duminică, 20 februarie 2011

Dig


Am vrut sa ies azi pe alei.Singura.Prin vant.
Dar mi-am adus aminte,vai,
Cum as fi putut sa uit?
Ca aerul cel gri de vant ne pangareste
Fara exceptiile,candva,de rigoare...
Ne arunca pe umeri o pelerina de minciuni,si nu de ploaie,
De ganduri cu doua fete,de slabite lipitori
Ale indoielii
Ce se hranesc cu noi,prin noi,cu sete band!
Ne ingroapa sub un gros strat de strain nou-nascut,
Ne alieneaza de adevarul ce-am trudit crescand,
Aruncandu-ne-n cascada ambiguitatii abrupt.
Cine ne mai cauta?Cine ne mai descopera?
Cine mai sufera sapand dupa
Miezul rosu si pulsand al celui ce ieri avea inca
Umbra de altadata?
Azi n-am mai iesit pe alei.Singura.In vant.
Stiam ca n-ai fi putut sa ma mai dezgropi apoi,
Ti-ar fi lipsit acel avant
Al dragostei.
Cer prea mult...

Niciun comentariu: