Muribund.Un sentiment muribund.Natura e un sentiment muribun.Natura e in toamna un sentiment muribund.Il vezi incercand sa zambeasca patetic,dar stii adevarul:ca nu mai are putere,ca pune o masca sa te aline pe tine,ca sfarsitul e inevitabil.Va feriti reciproc sa strigati realitatea,stiind constient ca in scurt timp ea se va narui.Sunteti prinsi intr-o politete si veselie patetica,demna de compatimire,patata de lasitate.Va e scarba de boala asta grea,dar mai mult de valul dens aruncat prin pact pe fata amandurora.Dar orice moarte este echivalentul unei noi vieti,sperante.Va consoleaza asta oare acum?Nicidecum.Nu exista consolare.Doar priviri din lumina rece si lacrimi fioroase in dupa-amiezi modelate din nori plumb...
Spuneam pe undeva ca iubesc animalele,deci,in consecinta,si oamenii.Desi nu ne consideram cotidian animale,au altii grija sa ne aminteasca asta,prin provocari,amenintari,etichete.Oare exista o bestie veridica in noi?O creatura latenta in custile exterioare ratiunii,ce se poate dezlantui doar la semnalul celei mai mici fortari a calmului?Sau o fiinta ce ne ascute simturile,ne bantuie cosmaruruile,ne zapaceste concretul?Suntem parte componenta o miticului,noi cei inlantuiti in tehnologie,fire,conexiuni?Pentru a crede in magie,trebuie sa poti sa treci de granitele tangibilului si sa te arunci cu ochii deschisi in golul senzatiei.Ori modernul nu mai are timp sa viseze.Fiecare minut al sau este dedicat unei miscari,dar in lista nu are loc abstractul.Cum sa te astepti la lucruri marete,cand nu iti cunosti propriul suflet?Lumea trebuie construita din bucati mici,dar multe,de suflete si inimi.Suntem animale rationale care comint fapte nedemne de cea mai cruda dobitoaca salbatica.Din pacate nu exista bestie ascunsa in noi-noi suntem bestia in gloria mizerabila deplina.
Nu o sa mai cer nimic pana ce nu o sa simt ca am inapoiat ce am primit.Voi inapoia intelegere,mangaiere,curaj,dragoste.Nu voi putea insa sa daruiesc ura,ocara,rautate.De ce?Ar insemna sa-mi sap si daram tot efortul anterior.La cat negativism hoinareste prin lume,nu vreau sa fiu inca un ucenic napastuit.Ma voi piti,gentil,sub o piatra alburie si voi sopti vantului cantece de ape,pe cand regatul va arde in flacari de apus.In matematica mea,plus cu minus nu fac minus-fac doar plus,plus,plus...
Nici nu ma asteptam la altceva din partea ta.Macar ma consolez ca am fost avertizata in prealabil.Ma lasi in balta de sange inca proaspat,asa cum matadorul isi lasa pelerina neglijent pe trupul unei victorii inutile.Un material asa fin,brodat cu mii si mii de modele in care se pot vedea inca sacrificiile nasterii sale,culori atat de variate si sincronizate,defecte ascunse subtil,de dragul caricatural al aparentelor.Ai obtinut medalia si acum absorbi gloria-orice element in plus propriei tale fiinte e de prisos.Ma lasi sa absorb sangele pacatos si cald...Ma lasi sa ma inec in sangele inca pulsand...Ma lasi in mijlocul cosmarului ireversibil...Nenorocitule!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu