marți, 21 decembrie 2010

I just count the hours...

 
Nu esti ca mine.
Nu sunt ca tine.
Si,
totusi,
suntem la fel.

Compusi din aceeasi materie ticaitoare,
scobita de puteri in fata lui,
a timpului ce trece si drege fara sa cunoasca
inceput,
sfarsit,
capatai.

Ne e teama de propria umbra
ce se schimba de la an la an
fara aviz,
sau ne luam cu mainile de cap 
cand auzim
tic-tac, 
tic-tac,
in noapte,tarziu...

Vedem prin geamul stramb al camerei
aceleasi stele-
pulbere de zahar aruncata
pe Calea Lactee
pentru a fi admirata
de priviri stinghere,
priviri
ce tresalta simtind instinctiv 
cum nisipul se scurge...

Preparam fantezii,
inghitim iluzii,
nastem planuri complicate
de cucerire a lumii
din aripa calda a
propriului pat,
la capatul caruia troneaza
si linia de start,si sfarsitul-
si bateriile nu-i tac!

Esti ca mine.
Sunt ca tine.
Si,
totusi,
nu suntem la fel.

Niciun comentariu: