vineri, 18 iunie 2010

People are strange

Mintea mea e o gara
Si tu esti bagajul uitat in ea...
Habar n-am cine te-a lasat,cine poate te-a aruncat,
Dar am simtit din momentul unic si fatidic
Al izbirii de umbra ta ca
N-am scapare.

Am incercat de atatea ori sa te deschid,sa-ti dezlipesc
Incet si tandru captuseala,
Sa-ti citesc instructiunile de folosire
Ca sa-mi dau si eu seama
Cum sa ma port
Cu giuvaerul uitat pe peronul
Orasului meu.

Voiam sa mirosi a tei inflorit,sa ma tii de mana,
Sa-mi soptesti glume de calator ars de soare
Sub stele curioase-
Cred ca voiam prea mult...
Am ajuns sa ma impiedic de tine in fiecare minut,
Sa te imping cu piciorul gol-
Nu dispari,ti-au crescut radacini de fibre decolorate
Si devii accesoriul preferat al
Tinutei unei obsesii
Vii!

Oamenii plang atunci cand isi pierd bagajul-
Eu nu mai am borcane in care sa adun
Rodul imaginii tale langa sinele
Unui tren ce nu mai vine...
Trenul care sa te ia din bratele mele,
Trenul cu iz de rodii zemoase si viata noua,
Trenul cu zambet argintat,palme moi,gand curat!

Mintea mea e o gara
Si tu esti bagajul uitat in ea...

3 comentarii:

Luz lisa spunea...

OMG!
dE CE ...?pEntru ca am impresia cA,,,"cam AVem "SAME pROblem.....?:)))
Anyway...De la mine PT tine...Un Genial!

Balaurita spunea...

interesante versurile

Adriana spunea...

luiza
:))posibil,orice e posibil;;)
sar'na:*

balaurita
:D>:D<