marți, 20 aprilie 2010

Fade away...

Ramasita de tigara cade abandonata pe asfaltul cu amprente felurite.
Ii striga reprosuri,spurca aerul labil cu pumnale mulate in vibratii;
Infigandu-si unghiile inrosite in geaca-i neagra,cu gesturi negandite,
Tatueaza in carne pecetea mutilata si dizolvata,scrasnind incantatii.

"-Steaua noastra norocoasa s-a sinucis inca de la facerea lumii...
S-a prabusit cu muchiile ei din pulbere sacra peste destin,
Facandu-l sa-si juleasca genunchii moi,sa-si piarda mugurii cununii.
Nu mai esti icoana cu sange unde spuneam candva:"Amin!" "

"-Mi-a plans palma neconsolata de dorul tau un veac!
Cearceaful mototolit sub care te trezesti nu mai e al meu...
M-am straduit sa cos de infinite ori povestea cu al amorului ac,
Dar...Nu mai esti cafeaua ce-mi servea drept panaceu!"

Tigara tot acolo se zbatea.Un fum,doua sclipiri visinii,si gata!
Cu orizontul se contopea geaca scrijelita de brute sentimente,
Pe cand unghiile rosii isi adunau infrante si parasite armata.
In viata,in moarte,in iubire au loc atatea si-atatea accidente...


Cineva sa ma arunce in mare!Ma simt ca un peste pe uscat...

3 comentarii:

Anonim spunea...

Dacă te arunc pe tine în mare, pe mine cine mă mai aruncă?Poate găsesc o modalitate de a mă arunca singură...să mă iau cu mâinile de picioare şi să mă trântescde nisip, şi apoi poate (din cauza inerţiei) aş începe să mă rostogolesc...sau ceva de genul.

Frumos. Îmi place mult!:)

Ada spunea...

hai să ne aruncăm în mare... vrei să mă ţii de mână?

Adriana spunea...

fetelor,facem un compromis:))
ne tinem toate 3 de mana si ...capul inainte!:)):P
>:D<:* love you both!