Ai simtit vreodata ca esti asa de pierdut ca nici tu insuti nu te poti gasi?Ca totul in jurul tau a devenit brusc mult mai pustiu,mult mai nesigur,mult mai plastic,ca un obiect produs in masa?Ca,desi daca ai tipa pana ti s-ar sfasia plamanii in catralioane de flori de carne ,tot nu ar raspunde vreo entitate,nici macar ecoul?Ca nu ai ajuns inca la fundul prapastiei,si asta pentru ca ea nu are fund?Condamnat unei caderi libere in eternitate si material...
E posibil sa exagerez,insa doar si o bucatica rupta neglijent din aceasta teorie,ca pe un colt de paine aburinda,e asemanatoare unui pumn bine plasat in stomac.Serios.Am ajuns la aceasta concluzie in timp ce traversam in numar de una singurica ce ma aflu curtea liceului,pe o vreme ingrozitoare ce iti catapulta celulele instantaneu intr-un fel de congelator imens,iar mintea ti-o diseca de orice farama pozitiva.Si cum imi coordonam eu muschii sa pun mereu un picior(pe rand!) in fata,m-a lovit. Nu ca o caramida,nu ca revelatia secolului,nu ca un soc.Pur si simplu m-a cuprins ca un giulgiu infrigurat si m-a sufocat.Eram ultima respiratie din zecile ce stateau pe asfaltul captusit cu pietricele minuscule,poate mai vii si mai insetate de aer decat mine.Si tot ce voiam atunci si acolo era o palma calda care sa se odihneasca in a mea,care sa-mi sopteasca prin pori doar atat:"Esti cea mai mare proasta daca gandesti asa...".Dar nu era.Pana si ale mele se ascunsesera rusinate in buzunarele pufoase ale hanoracului de culoarea lumanarii topite...
"Pot sa te pup pe nasuc?".Desi multi se fofilesc sau se stramba in fata unei astfel de cereri nu tocmai normale,am primit,sa stiti,multe permisiuni.Prietenele mele stiu ca mecanismul meu ,cand se deregleaza ,nu se mai repara prea curand.Si prefera sa-mi faca un hatar,decat sa riste.:P Si asa am pupat eu azi multe nasucuri!Toate,toate,toate,mari,mici,ascutite,delicate,perfecte,toate erau reci.Cum sunt cele ale iepurasilor.Sau pisicilor,in general.Buzele mele calde transferau,pentru o secunda,putin din vivacitatea lor.Si ele zambeau .Si zambeam si eu.Si simteam cum ziua mea se insenina.In caz ca nu am punctat deja acest detaliu crucial al existentei mele,un nou scop in plantuta ce o numesc "viata" este,ca in orice zi,oricat de daramata sau deprimata as fi,sa pictez un zambet sincer,cald,trait cu toate simturile ,pe chipul cuiva.Doar atunci voi putea zice cu adevarat:"Ziua de azi nu a fost tarata in desert!"
Azi a fost oricum un set de 24 de ore care nu m-a prins in apele mele.Sanatate pe minus,somn pe minus,dispozitie pe minus.Dar ce importanta mai au toate acestea cand am un acoperis deasupra capului,o ceasca fierbinte in mana,ochi care sa ma aline,voci sfatuitoare ce se cuibaresc pe ferite in capul meu si tipa chiar uneori mult prea enervant ca sa se asigure ca nu gresec?Dar mie imi place sa gresesc.Parca atunci e totul mai clar,mai usor de daramat,mai palpabil.
Cand treci pe langa mine, simti?Simtul socul acela,care iti arunca inima in abis,te curenteaza in varful degetelor,si iti coloreaza altfel ochii,cu o stralucire de spuma fierbinte scoasa din mare?Nu...?Pacat...M-am inselat eu inseamna...
P.S."Bestiile" din imagini sunt Leo si Miti :X,care s-au oferit gratios si contra modicei sume de un bol de mancare de pisici a poza drept manechine pentru ale lor adorabile nasucuri ude,roz&reci. :X
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu