Anomaly

 

nu mi se pare normal sa te visez atat,

nici sa-ti vad chipul reflectat in orice magazin de lenjerie fragila;

fumul din mansarda nu ma ajuta,

nici cafeaua rece din fiecare dimineata

ce pare surda

la toate lamentarile mele din amor.

era o vreme cand oglinzile din dormitor imi spuneaua ceva,

nu doar ca-i soldul mai lat si ca ochii s-au retras

in pantecul orbitei,

departe de lacrimile ce uneori apar ca un gros val aievea...

reconstituind o scena din trecutul apropiat, inteleg

cum de s-a rupt firul acela invizibil ce ne lega

precum un cordon ombilical provizoriu;

ca doi paraziti pe tulpina iubirii,

rapid am lasat frejul uscat,

fara seva.

inca esti o chinuitoare anomalie

a organismului meu ramificat

in aer si-n materia lina...