luni, 14 iunie 2010

Meltdown


Imi adunam putinele
Lujere de putere ramase
Dintr-o gramada de ciorapi dantelati si gulere patate
Cu visine.
Simteam cum mi se desprinde de piele
Dorinta de a continua drumul
Confectionat din hartie
Portocalie
De origami
Dar nu ma invatase nimeni cum sa
Pastrez
Ultima doza de teribilism si duh rebel
Agatata de breteaua desirata
A sutienului.
Mi-as dori din tot suflul
Bombardat de raze
Apasatoare
Sa fiu altfel,sa mint altfel,sa ma arunc in golul
Unei lumi in care totul e oranduit
Asa cum trebuie.
Universul meu propriu si personal
Aplicat lumii haotice in care
Ne ciocnim orbi
Unii de altii.

Traversau vorbele alungate din corzile vocale
Marea in care se inmuiau de ani intregi
Timpanele mele
Dar le alunga un vant al gandului
Manat de inima-
Realitate prea searbada,
Prea impersonala,prea goala...

Imi dorm viata pentru o portie
Deprimanta de dragoste
Falsa.
Dureros e cand ma izbeste lumina
Peste ochi cu mana ei
Si ma cearta sa aleg ce pot sa ating
Cu simturile si ratiunea;

Arunca-mi,mama,ginul ala
Si povesteste-mi cum era viata
Cand inca mai traiam...

5 comentarii:

Ada spunea...

:x

Adriana spunea...

>:D<

Balaurita spunea...

foarte dragute versurile chiar daca finalul mi se pare un pic cam trist

Xenia spunea...

toti ne dorim o lume proprie cu persoane in nr limitat in ea :)

sfarsitul e intradevar emotionant si trist :(

Adriana spunea...

balaurita
multumesc:">
asa am simtit atunci,a venit de la sine:|...

Xenia
perfect spus:))
:(

>:D<