Daca trec de toamna,implicit de iarna asta,inca sanatoasa "la cap",mare minune.Si nu una care sa dureze 3 zile,dupa credinta populara.O,nu!Minune in toata regula,cu luminite si guri cascate.Si nu,nu ma refeream la "Minune",de juma' de metru.Am pretentii,in special din partea mea.
Stiu ca nu sunt singura si degeaba ma plang,dar vremea are un impact extraordinar asupra tuturor proceselor mele mentale si fizice.Am impresia ca uneori imi schimba si modul de a gandi.Adica nu numai sentimentele,care oricum fluctueaza dupa placere,fara sa aiba macar bunul simt de a ma intreba daca vreau si eu sa fiu zmucita,golita de orice urma de ratiune,aruncata in mrejele fericirii sau fricii,deopotriva,ori adusa intr-o stare de dezolare completa,ca un soldat ranit al carui ultim glont s-a pierdut in crapaturile trunchiului stravechi,spre a nu mai fi gasit in veci,ci si felul cum analizez miscarile inconjuratoare.Sincer,imi vine de prea multe ori sa-mi dau o palma si sa urlu din toti rarunchii:"TU NU GANDESTI?!".
Dar eu n-am leac,si nici nu-mi doresc.Tot EU raman,indiferent de anotimp,greutate,sosete,marca de telefon mobil,umbrela,zambet,si mii de alte maruntisuri.Caci ele,maruntisurile,ma fac ceea ce sunt si cine sunt.Nu poti sa spui ca o persoana s-a schimbat.Schimbarea a existat totdeauna in sine,dar a asteptat doar momentul propice pentru a se dezveli.Noi,oamenii,nu ne schimbam.Doar ne detasam de straturi de piele invizibila,iar aruncarea sau lasarea lor intr-o atarnare mediocra ne face sa paream diferiti in ochii lumii.Circumstantele au rolul de a ne face sa ne descoperim-potentialul e acelasi de la prima respiratie pana la ultima.Comiti o crima,furi un sarut,atingi un paianjen,spargi o vaza,sau actionezi in orice alt mod ce ai impresia ca "nu-ti sta in fire"-TU nu stiai ca e acolo,in fire.EL?EL zacea pe un capat de vena,iar fluierul extern doar a declansat sprintul mult asteptat.Nu trebuie sa fim atat de socati comportamentul nostru clandestin.Dar asta nu inseamna nici ca trebuie sa-l acceptam.Trebuie sa...Trebuie sa ne echilibram.Cum?Daca stiam raspunsul,lumea ar fi fost deja altfel ...
"Ce ti-e scris,in frunte ti-e pus"....?...!...?!Cred,si nu cred.E adevarat ca ma bazez profund pe ideea unei forte superioare care ne supravegheaza mintile inguste si teribil de imature(si nu dau varsta cand zic asta-varsta e un numar,iar numerele sunt relative).Sa consider ca dinaintea existentei materiale suntem impregnati cu un cod de bare individual ce va da dictonul mecanismului batailor inimii noastre mi se pare la fel de plauzibil.Sa admit ca noi avem in fiinta noastra deplina capacitatea de a modifica evenimente pot.Dar calea de mijloc o putem considera oare?Sa acceptam,prin absurd,ca,desi avem un de parcurs un drum plin de intretaieri,cotituri,bariere,ape,pietre ascutite,ierburi suave,si pamant roditor,el este in prealabil proiectat in asa fel,unic fiecarei fiintei "superioare",spre a se percepe doar o impresie ca ea este cea care da verdictul final?Tind sa simt ca asa e.Desi afirmam ca e in puterea noastra alegerea,ea se decide inainte ca macar sa apara.Viata este,in sensul cel mai pur si spiritual al cuvantului,o ruleta...
Faptul ca am inceput sa cantam de pe acum despre Craciun e un semn bun,rau,sau ca tanjim dupa vacanta?Nu conteaza,atata timp cat ne abonam la portia noastra zilnica de ridicol infantil,pe care il adoram cu fiecare cupa de ras implinita,totul e O.K.You go,girls!;)
In fata ta vreau sa ma simt goala.Si nu ma refer la trup-carne frematanda,falsa,doritoare poti vedea oricand,chiar daca in schimbul ei va trebui sa platesti intr-un fel sau altul,in final.Vreau sa simt ca ma intelegi si ma cunosti atat de bine,incat sa vreau sa plang fara sa-mi dau seama de ce.Vreau sa-mi vezi sufletul gol.Sa fiu pe deplin vulnerabila,dezgolita,despletita de secrete si tulburari.Sa vad cum mi se deschid coastele,ca o floare de mai,muschii sa se sfasie precum panglici de satin,iar inima sa bata doar pentru privirea ta.Cand toate acestea se vor fi intamplat,o piatra de hotar va fi lasata in urma mea.Voi mai fi dat inca o piele jos,dar nu atarnanda,ci agatata definitiv in cuiul unei podele scartaitoare.Sa ramana o bucata din mine acolo,iar celelalte sa-si continue agonia.Pana atunci,pieptul va ramane incatusat...
Pune-mi pe buzele crapate balsamul negru al tacerii.Nu ma lasa sa-ti spun nechibzuinte,caci genele se vor uda din nesabuinta lor apoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu