Am sa incerc intr-o zi.Sau poate intr-o noapte.Atunci s-ar putea sa fie cam greu,dar provocarile sunt mai palpitante cand,de la bun inceput,au pusa falsa pecete a imposibilului.Ce am sa incerc?Am sa-mi asez coatele pe pervazul rece,lipindu-mi fruntea si sufletul de sticla din aer solid,si am sa numar picaturile de ploaie.O sa-mi imaginez ca fiecare e o soapta,un vis,o speranta.O sa incerc sa le ascult cum pot eu mai bine in infinitatea lor haotica de cristale scurgatoare.O sa ma confund cu intregul acela umed,o eliberare emotionala a naturii si divinului.O sa ma doara strigatul infundat de durere aruncat in eter cand asfaltul inchistat le va spulbera libertatea,asa cum toate sopatele,toate visele,toate sperantele isi gasesc demonul calau.O sa fie o misiune aproape de neconceput,titanica,boamboana de sare invelita in ambalaj de dementa lucioasa.Ce zici?Mi te alaturi?
Am promis o continuare.Voila!In spiritul negativului,ma voi avanta pe meleagurile acelor "ceva"-uri care nu-si gasesc lesne un spatiu pe lista afinitatilor persoanei pe care o reprezint,sub numele generic de "Adriana".Let's roll!No!Beter!Let's rock&roll!
Imi displace enorm mirosul exagerat dulce al parfumurilor,in mod specific al celor de dama.Nu prea m-am atasat de entitatatea desemnata de "paianjen"-cei mai mici,inofensivi,ii pot accepta(intr-un moment de obscuritate functionala inexplicabila chiar am luat unul in palma-ce este drept,semana cu o farama de margica,insa tot incorpora o insecta perfect viabila!:P),dar orice depaseste o jumatate de centimetru ar trebui sa stea cat mai departe de mine posibil.Si nu ma refer la binele lui,ci exclusiv al meu!E o teama(stupida,I know) pe care nu pot sa o depasesc deocamdata-nici macar clepsidra de ratiune ce mi-a mai ramas nu poate convige trupul de incapacitatea creaturilor modelatoare de panze magnifice de a ma manca(metaforic,metaforic!:-S).E fixata acolo pe creieras o chestie,si,ca un carlig ascutit bine infipt,nu se va retrage fara pagube.Detest sa am regrete.Nu pot sa indur nedreptatea.Si mai mult ma frustreaza ca,desi nu o tolerez,am momente cand nu actionez asa cum ar trebui si mi-as dori, sa o stopez,sa o impiedic,sa o inchei-parca am catuse de beton si lanturi de fier incolacite in forma unui cocon,nelasandu-ma sa intrupez scopul.Nu imi place sa fiu centrul atentiei.Nu pot sa cred in "niciodata" sau "imposibil".Nu vreau sa consider moartea nici inceputul,nici sfarsitul,ci doar o simpla continuare,un desen pe care pensula l-a condus brusc pe alta foaie de hartie,mai goala,mai incapatoare,mai proaspata.Detest inlantuirea,inchistarea.Nu imi place ca lumea sa se zgaiasca la mine ca un extraterestru(dar pot sa suport,nu e un capat de lume).NU simt ca iubirea va inceta vreodata...
She&He.Protagonistii imaginari ai acelei franturi rupte din film real.Ea si El.Asa cum e in viata.Dar nu e mereu astfel,variatiile fiind nu o eroare,ci o deviatie,dar nicidecum una negativa.Doar diferita-de aici i se trage nefastul,de la esenta depasirii barierelor si ignorarii tiparelor.Revin.O sa gasim vreodata cealalta jumatate de ou Kinder care sa fie special topit in forma corespunzatoare noua?Sau rama care sa incadreze ideal pictura existentei noastre,ba chiar sa-i amplifice miracolul?Insusi siretul imaculat al tenesilor tociti pe care nu-i putem arunca,deoarece ei au trecut demult de statutul ordinarelor obiecte la cel de parte integranta a imaginii pamantene?Who knows?Suntem atat de multi,iar lumea e asa de miiiica...Desigur,pana la capacul tau vei mai gasi si unele de borcane de dulceata,de sticle de tequila,de medicamente ieftine-trebuie doar sa perseverezi,sa nu spui ca ai obosit,sa te lasi pe mana destinului,orice ar insemna el.Ei s-au gasit pentru ca, de la crearea pe o banca murdara, int-o zi oarecare, dintr-o clasa oarecare,nu au mai trebuit sa se caute-erau deja .Deschide ochii!Aici sunt!Aici esti!Aici suntem!Era atat de evident ca te-a orbit...
Te sufoca aroma intepatoare de musetel patat de sange?Te scarbeste imaginea cadavrului suferintei zilelor in doi?Te doare veninul cuvintelor nechibzuite?Te enerveaza ochii cafenii,diabolici?Te intristeaza furia nimicului,uitatului,regretului?Te ucide ideea ca nu vom mai bea impreuna cafeaua sub nucul crestat cu trecut?Bine.Ma bucur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu