marți, 12 ianuarie 2010

Conversatie















EA:Alo?
EL: ...eu sunt.
EA:Ah...Mi-era dor.
EL:Si mie.
EA:Ma mai tii minte?
EL:Nu as putea sa te uit vreodata.
EA:Eu incerc.Si nu reusesc.
EL:Vrei...Vrei sa ma uiti?
EA:NU!Nu pe tine...
EL:Nu inteleg,iarta-ma.
EA:Vreau sa ma uit pe mine.Vreau sa ma sterg cu un burete urias.Vreau sa ma reincarnez intr-o fiinta cu adevarat valoroasa.
EL:Aberezi.
EA:Asa fac mereu.
EL:Stiu.D-aia te-am iubit.
EA:"Te-am iubit"...Hmmm.Suna...diferit.
EL:Stiu.
EA:...doare.
EL:Stiu.
EA:Incredibil.
EL:?!
EA:Ma urasti?
EL:Imposibil.
EA:Iti place tortura?
EL:Niciodata.
EA:Atunci nu te cunosti.Esti sadic pana la ultimul vas de sange si ultimul ciob de os.
EL:Delirezi.
EA:Fenomenal.
EL:Mereu ai considerat exagerarea amantul perfect al sentimentelor!
EA:In lipsa unuia mai bun...
EL:Ma jignesti.
EA:Asta intentionam.
EL:Unde se ascundea lupul moralist!Intr-o camasuta de noapte stravezie,cu broderie verde crud si dantela sidefie.Ah,si cu parul desfacut!
EA:Cum ti-ai dat seama de toate astea?!
EL:Iti tremura vocea.
EA:?!
EL:Tu esti invincibila.Esti un munte etern cladit din carne de femeie si suflet de razboinic.Intr-un singur moment al vietii "noastre" te-am vazut,simtit,gustat vulnerabila:atunci cand stateam pe fotoliul vechi,privind gradina.Si asa erai imbracata,asa mi te dezvaluiai,astfel iti aruncai zidul protector spre taria podelei.Erai...tot ce imi dorisem vreodata si nu stiam ca imi doresc!
EA:...
EL:Plangi?
EA:Suspin.
EL:Ah.
EA:De ce?
EL:?
EA:De ce "eu" si "tu" scriu acum pe geamul aburit,si nu "noi"?
EL:Nu suntem meniti.
EA:Cum poti sa stii cu siguranta?
EL:Mi-a soptit inima.
EA:A mea nu mai poate sa sopteasca.Nu mai poate face nimic.A murit.
EL:Imi pare rau.
EA:Stiu...
EL:Mai ai fotografia?
EA:Nu.Am ars-o.
EL:...
EA:...tu?
EL:...
EA:Imi pare rau.
EL:Stiu...
EA:Fierbe cafeaua.
EL:Maine...la fel?
EA:La a doua picatura de ploaie o sa fiu langa telefon.
EL:Stii...inca te iubesc.
EA:Stiu.Si eu pe tine.
EL:...
EA:Pa...
EL:Imi lipseste ingerul de langa fereastra aburita.
Telefonul isi zgudui rosul sub mana hotarata ce il impinse spre tacere.O dilema a infinitului...

5 comentarii:

Ada spunea...

ce frumooos:(suna cunoscut...

Adriana spunea...

posibil;;)
>:D<

dee spunea...

foarte faina postarea....e adevarata?imaginara?sau intre?

Adriana spunea...

multumesc:">
depinde de zi,se metamorfozeaza continuu:))

Coffee spunea...

Dragut! Chiar foarte dragut!