Imi simt respiratia undeva sub spranceana,ca mai apoi,nepasatoare,ea sa-mi intre-n cap si sa explodeze intr-un suspin.
Marile si oceanele exista doar pentru nori,ca ei sa-si admire podoabele ce variaza de la albul nepamantean la azuriul strengar,ori de la griul batranetii absurde la furtuna din paleta de culori.
In casa miroase a sange si-a portocale acre.
Vreau ce n-am si n-am ce vreau.Ce am nu ma fascineaza sau ma indurereaza decat dupa pierdere.
Lipseste magia de odinioara.Se pare ca am ucis magicianul.
Ridic pixul,dispare ideea.Arunc pixul,apare ideea.As vrea sa pot scrie direct cu ochii,cu mintea si cu simturile,fara intermediari.
Scapa-ma de inevitabil,imi aminteste prea mult de trecut!
Una,patru,una,minus patru,doi,nimic...
De perete am agatat un colier din sfere invelite-n fucsia ce,in mod paradoxal,imi aminteste de succesiunea zilelor din ultima vreme:una mai mica,alta mai plina,toate superbe in aparenta,dar goale si seci in esenta.Totusi,e un colier simpatic.
Lumea asta a noastra e incredibil de mica,desi nu pare.Altfel,eu nu-mi explic cum de ma-ntalnesc mereu cu oamenii nepotriviti,de ce ma dor oasele din aceleasi motive sau aud limpede strigatele altora,ecoul celor nespuse din mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu