miercuri, 21 aprilie 2010

Eşti...


Ești ultima pată de scos de pe un tricou murdar.

Eşti tot ce n-am avut tânjind într-un anotimp vulgar.

Eşti tot ce nutreşte blajinul demonic în stil barbar.

Eşti arsenicul vieţii ce-mi este dat a gusta-nedrept cântar!


Eşti tot ce reflectă soarele lui martie în barele de metal.

Eşti primul bold înfipt în perniţa roşiatică prin sângeriu canal.

Eşti şuviţa rebelă ce-n bucla ei ispiteşte un iris banal.

Eşti ritul formal ce-n ferestră-mi bate precum un întinat jurnal.


Eşti pensula dărâmată de pe piedestalul cu amprete de narcotic.

Eşti balonaşul de săpun azuriu ce se naşte biotic.

Eşti ţigara din plastic ce emană nori dantelaţi hipnotic.

Eşti şiretul agăţat indiferent într-un pantof haotic.


Eşti iluzie angelică,fulg meschin,aripă grea.

Eşti reveria iernii croşetate în fire de răceală şi nea.

Eşti vlăstarul în giulgiu de smarald,cavou cu tafta.

Eşti coşmarul ce cu drag şi poftă-l aştept în neagra manta.


Eşti zâmbetul sincer,dar crud,ce-mpodobeşte dependenţa.

Eşti glasul în al cărui ecou masculin îmi regăsesc violenţa.

Eşti mersul alene ce taie asfaltul grizonat,menţinându-şi cadenţa.

Eşti elementul incandescent al ispitei ce nu-şi schimbă valenţa.


Eşti lanul unde mustesc prolific cadavre de grâne.

Eşti maşina purpurie al cărei sadism pare a nu avea frâne.

Eşti perechea de buze ce-ar putea seduce o mie de cadâne.

Eşti colbul vioi ce prin pasiune pătrunde bariera promisiunilor păgâne.

Eşti ultima filă dintr-un caiet studenţesc.

Eşti absolut tot ce-mi doresc...


Unui orb ce încă vede...Clar.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Iar cand inima nu a mai batut am stiut ca nu se mai aduce din nisip nici un fir de praf.

Si te astept acum sa ma ridici si pe mine peste ani sau cand trebuie.

... si nu se mai spera la nimic mai apoi, ai crezut in realitate si te-ai nascut din vis...

Adriana spunea...

...I couldn't have said it better myself!:) :))