Il simt cum preia controlul...Sarpe argintiu incolacit pe fibre,sasait demonic in timpane tocite, iedera otravitoare intre papile inocente,lanturi reci la glezne fragile si noi-oricum ii spunem,acceasi ramane.FURIA!E valul care te cuprinde inexplicabil cateodata,predictibil alteori,dar,indiferent de circumstante, te transforma complet.E ca si cum cineva a apasat pe butonul DELETE si a scapat de o incarcatura inutila gen,sa zicem,minte,creier,ratiune(useless anyway!:-J) si a redus totul la primordial,la limbajul trupului,la forta bruta.E momentul in care te simti cel mai neputincios,posedat de nimeni altul decat sinele brut,condamnat unui actual posibil distrugator al viitorului.Nu poti sa te abtii,pur si simplu,si actionezi nefast,cu toate ca intregul este perfect constient-el a pasit din carcasa umana ,s-a dat la o parte,si acum devine martor neputincios in fata prabusirii iminente.E refularea nepermisa si lasata sa prospere in incaperi sigilate,pana cand declansatorul devine prea intens,si, astfel, e prea tarziu.Cumva,cumva,tot trebuie sa reactionezi-violenta,lacrimi,disperare,renuntare,echilibru total.Nu conteaza!E bucata aceea care,oricat ai incerca sa o sectionezi din structura entitatii,nu vei putea reusi-ea s-a tesut deja prin tine,iar acum te domina.Parazitul tau etern...
Nu delirez,nu mi se pare,nu sunt doar crize de adolescent rebel.NU!Nu zic asta doar de dragul de a parea intr-un fel sau altul.Nu vreau sa ies in evidenta.E ceea a ce traiesc,si nimic mai mult.Nu-mi pasa de consecinte,mai rau n-are cum sa fie.Sa dezlantuim...Cum naiba se face ca toti cei pentru care mi-as da viata intr-o secunda par a fi impotriva mea?!Incerc sa ma conving ca nu voit,dar sunt cei care determina tipetele cele mai sfasietoare ale spiritului pe care lupt a-l construi.Chiar nu au avut varsta mea,chiar nu au visat la ceva maret,chiar nu au avut principii si valori solide?Nici nu vreau sa stiu raspunsul.Nu merita.Cand aud,de exemplu,ca cineva imi desconsidera scopurile,categorisindu-le drept opinii temporare sau "nebunii ale varstei",ma jur(si eu nu ma jur!) ca o sa fac tot ce imi sta in morala si puteri a materializa scopul-si nu ca sa ma razbun,ci ca sa demonstrez ca se poate,ca visele devin tangibile,ca maturitatea nu trebuie sa insemne doar rutina si regret.Eu nu vreau bani,eu nu vreau statut,eu nu vreau influenta.Eu vreau doar sa pun la sfarsitul zilei capul pe perna cu un zambet pe chip si sa pot spune:"Chiar daca trupul ma doare,inima imi infloreste asa cum am vrut si vreau eu sa fie!Vino,vino maine,ajuta-ma sa o iau de la capat!"Nu suport oamenii categorici si fazi,ancorati in lucruri de care trebuie sa se convinga constant ca le sustin,cu impresia ca sunt superiori rasei umane.Lor le rezerv toata mila si compasiunea mea.E posibil sa nu cunoasca miracolul irealului,sperantei,credintei depline.Eu sunt dispusa sa sufar oricat pentru a simti macar o farama din dulcea lor eliberare...
Caut o mana de tinut.Caut un suras sa ma implineasca.Caut un trup sa ma protejeze.Caut o ceasca de impartit.Caut ochii ce ma cauta la randul lor.Caut un gand cald intr-o iarna bezmetica si rece.Caut lumina care sa dezbrace intunericul crunt in care ma aflu.Caut fructul dulce care sa-mi inunde simturile si sa le inabuse in pasiune.Caut...Caut tot ceea ce nu pot avea. Si tot ceea ce mi se infatiseaza e pustiul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu