Degete verzi

Sistemul pare a se fi perfectionat.Adica,daca inainte simteam umezeala invadandu-mi platoul talpilor sau lunecand gentil pe carceii maron-roscati din parul meu,acum nebune picaturi de apa isi croiesc drum prin locuri ce le credeam protejate de dens material.Parca e o conspiratie.Simt ca trebuie sa ma feresc de orice baltoaca,oricat de mica,de streasini ce zambesc marsav pe sub burlane,de umbrele tradatoare.Incerc sa ma conving ca nu,nu ma urmareste o creatura gelatinoasa si rece sa-mi puna piedica doar pentru a avea satisfactia de a ma vedea imbibata in rochia miresei ei tomnatice.Si chiar de ar fi asa,fiinta mea e daruita demult unui zambet mai fierbinte,unei magaieri mai proaspete,unor pasi mai blanzi.Carnea poate ingheta,sufletul arde in continuare.
Vazand toate umbrelele acelea puse in mijlocul clasei la uscat am avut un flashback al framantarii necontenite ce o numesc copilarie.Am facut un efort mental si m-am revazut o mana de om zburdalnica,fara grija zilei de azi,de ieri,de maine.Iar in zile mohorate de octombrie,ca acestea ce imi poseda prezentul,imi luam scaunelul rosu ca o picature de sange pasional,il rasturnam,si furam paturi care de pe unde,mai mari,mai mici,mai calde,mai vechi,mai intelepte.Construind rapid un lacas ferit de ochi curiosi,deschideam un portal-portalul lumii mele.Numai Dumnezeu stie cate ore pierdeam,ba nu,castigam,in felul acesta.Nu stiam de "rau" decat de la desene animate,poate de aceea il vad acum coplesitor de had,puternic,acaparant-ma obisnuisem sa-l privesc distorsionat prin ochii goi ai unui iepuras de plus murdar.Am incercat sa ma bag sub umbrelele acelea,sa vad daca senzatia mai licare.Murise...Simteam vid,dezamagire,inutilitate.Trecuse si valul acela si se sparsese in gol...
Ma oboseste ca trupul are nevoie de atata odihna.Daca pana acum aparam ideea ca somnul este printre putinele mele alinari dualiste,acum ma intorc catre el si il acuz ca m-a sapat,tradat,nedreptatit.Am atatea ganduri,proiecte,sperante,vise(mai ales vise!ele sunt benzina motorului meu psihic),incat nu concep sa le incap in simple 24 de ore pe zi.Desi sunt o microscopica revolutionara,oranduirea cosmica ma obliga sa ma conformez orarului ei unic,la fel ca si ceilalti muritori.Damn!
Intrebarea care a locuit astazi cel mai mult in urechile mele a sunat ceva de genul:"Tu ti-ai facut unghiile cu marker-ul?",alocuri pictandu-se si o tenta de uimire(ex.?!).Tin sa comunic un raspuns negativ.Mi-am permis sa-mi cumpar o nuanta inrudita cu,sa zicem,muschiul unei paduri viguroase,si sa ma indragostesc de ea.Fascinatia intiparita de unduirile degetelor parca scoase din seva unei plante tinere o pot corela doar cu actiunea de a-mi hrani(ipotetic) creierul cu bomboane Bonibon-mananci,mananci,si zau ca nu te mai saturi!Se pare ca imi trebuie si mai putin timp liber decat am acum(deci trebuie sa trec pe minus:-?),caci ma cam atrage aratura.
Daca te-ai pierde pe veci in padure, ce ai face?Ti-ai blestema soarta,temandu-te de creaturile flamande si idioate,renegand radacinile sperantei si preaslavind demonul ce-ti sufoca temporar ratiunea abolita?Sau ai ingenunchea,ai saruta pamantul,ai plange suspinand maretia ce te inconjoara,ai sopti numele meu stins,crezand ca te voi auzi prin sentimente calde?Esti un simplu om,nu-ti pot cere lucruri de neconceput logicii plastice ce ti-a fost inoculata din frageda pruncie.Tu,dragul meu,traiesti prin minte,prin material,prin ceilalti,iar eu imi las sufletul stapan tinutului.Ciupercile acelea sunt domnite suave,dar limba lor e curata otrava.Rosie otrava...