Ianuarie-inceput,sfarsit si iar inceput,o roata de bicicleta in zapada care-mi scrie varsta noua cu fulgi usori si limpezi.Frig.Ceai.17.
Februarie-ne prinde pe amandoi sub acelasi acoperis,insa despartiti de mari si oceane sociale,sentimentale,mentale.Soare.Speranta.
Martie-acopera ghioceii cu o umbra nefasta,debutul fiind unul deloc glorios,insa puternic scaldat in lacrimi.Martisor aproape negru.Nimic pretutindeni.
Aprilie-nu-i o gluma,incepe sa nu-mi mai pese!Se limpezeste cerul,se topeste obsesia,intervine un suflu nou si cald de primavara in suflet.Ha,ha,ha!Mai bine.
Mai-asa cum florile incep sa se inalte,asa si sufletul ciuleste urechile metaforice la cantecul anotimpului.Ne punem din nou pe picioare.Pisicile se joaca in curte cu papadii ratacite.
Iunie-cu cerneala albastra si sub umbrela unei calduri abrupte punem punct unei alte calatorii.Botezul ni-l ofera gratuit o natura binevoitoare.Miroase a cirese si-a cafea pe la geamurile larg deschise.
Iulie-ne cheama marea,ne implora sa-i gustam spuma alba si nu-i putem rezista tentatiei.Noptile nu le dormim,ci le traim in bai de fum,inotand printre ritmuri tari si sunete inalte.Nu ne-a fost nicicand mai bine.Iubim sa iubim.
August-se domoleste lumina cu bratul ei mai golas acum,dar amintirea e mai vie ca niciodata.Traim din ea,prin ea,cu ea in fiecare vis si fantezie,tanjind dupa ce-am avut si ce-am pierdut.Deja ne e dor.Supravietuim,rar mai traim.Sevraj.
Septembrie-se inchid portile unei libertati efemere si responsabilitatea bate iar la usa.N-o primi cu bratele deschise,iar zambetul e usor intors la colturi in jos.Asteptam un miracol.Pana atunci,mai deschidem o carte.
Octombrie-mi-e frig,mi-e foarte frig,mi-e incredibil de frig,asa cum imi e si frica.De mine,de ceilalti,de oameni si de viitor."Noi" devine din nou "Eu" si Universul brusc are un gard ce-l delimiteaza.Se fauresc noi povesti,se sfarsesc altele.Scurgandu-se,ma pacalesc zilele.
Noiembrie-amortita si cu degete reci,scriu in aer ganduri care nu mai au loc si substanta pe hartie.Devin personajul principal in propria calatorie,asa cum am fost pana acum,dar mai constienta,mai retrasa in cochilie,mai superficiala.Fauresc si astept,astept si fauresc...un deznodamant care parca-l vreau,parca nu.
Decembrie-momentele de care ma tem se inmultesc,se ridica singure la putere,ma coplesesc.Tensiunea aproape ca ma doboara,dar gustul de la capat nu-i nici amar,nici dulce pur.Neutru.Usor trist,usor inaltator.Mix balansat intre suferinta si extaz.Trec de toate,ca apa prin mare,nisip,scoici...
Sfarsit!Si nu prea...Dupa 12,ceasul tot ticaie,la fel ca in fiecare an.Bizar...
La multi ani!