Premiul 2

Azi a fost o zi ca filmele de pe HBO:fara pauza.De cand m-am trezit si pana acum,cand stau pe scaunul meu rosu si cam murdar(ups!) de la birou,am tocit talpile aproape inexistente ale tenesilor mei mult iubiti.Si m-am simtit ca un zombi,ca un exponat obosit de la abator in care poti sa infigi pumnalul si careva avea sa spuna apoi:"Multumesc...".Si vorbeau oamenii din jur cu mine,iar eu nu vedeam decat drept inainte drumul,si urechile imi erau sigilate.Si ma durea tot trupul,de parca as fi cazut de pe munte in toiul iernii.Si muntele dezamagirii e mare,iar crestele-i sunt ascutite...
L-am visat toata noaptea.Toata noaptea.Asa cum il vad eu.Dimineata m-am facut ghemotoc,m-am bagat sub patura si am vrut sa vad cat de mult pot sa-mi tin respiratia.Logic ca nu mult,dar macar asa m-am mai gandit la altceva decat la... demonul ala.Ziua trecea,iar tocmai cand credeam ca uit,ma panicam,dar ma incatusa si mai mult ca nu puteam sa urlu,sa sparg ceva,sa ma descarc cumva.Noroc am cu prietenii,ca ei mai picteaza un zambet pe chipul meu,dar nico minune nu dureaza mai mult de 3 zile-la mine a durat 3 ore.
Premiul 2.Asta m-am simtit de multe ori.Tipa oricand dispusa sa vorbeasca cu tine("tu" fiind baiat),despre orice,umarul pe care sa plangi,sfatuitorul suprem,saritoare ca e zi sau noapte,etc,etc,etc.Daca stau sa ma gandesc mai bine,e valabil si la fete.Dar asta nu se pune-e firea nostra,instinctul matern transmis de gena animalica, sa protejam orice fiinta vie sau nu.Dar ajungi la un punct in care iti vine sa....Aaaaa!Sa-ti introduci ceva in ceva!(Scuza-ti limbajul multicolor,am mancat bomboanele cu multe E-uri:-").Si devii premiul 2-tipul se combina cu tipa"super buna",in bratele careia tu l-ai impins prin bunavointa sfaturilor si actiunilor.Sau si mai "bine":el nici nu stie ca va hraniti cu acelasi aer,de pe aceeasi planeta...Te strofoci putin,uzi vreo cateva batiste,te resemnezi,continui sa mergi.There's no turning back.El cu ea, si tu cu tine.Nu conteaza.Trebuie sa fii cel mai bun prieten al tau,caci asa vei stii ca nu te vei pierde niciodata.In umbra gaseste-ti alinarea,in obscuritatea ei lucie,in carnea ei imateriala ce nu te va minti,trada,injosi niciodata.
Cum spunea o fata extraordinara,pe care am avut binecuvantarea sa o cunosc mai bine astazi:"Traim intr-o lume grabita,iar sentimentele nu-si mai au locul cand mecanicul e principal"(asta e o sinteza,am pierdut ore bune vorbind:X).Are dreptate.Ce ne mai pasa de chestii complicate,gen dragoste sincera sau respect,cand tava e plina de "bunatati usurele" si "disponibile"?Nu vreu sa jignesc pe nimeni.Sa fiu ferita de asa ceva.Dar realitatea e cam usturatoare,circumstantele fiind date asa cum sunt date.Sanatosi sa fim,ca de framantari tot avem parte-o coca a mintii mele,ce fursecuri amare si intortocheate mai fabrici!
Azi am stat cu pisoiul mare si pur si simplu am zacut juma' de ora.El negru si pufos,eu cu ochii tristi.Se uita atat de sincer la mine si atat de iubitor,ca parca imi cazuse cerul in cap.Era salvarea mea paroasa,cu limba mica si roz,un ghemotoc fara prejudecati...
Daca as avea o cada plina ochi cu fructe de padure proaspete,le-as inrama pe toate,boaba cu boaba,sa pot pastra eterna savoarea padurii care ma imbratiseaza mereu cel mai iubitor mod cu putinta...