luni, 19 aprilie 2010

3 secunde de libertate.


Isi tocea sandalele gri de plastic in ploaia aceea infernala.Marea de suflete din oras isi retrase malurile vii spre nisipuri tasate ale caminelor calde,primitoare,uscate.Numai valul trupului ei nemangaiat umbla buimac pe strazi inmuiate,parca uitand de largul unde trebuia inevitabil sa se intoarca.Adevarul e ca...il evita.Devenise un rebel,renegandu-si sarea aramie dizolvata printre rani inutile si lipsindu-se voit de o stea galbena in care sa-si odihneasca noaptea sentimentele hiperactive.Era valul ce nu se spargea,nu se pastra,ci doar se balansa incert pe o barna subreda din alge si compromisuri.
De cand plecase,plansul nu contenise a-i coase pe obraji si buze santuri microscopice de albastru,marimea lor purtand un duel posac,dar cert,cu intensitatea unor amintiri.Acestea alergau pana in dreptul ochilor ei verzi,ii intepau razand,apoi se retrageau rapid,meschin,platonic.Ce soarta decolorata avea!Ce mana tremuranda ii desena destinul!Ce proasta era!
I se lipisera suvitele dese in tonuri de negru pe pielea ce tinea ritmul pasilor bezmetici.Pleosc,pleosc...Sandalele gri nu tineau cont de nimic,nimiceau orice rezistenta venita din partea unor baltoace rasfirate ici,colo,pretutindeni.Orasul tot era o balta.Plutind in deriva,ca un val ce era,abia realiza printre sughituri si suspine ca numarul de picaturi ce-o loveau nemilos se imputinase fata de acum cateva momente.Totusi,pe asfalt ele bombardau in acelasi mod...
Privirea strapunse cerul intemnitat de nori.Cel putin,aceasta era intentia...Doua palme formau un bizar triunghi deasupra ei,iar palmele aceastea erau atasate unui baiat.Cunoscut,vazut,iubit.Incerca sa-i zambeasca,dar unui spiridus beat ii cususe gura pe dinauntru.Incerca sa-l imbratiseze,dar magnetul pieptului ei era de acelasi pol cu al lui.Incerca sa-l sarute,dar otrava o impiedica.A ei,nu a lui...Si lui i se lipisera firele ude de frunte,de urechi,de ceafa.Parea un copil mare si cuminte.Semanau.
-Stii...daca as avea o umbrela,ti-as da-o!
-Stiu...
Mergeau unul langa altul,umar langa umar,desi nu se tineau de mana.Ea-si cauta cerceii invizibili pe podeaua transformata in oglinda naturala,el lasandu-si muschii prada unei rusini infantile.Gresise,si asta-l durea.Ea...nu mai stia ce simte.Apa o deranja excesiv.
-Mergem acasa?
Isi culcase palma in a ei.1...2...3....Atat durase libertatea ei!
-Fac eu azi cafeaua...
Vocea?Neutra.Gandul?Confuz.Inima?In extaz.Cele 3 secunde cat ii luase pentru a se decide rational care-i raspunsul potrivit in aceasta situatie erau infinit lungi fata de cat i-a trebuit inimii.Asta pentru ca cea de pe urma stia dinainte.Trisase!Aflase raspunsurile inainte de examen,iar acum ii era usor sa scormone printre copiute.De ce?Pentru ca inima ei intelesese ca el e "singurul"...chiar inainte de prima bataie fizica.
Stanga intors,suflete pereche!Intre tamplele lor apropiate zvacnea o vibratie numai de ei cunoscuta.Unii o numesc "iubire",altii "nebunie".Pentru ei,era pur si simplu "viata".
Pic,pic,pic...Ploaie.

3 comentarii:

Ada spunea...

genial:)imi place mult de tot>:D<

Ayaka spunea...

Frumos tare.:)

Adriana spunea...

multumesc...:">
>:D<:*