Ploua.Pai dar cum sa nu!Scenariul perfect atunci cand primul lucru pe care il faci dimineata e sa te impiedici cu stangul de o sticla ratacita de apa,in clasa te plangi ca ba ti-e cald,ba ti-e frig,apoi simti o dorinta arzatoare de a tatua fruntea ta pe orice perete doritor de amintiri "nepretuite".Pai cum sa nu ploua?!Ce sa zic,numai momente Kodak (nu) azi.Umezeala are tendinta rationala de a ma face cam irascibila,iar that is not good.Imi displace enorm sa ma simt invaluita de stari undeva spre gri inchis intr-o scara a culorilor,caci nebunia mea se rasfrange asupra acelora carora nu vreau decat sa-i vad cu aura luminoasa,fericita,pazita de relele lumii.Cate mirosuri te fascineaza pe tine zilnic?Inchide ochii si simte,acum,oriunde esti si citesti,aroma care iti deschide sufletul fara efort.Eu m-am indragostit demult de toate simturile,dar mirosul are intotdeauna capacitatea de a-mi cutremura fiinta.Ciocolata,iarba proaspat franta,asfaltul ud si insetat,zahar ars,naftalina,crizanteme,betisoare parfumate,sampon de bebelusi,oja albastra,bej,ruginie,perdele puse la uscat,struguri rascopti,nisip rascolit,ceai de menta,hartie invechita,parfumuri barbatesti de orice tip,material usor si fluid,pixuri aproape goale,muzica buna,cafea pasionala,argint invechit si patat,discuri zgariate de vinilin,gheata rece,lumanari aproape stinse,umbrele crosetate din culori batrane,plastilina,ferigi,mustati de pisici,lemn crapat,vopsea inchegata,lipici,viitor,carti,ganduri,buze...Si cate si mai cate!Toate au un miros al lor,chiar daca noi ne incapatanam sa nu-i dam crezare.El suspina si sta la panda acolo,mic,cat o lacrima de melc,gata cand ne asteptam mai putin sa ne rascoleasca celulele cele mai ferite.Cel mai delicios iz il au,insa,amintirile,caci ele se aduna zilnic,iar mintea nostra este parfumeria care le imbuteliaza mai grijuliu sau mai neglijent,si arunca din cand in cand in aer,jucaus,o parte a trupului lor brodat volatil...
Da,vreau si eu un pufulete!Un pufulete al meu,care nu ma intreaba de ce sunt imbracata asa naspa azi,de ce mananc mere verzi,de ce imi sta parul aiurea,de ce plang din prostii,de ce...de ce.Un ghemotoc cu dintisori simpatici,codita de pamatuf,urechi lungi si tematoare.Un botic roz si ud numai si numai al meu.Dar,cum nu imi aloc timp suficient nici mie,nu-mi permit sa risc viata unui animal asa sensibil.Ma multumesc cu cei doi mati ai mei(sarmanii,doar ei stiu cum mai rezista cu mine in aceeasi casa!),si cu cei doi iepurasi de la bunici,sugestiv botezati Albila&Negrila.(Fotografiile se considera a valora cat 1000 de cuvinte-eu am 2:>).
Nu vreau sa-l mai vad.Nu are rost.Toate scoicile se fac nisip,si tot nisipul se face mare.Curentul tot acolo te arunca,de ce sa te arunci inconstient in el,cand rezultatul te asteapta fara macar sa gusti esecul.Inghite apa sarata rasaritul,lasa-mi noaptea cusuta cu gandaci alburii pe bolta,fa-mi inima din nou perla neagra pretioasa...
P.S.Idee tampita,dar totodata geniala:trebuie sa-mi invat pisoii sa dea din pleta:-?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu