Poate daca...Poate daca visez mai mult,mai intens,mai cu ardoare si pasiune,poate...Poate atunci ce visez va deveni realitatea pe care o tanjesc.Poate golul ce erodeaza in fiecare zi cate un perete anonim,din fagurele camerelor pe care le trabat mecanic,se va umple de dulce material tangibil.Poate vor rabufni de dupa usa aceea cu milioane de amprente pe ea,de oameni,minciuni si timp,un curcubeu,un butoi cu inghetata de fructe de padure,un voal cu model de ganganii mici din gheata.Poate nu voi mai plange de mahnire si neputinta,ci de presiunea,exaltarea fericirii.Poate voi putea sa respir fara sa ma gandesc ca fiecare manunchi de aer se scade din buchetul ce-mi este rezervat pe lumea asta.Poate tu vei intelege mai bine cine esti inainte sa ma judeci pe mine.Poate soarele nu va mai apune maine,ci ne va arde pielea in muscaturi galbene de senzatii amandurora in eternitate.Poate voi putea spune"te iubesc!" fara sa simt ca ma sufoc,ca ma strang milioane de lanturi metalice imaginare,ca picioarele mi-o iau inaintea mintii pe cararea ingusta. Poate ca ne vom trezi odata toti din amortire si vom croi o alta cale,mai nesigura,plina de provocari,incitanta.Poate ca se poate...
Poate ca totusi nu se poate...Nu se vrea sa se poata.
Azi mi s-a dat de inteles ca omul,odata ajuns la o anumita (i)maturitate psihica si fizica,nu se mai schimba.Cu greu m-am abtinut sa nu rad.Cum adica?!?Omul e intr-o permanenta evolutie,se descopera zilnic prin situatii,simturi,semeni.A spune ca la un moment dat se declara"stop cadru!" si gata!esti deja scos din"cuptor", frumos,pufos si comestibil(metafore,keep in mind) mi se pare o totala ignoranta si neglijenta cam penibila.De la 0 la 100+ani suntem supusi unei dinamici cotidiene care pur si simplu nu ne permite sa stagnam,ne impinge de la spate cu armele sale cele mai ascutite,ne arunca apa rece in cap cand ne e lumea mai draga.Si daca vrei nu poti sa ramai intr-un fel etern.Suntem plastilina cam cenusie a societatii care se modeleaza atat de usor,incat se pierde in marele glob al lumii.Putini indraznesc sa scuipe culoare in fata grizonatului sistem.Dar fac asta tot din uterul acestuia.Realitatea e dulce-amaruie...
Cand e ultima oara cand tu ti-ai pus capul in palme si,privind cu ochii mari si curiosi,ai uitat de imprejurimi si ai visat?Daca spui ca e prea indepartat sa-ti amintesti,ma intristez.Daca spui ca rar,ma intristez.Daca spui ca ieri,ma intristez.Daca spui ca azi,ma intristez.Daca spui ca acum,ma intristez."Acum" trece atat de repede in registrul trecutului,incat nici nu indraznesc sa-l mai folosesc.Raspunsul?Raspunsul e sa visam mereu.
Caci visele sunt cele care ne pastreaza vii,uneori chiar si dupa moarte...
"Ce fac,matule?Dormi..?Viseaza frumos,mat dragastos,lumea e rea si nu are blanita pufoasa ca a ta!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu