marți, 22 decembrie 2009

Amorul rosu inghetat 3


Sunt zile in care uiti pur si simplu ca existi,ca ai un termen de expirare,ca pana si un tais imaginar iti poate fi fatal.Exilat in propriul trup dominat de intensitatatea dinamicului,ignori sacaitoarea framantare interioara si mergi inainte,niciodata nu privesti inapoi...Some days just stick to your brain like memorable glue.
Schimbare de plan:initial,anuntasem ca povestioara o sa aiba doar 3 capitole,insa publicul vrea mai mult(publicul meu masiv de doar o persoana,insa ce persoana extraordinara!).In consecinta,nu stiu cat o sa mai scriu despre amor,despre rosu,despre gheata.Cat ma tin puterile!Anyway,incepe sa ma prinda in lanturile ei istoria,chiar ma astept,candva,sa-i intalnesc pe Adam si Eva in persoana.(asta a sunat ciudat...)
Capitulo numero 3
"
-Camelia,nu prea pot sa vorbesc acum,sunt putin cam ocupata...
Privirea lui mentolata se ascundea in spatele unor aburi gingasi de cafea amara,sprancenele se arcuiau cu subinteles,buzele zvacneau din cauza lichidului infierbantat.
-De ce se aude ciudat?Pai,uhm...Sa vezi,e chiar haios,daca stai sa te gandesti!Eu sunt intr-o pozitie cam bizara acum..Sunt intr-o ureche-la propriu!
Si chiar asa era:telefonul sunase tocmai cand Adam voia sa se aseze pe canapeaua ciocolatie,iar fata nu mai apucase sa-l salveze din jungla prafului ce prospera dupa pernele imbacsite,asa ca isi modelase talia dupa un brat vanjos al acesteia,isi ingropase capul cat mai adanc in carnea de burete si isi lasase mana sa strambata abisul in cautarea si recuperarea pruncului cu iz metalic galagios.Semana izbitor,asa si atunci,cu o creatura marina in flacari abundente si arcuite;doar ochii si pielea umarului drept mai tradau apartenenta ei la un etaj superior al evolutiei.
-Camelia,intelege-ma,am un ...musafir(spunand asta,se uita pe furis la expresia lui-un demon seducator ce sorbea seva noptii dintr-o cana ciobita;bine ca se sprijinea de ceva...) si nu pot sta la taclale momentan.Stiu,stiu,iti pare rau,regreti ce ai spus,ma iubesti,te ingrijorezi pentru mine,bla,bla,bla.Bine,bine,fara partea cu bla,bla,bla.Uite,surioara,m-am spalat pe dinti de dimineata,mi-am mancat legumele,mi-am luat medicamentele de nebunie,sunt o fetita cuminte,vezi?Da,normal,te-am iertat deja!Nu,nu sunt suparata si nici nervoasa,dar o sa fiu daca nu incetezi sa ma cicalesti!Am 22 de ani,pentru Dumnezeu!Gata,sunt calma,sunt calma.Spune!Orice!O sa iau si globuri rosii,nu te teme,nu am curajul sa periclitez perfectiunea acestui Craciun!Ok,am inteles.La revedere!
Terminand,lasa aparatul sa alunece suav inapoi in vizuina provizorie.
-Uhm,o sa-l scoti eventual de acolo,nu-i asa?
-A,ce,telefonul?Neah...Am o nepoata la scoala,il las 3 saptamani acolo si apoi i-l dau ei.Sigur o sa ia nota maxima la biologie daca se duce cu "proiectul"asta!Si vad titlul:"Telefon mobil lichefiat de microorganismele din canapea".Nobel,baby,Nobel...
Rasul lui Adam era inconfundabil:amestec intre galgaitura unui rau de munte in vara,bataia aripilor de colibri si scurgerea mierii dintr-o lingura de lemn proaspat.Orgasmic...
-Te-ai ales cu vreo amintire dupa experienta de dimineata?
Aseza ceasca goala pe masuta ridicol de mica,coltul gurii ii zvacnii imperceptibil,apoi isi trecu mana prin parul bogat de castana rascoapta.
-O cicatrice de nota 10!
-Sa vad!
Cineva se juca sadic.Cat sa mai reziste mintea,trupul,nervii?
Il lasa sa-i ridice incet tricoul maroniu,sa-i coboare putin blugii tociti.Niciun medicament nu ar fi putut sa aline arsura la fel de bine ca degetele acelea,trecute ca chitara umana a trupului ei,acordata dupa amprentele lui,supusa miscarilor incetinite.
-Doare,nu-i asa?Sper ca nu te incomodeaza chestia asta...
-Nuuu,stai linistit,nu e nimic...
Lumina lui Decembrie inundase pe nesimtite camera anemica si patase timpul cu boabe uniforme de sclipiri argintii.
-Adam,iarta-mi din nou indiscretia,dar pentru ce un pistol?Si de ce tocmai intr-o punga?!
-N-am sa te omor,stai linistita!
-Nici nu-mi trecea prin cap asta,sincer...(nu e de ajuns ca ma omori cu insasi existenta ta ireala,sa ma mai elimini si trupeste realmente?!)
-L-am luat pentru Bastet,vreau sa o stiu in siguranta.Niciodata nu esti prea precaut.
-Bastet...?!
-Bastet,sotia mea.Stiu ca numele e putin neobisnuit,insa la fel sunt si originile ei.O consider darul meu din venele uscate ale Egiptului.
Era o minune daca unghiile Evei nu perforasera deja palmele cutate.Aparentele putea sa le stapaneasca,uraganul emotiilor nu.
-Casatorit?Nu mi-as fi inchipuit.Desigur,macar daca aveai verigheta,ar fi fost un indiciu folositor...
Un zambet fortat si plastic.Nu-i iesise,se vedea ca il fabrica pe parcurs.Al saptelea sigiliu,stia de la inceput,al saptelea sigiliu era cu siguranta...
-Nu ne incredem in simbolurile astea conventionale,nutrim doar dragostea din ce in ce mai imbelsugata ce avem binecuvantarea a o impartasii.
-Cred ca sunteti extrem de fericiti...
Ii venea sa se arunce pe fereastra ademenitor de deschisa,sa-si adaposteasca primul cutit din bucatarie in pantece,sa planga pana cand trupul i s-ar fi stafidit si uscat in amaraciune.Totusi,efortul colosal de mentinere a aparentelor era satisfacut.
-Extrem de fericiti...
Rece si calculat.Asasin de inimi.Isi cunostea preabine taria impusa si se delecta cu reactiile brute ale Evei.Ce inversare ironica de roluri!
-Bine,Eva,mi-a placut foarte mult intalnirea asta a noastra dar trebuie sa fug.
-Si mie mi-a placut!Sper sa ne mai vedem,in circumstante mai putin "dureroase",poate.(la propriu si la figurat,se pare...)
-Nici nu se pune problema!Nu mai scapi de mine asa usor,acum ca m-am agatat de tine!
Ii zambi si ii facu un semn strengar cu ochiul.Nu era nicio problema,inca statea pe canapea,inca statea pe canapea...Il conduse pana la usa si isi luara ramas bun.Pregatindu-se a inchide resemnata usa scartaitoare,vazu silueta fara cusur revenind.
-Sunt putin nebun,recunosc asta oricand,dar te-ar soca sa-ti spun "te iubesc!",desi ne cunoastem de maxim 5 ore?
Menta ochilor lui Adam se metamorfozase in intuneric,tocul usii in podeaua murdara,constientul cu obscurul.
-Presupun ca asta e un "da"foarte convingator....Eva!Eva!Eva...
"

"Men are like pumpkins.It seems like all the good ones are either taken or they've had everything scraped out of their heads with a spoon."


5 comentarii:

Ada spunea...

multumeeesc>:D< o sa primesti un cadou extra large de la Mosu` pt ca ai facut un copil fericit>:D<
nu cred ca are rost sa ma repet la fiecare post spunand ca imi place, nu? :X
ai un stil foarte captivant, veridic si expresiv de a scrie. si oricata rabdare as avea eu in mod obisnuit abia astept sa citesc continuarea :D

Ada spunea...

ah si am uitat sa zic cat de tare e citatul de la sfarsit :)) mare adevar graieste :D

Adriana spunea...

si eu care aveam impresia ca Eva e prea dramatica si Adam prea sadic:P:))
cadoul perfect de Craciun ar fi ca toata lumea sa zambeasca,sa rada,sa traiesca sincer sub iluzia fericirii:D
mare adevar,mare:))):>
>:D<

Ayaka spunea...

Hmm...Cred că o să ţi se mărească publicul.:D Aş fi bucuroasă dacă numele meu s-ar înscrie pe lista publicului tău masiv.

Mi-a plăcut prea mult.(Cu accent pe PREA..sau pe MULT. În fine, nu contează. Detalii, detalii. )

I look forward to reading the next chapter.:))

Adriana spunea...

iiiii,am public masiv:))>:D<
multumesc,rosesc:">
me too:))