miercuri, 1 decembrie 2010

Damn!

Mi-e mila de mine,chiar imi e...
Dau vina pe ploaie,pe viata si pe oameni
Pentru sentimente
Ce nu-si au originea si evolutia decat in capul meu
Deranjat.

Si-aberez,si-aberez,si-aberez,si masluiesc situatii,
Culmea!
In defavoarea mea.
Daca-si putea sa-mi directionez pumnii spre a trezi
Un slab rationament 
De oriunde din acest corp
As face-o cu cel mai larg zambet ce-l pot
Concepe.
Dar nu!
Violenta naste suferinta,ceva ce nu-mi mai permit.

Altii chiar au de ce sa se planga,eu doar ma agat de un delir 
Care sa-mi scape egoul in fata esecului
Uneori iminent.

Si asta-i cea mai proasta poezie de pe fata Pamantului!
Dar,intr-un mod bizar de amortit,
Nu-mi pasa...
Izvoraste din mine,dintr-o inima plouata,
Din buze roase,dintr-o mana inghetata.
Daca mi-as putea radiografia fiinta
ACUM,
...
Mai bine nu!
N-ar fi nici stetic,nici sanatos.

Scuzati-mi momentul,e trist si bizar!
Pe de alta parte,nici n-ai sa-i ceri unui om
Facut din venin de artar.

Niciun comentariu: