Ii invidiez pe cei ce fac portrete din dungi si nuante!
Ei nu fac risipa de litere puerile si cuvinte inutile,
Asa cum fac...eu.
Pentru ei,un manunchi de sentimente devine o linie curba
Deschisa
Ce-mbiba intreaga creatie cu o alura
De fericire inchisa
Intr-un punct alergand necontenit.
Mana lor naste povesti muta,
Pe cand a mea trebuie sa caute prietenia
Uneori nesuferita a mii de comparatii,si imagini,
Si portrete fictionale din silabe obosite.
Eu n-am culoare ca a lor,ma lupt sa-ncheg
Peisaje
Ce n-au sa arate la fel in spatele ochilor
Tuturor.
Pensula mea de vorbe nu poate-n carti intregi s-adune
Magia pe care cea reala o fura
Cu o singura unduire amagitoare.
Jocul meu n-are gratia incatusatelor forme.
Condeiul meu liber e mai captiv decat universul dintr-un tablou.
Sufletul meu e conturat in imagini
Agatate pe perete...
Si asa ceva nu-ncape in cuvinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu