sâmbătă, 30 aprilie 2011

Paper shoes

 

s-a incaltat cu Universul,
sa poata calca pe stele,
sa se minta ca-i altcineva,
ca-i este orbitor de luminoasa
calea
spre infinit...

mi-a spus intr-o zi,
pe cand cutreieram impreuna 
galaxii indepartate,
c-ar vrea sa-si duca sentimentele
la casat-
i se parea prea mare
deranjul
sa umble dupa ea
cu atata bagaj emotional,
si asa dificil de reciclat!

eu nu m-am pregatit,
nu stiam ce ma asteapta,
nici nu banuiam cat de taios
e in realitate vidul!
am avut pantofi din hartie
de pergament,
iar sufletul nu mi l-am menajat
pentru intalnirea cu
intunericul...

m-a pierdut voit,
m-a lasat in urma-
a prins de mana o nebuloasa 
fermecatoare;
eu mi-am bandajat talipile cu
praf stelar,
asteptand urmatoarea cometa
sa ma duca
spre
inceputul lumii mele
de basm.

2 comentarii:

29 decembrie spunea...

hehei cat de splendid!!!
inceputule bestial:)

Adriana spunea...

multumeeeesc! :) :))