sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Puzzle


M-am inselat amarnic.Si nu stiu daca ar trebui sa se nasca o scanteie lucioasa in ochi de bucurie sau un ghimpe gri de intristare.Daca pana recent consideram ca turnul fiintei mele a fost cladit prin eforturi si suferintele numai de mine cunoscute,intelese,apreciate,iata ca palma destinului vrea sa-si tatueze pielea imateriala pe obrazul constiintei mele..din nou.Intelegand si cu adevarat privind oamenii de langa mine am realizat ca sunt doar o "incropeala genetica".Un talent furat de aici,un sentiment lipit de colo,presaram un capriciu,doua,si iata!,se mai naste o fiinta.Perceptii mixte.Ma simt acum un covor facut din resturi,un puzzle reciclat,o carte nascuta din pagini diferite dintr-o biblioteca tragic arsa.Nu ma intelegeti gresit,ma incred ca piesele si bucatelele din care am fost ridicata au potentialul cel mai luminos,gandul cel mai bun,valvataia optima-erorile strecurate sunt pur omenesti,nu au de-a face cu planul original.Stersaturile aparute fie vor imbogati pictura,fie vor ruina capodopera...Totusi,parca am scazut cu un centimetru,nu in inaltimea trupeasca,ci cea sufleteasca.De ce mi-ati ars buletinul sufletului,ce drept aveati?Cum mai pasesc eu dincolo de granita?Cum,ia spuneti?!Lasa,o sa gasesc eu o cale...
"Identitatea. Masca oficială a fiecăruia."


Un comentariu:

Anonim spunea...

That's a little bit sad...Cheer up dude, please!

Anyway, mi-a plăcut enorm. Şi citatul de la sfârşit e superb.

Go Adriana, go Adriana, go Adriana!