Treason

Tradare!Tradare!Tradare!
De sute de mii de ori scrie
"Tradare!"
In trandafirul pe care tu-l numesti
"Ochiul drept";
Asa e!Mi-am incalcat juramantul
Singuratic
In clipa in care m-am aplecat
Peste prapastia frageda ce tu o strigi
"Umar"...
Cum sa postesc?Nu,nu,nu ma
Incurajeaza buzele sa tac,
Ci sa le strig iubirea latenta
De pe piscul unui munte sculptat
Intre ai tai pometi;
Sa ne pastram sangele in inima
Si suferintele sub perna,
Nu vrei?
Da,am dezertat!Armata cea pagana
Se apara de fantome cand loveste
Fruntile palide,asa mi-ai explicat
Candva!
Acum...acum slujesti blestemul?
Sa rad sau sa sugrum nebunia?
Dragoste,prea ti s-au albastrit degetele-
Preferam tradarea...

Sapphirine dock

the more I stare,the more I feel
my ribs-
wooden planks that moan
and crackle at the feet
of every unreachable wave...
"perfection!" ah,did you twitch?
my dear,
the trees bend to reach your sandy heart,
wild flowers kiss the sky in blue perfume,
I dream of hurricanes and bliss
each time I hear unholy words
in this roofless home...
tomorrow's dawn has other plans
tucked between its shallow lips:
no more fantasies,
no more turquoise melodies...
even so,my eyelids stumble upon
fresh miracles
every time you say "Hello!"-
am I weak or are you the illegitimate
son
of this black and blue paradise?
the more I stare,the more I hear
the ocean's tongue whisper
"archipelago"
with white tears...

Posttraumatic laugh

I wonder how the floor feels when we step

with tinted skin

on its wooden ribs.

I also think a lot about how other people suddenly notice

your eyes

when they want to use you or you've wept.

This world is a sad infant,

I know it very well,

but toys and sweets make it easier

to love.

Hope and faith make smiles linger on my face

nowadays,

even if a petty voice is always there to say:

"It's only temporary,love!It's only temporary...".

I find myself torn between

a steep cliff and a volatile sea,

wishing to jump and unable to move my lips.

Black is good,white is even better,

though grey seems to follow me around

like a peculiar lover.

I refuse to lower my heart

into the arms of despair.

I refuse to name my happiness

 a reason of shame.

I refuse to deny my mouth the simple marvel

of a laugh.

Now and then,I wonder

what purpose does my path have.

Buying a dream

fericirea vine in buchete de cate trei fire,
insa buruienile incoltite
in spatiile goale
nu respecta regula sfantului numar impar
decat multiplicandu-l;
totusi,samanta unui zambet aromat
poate creste in desert,
sub asfalt,
chiar si in ceasurile cand lumina tineretii
incalzeste doar paravanul unei eclipse.
sera in care traim,sera noastra cea de cu toate zilele,
se rusineaza uneori de propria limita,
fortandu-ne sa ne vestejim speranta
sub panica taciunilor
infloritului cer.
mi-a intrat o iedera otravitoare intre degete
si m-a fortat sa-mi urasc gradina
de daruri si minuni,
dar...
dar cum sa dezradacinezi miracolul din care te-ai nascut?
tac.trag.trec pe langa rasadurile prezentului
si culeg pamantul sarutat cu talpile ieri.
chiar daca furtuna ameninta gradina,
eu nu voi uita ca fericirea vine mereu
in buchete de cate trei fire.

Trade mistakes

Ai simtit vreodata ca faci ceva doar de dragul de a-l face?Ca nu-ti pasa de rezultatul actiunilor tale?Ca nu poti sa mai traiesti satisfactia unui lucru implinit? Ca nu mai poti?

Bun venit in lumea mea!Nu te aseza intr-un loc prea confortabil,oricum n-ai avea unde!Ma simt atat de ipocrita si nesimtita,dar cutitul lui Iona pare mult prea ispititor zilele acestea...

Ma doare carnea si sentimentul se propaga in toti nervii.Toate emotiile mi s-au intors pe dos.M-a cuprins o ura nevrotica,mai rea ca orice gripa sau ciuma.Vreau sa sparg ceva,sa bat un om inocent,sa tip pana mi se sparg plamanii.Sunt un mecanism stricat dincolo de orice speranta.O sa innebunesc in curand.

Cum sa te comporti fata de niste oameni draguti cand tu te vezi un monstru in piele de om?Cum sa spui "Multumesc!" daca iti auzi inima frangandu-se sub greutatea propriei incertitudini?Cum sa cresti daca nu vrei?

Imi musc mana si trag de lacrimi sa curga in sens invers,desi efortul ramane vesnic in zadar.Scrisa,povestea devine vulgara si comuna.Traita,depaseste intensitatea oricarei calamitati.Nescrisa,se pierde si se transforma in amintirea unui alt om.

Pana la urma,cu totii suntem simplu ingrasamant de plante cu constiinta temporara.

Talented pain

 

este tare greu sa gandesti cu o sepie in ureche,

insa-i si mai dificil sa transformi informatia

din cifre in cuvinte

atunci cand mintea ti se preschimba

in taitei si ganduri deloc sfinte.

sa ma pazeasca ceasurile de mine!

sa razi cu spini intre dinti!

sa privesti neputincios cum se pravaleste luna

peste tine!

sa plangi cu gratele pe iris si unghii in retina!

Doamne,de unde atata intuneric ingramadit

peste a mea lumina?

sa ma pazeasca vinerea de dezertarea umila!

este tare greu sa traiesti cu o tarantula pe creierul mic,

insa-i si mai greu sa te descotorosesti de greierele

dintre mandibula si infinit,

gandac meschin ce iti rastalmaceste realul

pe fundalul unui ecou

fara glas...

sa ma scoata Diavolul amabil din acest impas !

the gutter is right here,at my feet,and it widens an inch per scream

Bang,bang,bang!

Bang! Culoarul intunecat isi are originea intr-un loc imaginar la fel de negru.Desi lumina zorilor nu-i poate reteza avantul,il incetineste suficient cat sa-ti recapeti luciditatea.Rutina capata o aura de senzatii negative si vibratii daunatoare.Zambetele acopera in public un tipat,iar intrebarile nu fac decat sa amplifice disconfortul.Suferi.
Bang! Patul,acest altar nesfintit al tuturor framantarilor umane,isi pierde alinarea parinteasca.Sunetele devin mult mai luminoase decat erau ieri,imaginile se sterg din mers,realitatea musca salbatic din carnea exilului mintal.Incerci sa te abati din calea conturata cu umbre,cautand,chiar cersind,mila actiunilor mecanice,dar propriul trup are alte planuri.El este decis sa-si demonstreze capacitatea senzoriala.Intr-un fel sau altul,vrea sa-ti arate ca inca traiesti.
Bang! Spectacolul culmineaza cu deznadejdea limpezita a crepusculului.Lovitura de gratie si-a cedat insasi finetea in favoarea cutitului udat.De ce,de ce,de ce?Pentru ca poate.Poate sa te darame,poate sa-ti stearga temporar amintirea unui bine estompat.Odata cu plapuma de taciune culcata peste geamuri,coridorul isi redobandeste chipul amenintator.Esti un om in chinuri,esti un om banalizat,esti un om care ar renunta in orice clipa daca si-ar putea permite acest lux ingrat.
Poc!Esti terminat!
Sepia torturii fizice a castigat!

Moths and fuss

I was born to feed anger and fear,
breeding holy moths between the open spaces
that connect my ribs.
Not having a goal or a sturdy dream,
I let my silent monsters scream
their angst through grumbling flights
of wicked pacts.
Your shoulder is warm and it makes
me forget all those nights I spent
cradling faded roses
in the pale moonlight.
Nobody...nobody...nobody knows
how it really feels to have no name
to call your own,your own private
cluster of letters.
I'd write down my loves and sins,
but I'd rather be haunted
than blamed...
Oh,when will this trial call a witness
of the heart?When will my inquisition
come to a halt?
When will I be able to deliver
my skeleton as "home"?Gosh...
I died in the name of dust and bones,
collecting marked stones with bruises
I could  never return.

Low battery

 
Nu conteaza cate ore dormi,tot vei simti efectul de recul al unui cosmar bine plasat.
Rutina isi demonstreaza rostul doar in momentul in care dispare,momentul in care se dezlantuie o particica din haosul existential.
Daca as putea trai sub pamant,acolo m-as muta!
Baltoacele se infrunta in cizme de cauciuc,iar atasamentul se intampina cu sacrificii.
Daca trece o zi fara sa ma doara ceva,atunci este ceva in neregula.
Mai nou,se tem cuvintele sa ma paraseasca si sa se agate de pagina.
Mi-e dor,mi-e foarte dor,mi-e si mai dor!
N-am nevoie decat de cafea si de un strop de incredere ca ziua sa treaca de la "supravietuire" la "traire".
Nu stiu cum,nu stiu de ce,insa ma vad in el ca intr-o oglinda intinerita din ce in ce mai mult,nestiind daca sa ma bucur sau sa ma intristez.
Dulcea sfarseala a incetat sa mai fie dulce acum cateva ore bune!
Este mult mai usor sa imprumuti din timpul tau altora decat sa te infrupti pe cont propriu din el.
Cineva sa-mi gaseasca o priza si sa ma incarce la viata!

Bad to the core

 
daca as avea un banut argintiu

pentru fiecare cosmar infipt de colti

in tablia indoliata a noptii,

atunci as fi suficient de instarita ca sa-mi pot procura

somnifere cat pentru un deceniu.

daca mi-am putea aminti

fiecare chip radiografiat pe lumina,

atunci mi-as preschimba inima intr-un album

alb-azuriu

de fotografii din sentimente cu ochi.

daca mi-as putea rescrie istoria,

n-as schimba nimic.

daca as putea cunoaste orice secret al lumii

de aici si al lumii de apoi,

as alege sa nu stiu nimic;

in schimb,m-as ingropa in carti,in discuri,in primaveri

si-n pelicule cu ecou divin.

daca mi-as putea dresa urechile,

atunci le-as invata asa:

" Nu mai cautati otrava,ci limpeziti-va doar

in raul unde ne-am lasat

candva

vraja!"

I'd rather be punched in the face than in the heart.

Vague emotion

 

din cand in cand,tu esti papusa

manevrata printre degetele scheletice

ale maestrului psihopat.

din cand in cand,te trezesti un manechin

in vitrina propriei case:dezgolit,sarac,

dezradacinat de orice coerenta sentimentala.

din cand in cand,capul iti devine planseta

pe care este torturata plastilina polaritatii

de catre un copil mult prea capricios.

din cand in cand,te agati determinat

de "ieri",sperand ca rasaritul pecetluit

va invata sa lumineze apusul de acum.

din cand in cand,dai sarea pe roze

si ingani o rugaciune fara zeu

pentru un viitor fie in nord,fie in sud.

din cand in cand,te-ngropi in bumbac,

insa ochii limpezi ai celor resemnati

te bantuie ca niste fantome maiestre.

din cand in cand,ai vrea sa pui punct

si sa o iei de la capat.

Starving!

povestea voastra e-n mine o creanga
drapata cu trandafiri de zapada,
iar filele din bobocul lor ma-nalta
la buzele celui mai albastru abis.

aleile si-au preschimbat asfaltul in fluturi
si-n prajini poleite cu violet,
pe cand sentimentele diminetii de februarie
capata zambetul unui ultim si prietenesc imn.

amurgul se-ngana cu endorfine si rosu,
insa ecoul celuilalt trecut
nu ma lasa sa uit si sa ma uit-
atat de puternica ramane muscatura inimii?

o foame intepatoare,intinsa ca giulgiul
unui strain imbalsamat doar la suprafata,
se propaga in vene,in ochi,in cutia toracica,
promitand un final grandios si-o parada frugala.


as vrea sa pot pastra fericirea
ca pe o floare presata intre paginile
cartii de pe noptiera

Slippery slope

It's such a heartbreaking feeling,it can spoil your entire day.Oh,I should've known my miracles don't last for too long!It's just...You can barely see the strings that control your each and every action.Worst part?They don't pierce your palms.They don't cling to your ankles.No,no!They attach themselves to your emotions and wait.They wait for your brain to turn into mush.

One minute you're fine,the next you're sobbing.If only these were tears brought on by some sort of real pain!Heavens,no!My dark and mischievous dwellers feed upon imaginary monsters,mere enlarged projections of tiny,yet unpleasant events.This is where the agony begins...You know it's nothing.You can see how easily the situation can be overcome.You can almost whisper to yourself:"I'm going to make it!".But the layers of your soul divide,crash and burn between a tic and a toc.And,in that moment,you're lost.

Sartre said "Hell is other people".I beg to differ. Hell is right here,in my flesh,in my blood,in these red cheeks,which should be bearing a blossoming smile instead of puffy circles of angered skin."I'm not in any pain,neither physical,nor of the heart"-my side of the story."You are bruised,battered,one foot in the grave and you should act accordingly!"-mutters my designated devil.Guess who won tonight?I'll give you a hint:not reason...
I'm writing this down only to calm my hectic breathing and to cast away the thought that I'm going insane.Which I probably am.Today was such a peaceful,serene,love-filled day,that I can't help but feel ashamed of my wrecking it for myself.Crazy,isn't it?Like there is anything logical about this world nowadays!
I'm able to taste the air again,it's calmed down a little.I can handle trading a mini heart-attack for a splitting headache.Seems rather fair...All in all,words are my medicine-that's fact!
I'm not the one to point fingers,but I hate myself tonight.

Crackling bones

cred ca sunt pe moarte.

moartea mea,ca orice alta moarte,va fi

decolorata si plictisitoare-

prin urmare,florile din plastic devin

un rau absolut necesar!

preambulul cortinei inchistate promite,insa,

un spectacol mult mai ritmat!

deja aud cum mi se ingramadesc oasele

spre un centru magnetic imaginar,

acompaniate fiind de-un carismatic cosmar

al carnii intepenite!

urechile recurg la implozie,buzele de desprind

de tipar,iar ochii se topesc

in lumina somnului infometat...

sarade.zambete cu colt intors.medicamente

de trup si medicamente de suflet-

pleiada de artificii nu face decat

sa glorifice mizeria ultimului "tac!".

cred ca sunt pe moarte.

de asemenea,cred ca maine o iau de la capat.

Frozen pages

 

mi-e dor de primavara,

de melodiile ascultate sub visinul inflorit,

de senzatia ca Dumnezeu ma iubeste...

imi pare rau ca n-am fost nascuta

pe marmura

si ca mintea mea arata astazi precum un ghiveci trasnit

de mutatii paranormale...

simt in jocul oaselor latenta unui razboi,

insa o batranete fara ani

imi cuprinde sufletul,imi mananca suflul,

lasandu-ma o prada dezgolita

in fata maxilarului dislocat

al disperarii...

nu ma cuprinde niciun ochi,

peretii stiu deja sa innabuse parada

zgomotelor ude-

de ce fac asta?de ce daram castele?

de cand nu mi-am mai cunoscut

trupul atat de searbad?

abandon si pieire!abandon si pieire...

imi pare rau ca nu te pot iubi cum mi-o ceri,

lume,

insa n-am invatat inca descantecul care

sa ma dezlege de mine.

Search the sea!

n-am avut niciodata o mare

a mea,a mea,a mea.

sa fie marea aceasta doar a mea,

s-o inchid intr-un lighean

si s-o descant

cu buze imbibate in turcoaz.

as vrea sa am o mare cu numele meu pe ea,

gravat in sepii,

soptit de pesti,

desenat cu alge

peste balene

cat un graunte de dragoste.

marea mea albastra,marea mea somnoroasa,

mare cu margini de nori bleumarin

si dorinte cu caimac fragil-

marea mea,unde te-am lasat

de cand nu te-am mai cautat?

 fac pluta printre mozaicuri

erodate de azur,

te strig,inganand valuri...

mereu mi-am dorit o mare

a mea,a mea,a mea.

din pacate,marea mea

s-a pierdut in desertul unui bazin

secat.

Inside

 

chiar daca degetele imi traseaza dimineata

in dungi violet si bleumarin,

inima a inflorit si s-a ascuns

intr-o magnolie...

hai sa fugim!in timp,in spatiu,

peste campuri de lavanda,

undeva unde sa nu simtim tremurul

sarutului alb...

drag!drag!un drag vis fara de aripi

ma poarta in subsolul gramofoanelor

ce canta pentru alei pariziene si praf...

salbatic?nu!firav uragan

din safire si posibilitati

este acela pe care eu il astept

la geamul inghetat!

de-ar inceta viorile sa planga...

de s-ar invesmanta cuvintele in tamaie...

de s-ar preface iubirea in sens!

dar ea ramane la fel de stearpa

ca un pantec umplut cu stanci-

si inteleg...

inteleg ca totul e-un joc de fum

in viscol,gene ingropate sub funingine!

zapada ma-mpinge in cutia camerei,

iar mintea ma alunga pe-o plaja-miraj:

prizoniera cu trupul,condamnata in cap.

Lay me down

 

pune-ma jos si coase-mi flori in par.

pune-ma jos si spune o rugaciune.

pune-ma jos si omoara-ma.

pune-ma jos si deseneaza-mi lumea in palme.

pune-ma jos si educa-mi simturile.

pune-ma jos si minte-ma ca merita.

pune-ma jos si deschide cerul din ipsos.

pune-ma jos si ajuta-ma sa dansez liber.

pune-ma jos si confirma-mi nebunia.

pune-ma jos si prefa apa in parfum.

pune-ma jos si canta-mi un singur cuvant.

pune-ma jos si imbratiseaza marea.

pune-ma jos si recupereaza-mi timpul.

pune-ma jos si alunga-mi cancerul.

pune-ma jos si fa foaia din nou copac.

pune-ma jos si coloreaza pamantul cu mine.

pune-ma jos si reinventeaza roata.

pune-ma jos si inchide-mi ranile.

pune-ma jos si vaneaza-mi privighetoarea.

pune-ma jos si fugi dupa ultimul autobuz.

pune-ma jos si asculta-ti instinctul.

pune-ma jos si priveste caricatura omului.

pune-ma jos si lauda-ti credinta.

pune-ma jos si cauta un suflet mai pasnic.

pune-ma jos si ridica-ma la loc.

Green cage

atat de frig,atat de alb,
ma ard
zabrelele unei custi din cupru si vara!
Dumnezeu sta deasupra,Dumnezeu se ascunde in zapada,
ma cheama
sa-mi cufund privirea in trecutul incifrat.
ma tem de maine,ma tem de azi,
bolboroseste
tainic incuietoarea timpului din ceas...
curge lumina,curg pene,
crapa stele
deasupra unui stol de randunele turcoaz!
ingalbenesc vise,ingalbenesc scrisori,
inverzesc fiori
sub patura culcata peste patul gol...
mare de aburi,mare de foc,
uragan
din bujori si magnolii peste tot!
atat de departe,atat de blajin,
tu ramai un drum
pe care nu reusesc sa-l cuprind...

Pressure

my neck has no bones.

my tongue is on fire.

my fingers seek something with no name.

I should care,I should fight,

I should give a damn,

but I can't.

chasing time,chasing dust,chasing gods

that would never trade bodies for gold.

I want nothing but a reason to walk,

to breathe,to smile

for the stranger that keeps staring

at me.

my days wear the same mask,

yet,each night,I find myself

at the edge

of every lucid nightmare ever known to man.

Oh,joy!Oh,life!Oh,boy!

I stand between

a little bit of Heaven and a pinch of Hell-

even so,I strive to open my heart

in front of all the beauty of the Universe.

my neck is made out of silk.

my tongue swims in dreams.

my fingers found something with a ring to it.

Swollen soul

 

mi-am promis ca nu o sa le mai permit 

obrajilor

sa imbrace mantia rosie,

nici inimii sa imprumute sentimente straine

din povesti plimbate

peste oceane.

mi-am promis ca nu o sa-mi mai arunc

bratele

peste gaturi imaginare din marmura,

nici ochii in directia altor frati

confectionati din fragmente

celeste.

mi-am promis ca nu o sa-mi mai culc

genunchii

pe un pantec stacojiu si inert,

nici capul in cupa palmelor ce tremura

la fiecare soapta

a vantului vid.

mi-am promis ca nu o sa mai caut

buze

cu tiv de magnolie,

nici urechi mulate dupa partituri

furate si rupte

din camara Edenului.

mi-am promis ca nu o sa-mi mai promit nimic.

desigur,am esuat lamentabil

de sublim.

Are you OK?

Am sa sfarsesc intr-un spital de nebuni.O simt...Imi privesc adesea bratul stang,cu tremurul inradacinat in degete.Ce caracatita inoportuna!Tinuta in cusca,creatura pare usor de controlat.Insa in public...Ma bucur,pentru prima oara,ca nu pot citi mintile celor din jur.
Nu m-a afectat nicio drama majora pana acum.Ca orice om,am avut de-a face,in egala masura,cu dragostea,cu moartea,cu fericirea si cu deceptiile.Copilarie normala,societate diversa,camin stabil,putine frustrari marcante.Cu toate acestea,ma incapatanez sa "fabric" (in ceasuri sterpe) tragedii personale,doar,doar voi reusi sa ma scuz intr-un fel de la viata.Da,de la viata.Vedeti voi,ravnesc dupa o plasa de siguranta,ceva pe care sa dau vina in cazul unui (iminent) esec.Dar...nu.Sunt atat de obisnuita sa-mi reprim fiecare pornire egocentrica,incat nici macar o clipa de egoism irational nu-mi ingadui!Daca mintea mea ar putea vorbi fara intermediar...
Candva,undeva,s-a produs o schimbare.A polilor,a perceptiei,a nu-stiu-ce."Daca clipesti,ai ratat momentul!"-asa este!Te schimbi de pe azi pe maine,iti dai martirul pe calau,masori timpul in batai de inimi straine si ajungi sa vezi cat de gol esti pe dinauntru.Percepi nenorocirea mai lucid decat miracolul,tanjind dupa un final de Hollywood cu o tenta usor amaruie.Totusi,traiesti,sangerezi,tresari,plangi,sari,imbratisezi pereti si cauti raspunsuri.
Dupa cum spuneam,cred cu toata fiinta ca o sa ajung intr-o camera imaculata,capitonata,uitata,doar eu cu monstrii mei.Nu stiu de existenta vreunui antecedent pe cursul arborelui genealogic,nici nu pot prezice viitorul."Atunci,de unde atata certitudine?"-sa zicem ca sufar de reumatism sufletesc.Stiti cum,inainte de o furtuna sau de vreme rece,pe unii oameni ii dor genunchii?Pe mine a inceput sa ma doara spiritul:amesteste,se pierde,se convinge.
Nu sunt trista,nici impacata.Astept un verdict.

This river is wild.

Unii oameni trebuie salvati,

Culesi din mijlocul drumului arzator,

Imbratisati,Iubiti,Sarutati

Cu lacrimi pe buze si Adevaruri

Disipate in mirajul asfaltului

Incandescent.

Unii oameni trebuie tinuti de mana

Cand haul se casca flamand in

Timp si Spatiu,

Pusi in pat,Inveliti,Mangaiati

Cu melodii volatile si Maini

Mirosind a frageda Zmeura.

Unii oameni trebuie invatati sa supravietuiasca

Lumii,Iadului,Plasmuirilor in giulgiu

De fum,

Cuprinsi de umeri,Binecuvantati pe frunte,

Leganati in briza salbatica a

Sfarsitului Universului.

Unii oameni trebuie ajutati sa inoate

Prin Raul denivelat al Vietii

De ieri,al Vietii de azi,al Vietii

De maine,

Ridicati,Inspirati,Trasi la Malul

Unde cresc Bujori si

Curge Dragoste...

"I love you and you don't pay me."

In defense of my dreams...

Nu vreau sa fac nimic extraordinar.

Nu vreau sa schimb lumea.

Nu vreau sa inving Moartea.

Nu vreau sa demonstrez un capriciu.

Nu vreau sa calc pe cadavre.

Nu vreau sa ma vad pe un ecran.

Nu vreau sa imi plang constant de mila.

Vreau sa ingrijesc o gradina de trandafiri roz si crem.

Vreau sa nu surzesc niciodata.

Vreau sa nu mai existe momentele in care ma urasc.

Vreau sa citesc toate cartile din lume.

Vreau sa scriu cuvinte frumoase.

Vreau sa invat sa iubesc si sa uit opusul.

Vreau sa traiesc fiecare clipa.

O sa mor.Acum,mai tarziu,mult mai tarziu,tot o sa mor.Mi-e teama de gandurile care-mi guverneaza mecanismul in ultimele zile,insa nu pot decat sa ma supun.Pacea interioara are gust de pelin si o umbra demonica in sens.Sunt uimita cat de mult ma pot schimba in credinta de la un rasarit la un alt apus.Totusi,viata incepe sa prinda contur.

Wet feet

mi s-au rupt bocancii

din iubire de drum,

din iubire de asfalt ud,

din iubire de oameni nebuni

si lipici aruncat pe fundul marii.

mi s-a destramat pielea

de grija solzilor din cer,
de grija vanzatoarelor amabile,
de grija emotiilor perisabile
si a privirilor manjite cu scrum.

mi s-a scurs viata imbujorata
prin funde cu satin si spini,
prin zambete ingramadite-n dinti,
prin sunete ascunse sub parchet
si suspine golite de placere.

 nu-mi simt degetele,
nu-mi simt gleznele,
mi s-au rasucit talpile
intr-o rugaciune
plina de iubire si durere
in pamantul
iernii.

The real world

inima mea este un organ fosforescent,
nascut din vid si inaltat la cer;
ea bate pe ritmuri de tobe albastre,
frig rasfrant,chipuri goale;
organul se contracta,organul se deschide,
pac-pac,pac-pac,
o magnolie inghitita de zapada;
el isi scrie povestea literalmente cu sange,
trecand din camera in camera
cu temeri mici si sobre pe urme...
inima mea este un copil impresionabil,
lipit de o fantezie si cusut de imaginatie;
ea canta ascutit in ceasuri de singuratate,
alaturi de ochi caprui si goluri in stomac;
organul palpita,organul tresalta,
pic-pic,pic-pic,
un trandafir infipt intr-un pistol;
el imi sustine acoperisul de sentimente
cu vene subtiri si mecanisme solemne...
inima mea este un peste fara apa,
insetat,panicat,lacom si supus;
ea se pierde in litere groase,
batai cu parfum,promisiuni din nisip;
organul se umfla,organul slabeste,
poc-poc,poc-poc,
un bujor furat de la Divinitate...

3 for 3!

am mers pe strazi fara nume sau sens ,

unde realitatea ti-o delimitezi singur

in vopsea fosforescenta;

aici,te intreci cu ochi albastri intr-o cursa

serpuita din vis in vis,

avand pe urme priviri stacojii de pisici

inlantuite cu zale

de negura;

el a castigat nemurirea-eu inca mai scormonesc in fumul 

ce l-a lasat in urma...

am vazut si gandit tablouri fictionale rupte

din certitudinea unui "eu" ori unui "tu",

fete si sunete blocate constient dupa gratiile

celui mai obscur seif al mintii

oricui;

aici,totul este permis,nimic nu este interzis,

tulburarea atingand cote maxime ale

sensibilitatii bleumarin

printr-un singur sarut intunecat;

tu iti torni clor pe creier-eu reiau sentimentul

cu trei degete pe trahee...

am lasat un duh dionisiac sa ma cuprinda,

fiu de Iad si fiica de Rai in vesminte

fara epoca;

aici,intr-o camera cat un atriu de gigant,
au curs sticle imateriale de gand in neant,

stropite din plin cu dinti goi si aruncati

in valtoarea zgomotului ascutit;

voi vedeti scaparea serena-noi continuam sa ne certam

pe acelasi trup impartit intre mai

multe

suflete...

White dance

Sunt o creatura a verii.Urasc frigul,urasc tona de haine ce o implica anotimpul rece,urasc senzatia de degete inghetate si livide,urasc in sine conceptul de "iarna",cocon,claustrare involuntara,nervi provocati de troiene interminabile.Dar...
Astazi,mi s-a intamplat un lucru tare ciudat.Intorcandu-ma acasa (mai bine zis,inotand printr-o mare de alb),m-am trezit scoasa din circuitul temporal si aruncata inapoi in mine insami.Ningea apasator,cu fulgi agresivi in aer,umezi cand se lipeau de gene,de nas,de obraji si de sentimente.Imi simteam buzele electrizate.Manata de un impuls invizibil,am inchis ochii,continuand sa merg.Picioarele stiau pe unde sa o ia,ca si cand creierul mi s-ar fi mutat intr-o scobitura a rotulei drepte.Pacea devenise ceva tangibil si omniprezent.Si dansul!Dansul!Ce mai dans!Ma aflam in mijlocul celui mai romantic si efemer vals al naturii,cu milioane de astri imaculati rotindu-se deasupra capului.Dansul...Osciland intre viziune si intuneric seren,am traversat cei cativa zeci de metri dintre drumul aglomerat si gardul verde.Desigur,vraja a murit odata cu toropeala de sub acoperis,insa a fost o experienta.Mereu am stiut ca minunile mici intrec fericirea cea mare,insa tot ma surprinde placut ideea de revelatie la fiecare pas.
Poate ca iarna nu e chiar atat de rea.Daca ecuatia include o cafea fierbinte,sunet drag si un tablou demn de o muza inanimata,atunci,cred ca putem sa ajungem la o intelegere...

Wild side

" you like your girls insane..."

Credeam ca tragedia implica ceva rasunator,magnific si plin de un morbid suav.Speram sa gasesc un sens calatoriei de-a lungul drumului,fie brusc,fie dramuit in experiente orbitoare.M-am ales doar cu o constatare simplu de amara: nu-mi pasa.

Pot sa mor acum sau peste 80 de ani.Mi-e la fel daca imi stie o lume intreaga numele,ori mi-l uit pana si eu insami in ceasuri amortite.Nu cersesc iubire,nu doresc sa primesc pomana unor sentimente ireale.Zilele sunt scrise cu acelasi font si nu pot decat sa le urmez cursul.Chiar daca am invatat sa diferentiez realitatea de miraj,asta nu inseamna ca sunt dispusa a rezista tentatiei.Nu ma mai tem de rusine,de umilinta,de durere,de deceptie-le cunosc suficient cat sa le apreciez puterea distructiva,cu toate ca scutul va ramane etern vulnerabil in fata lor.Gloria nu-mi va incalzi mormantul,timpul va sterge orice urma umana a unui alt nume din recensamant.Greseli,reusite-idem.

Nu sunt ipocrita,nici invincibila,doar am obosit.Focul din mine a ars prea mult timp salbatic in virtutea unor himere.Acum,ma raportez la doua conceptii: moartea si Universul.Singura certitudine este ca prima apartine inevitabilului,pe cand cel de-al doilea se descrie prin infinit.Sincer,orice problema paleste semnificativ pe langa polii unei existente aparent fara definitie...

Imi pretuiesc viata pentru fragilitatea ei.Ma indragostesc fara incetare de tot ce sunt,suntem,sunteti si vom fi,ca un organism atemporal si ludic.Dar ceva a murit in trupul  neobosit al lumii...Astfel,nu pot sa pun in balanta clipa de ieri cu cea de astazi,la fel cum nu pot sa compar anxietatea din trecut cu cea din prezent.Cale lunga de la tortura pana la hipnoza,intr-adevar!

Nu-mi permit sa mai sufar din cauza unei absurditati.Nu-mi doresc sa risipesc unica sansa.Pe scurt,sunt prinsa undeva la mijloc.