesc violenţa.

Eşti mersul alene ce taie asfaltul grizonat,menţinându-şi cadenţa.

Eşti elementul incandescent al ispitei ce nu-şi schimbă valenţa.

Eşti lanul unde mustesc prolific cadavre de grâne.

Eşti maşina purpurie al cărei sadism pare a nu avea frâne.

Eşti perechea de buze ce-ar putea seduce o mie de cadâne.

Eşti colbul vioi ce prin pasiune pătrunde bariera promisiunilor păgâne.

Eşti ultima filă dintr-un caiet studenţesc.

Eşti absolut tot ce-mi doresc...

Unui orb ce încă vede...Clar.