Vai cat am putut sa rad...Simteam ca nu mai am aer.:)) La teatru,desigur.E uimitor cum ceva (aparent) atat de simplu iti poate modifica intreaga stare de spirit.De ce spun asta?Pentru ca...
Pentru ca azi m-am simtit gri.Si inainte sa va zburde imaginatia,nu,nu m-am uitat in oglinda si m-am speriat de coloritul brusc nenatural al pielii.NU.Adica...A fost asa o stare nedefinit de nedefinita-ca si cum dreapta s-ar fi certat cu stanga,nordul cu sudul,rasul cu plansul.Daca aceste elemente merg de obicei mana-n mana,vrajba lor ar altera sensul firesc al lucrurilor.Asa am fost eu azi.Cred ca asa se simt granitele-apartin tuturor,si nimanui in acelasi timp.Toti stiu de ele,dar nu se obosesc sa le remarce.Nu ma deranjeaza sa ma simt si sa ma cred invizibila in fata celorlalti(metaforic vorbind-n-am eu norocul sa am un asa atu!)-cand insasi eu cred devine grav.Parca nici sa-mi pun capul in palme si sa numar pana la 100 nu mai are acelasi farmec sec.Parca esti un fum de tigara cu ratiune.Credeti-ma,suna mult mai bine in teorie....
"Cine sunt?Cine esti?Oare ma mai iubesti?"(sper ca am nimerit versurile).Eu sunt eu,tu esti tu...Poate ma iubesti,desi nu ma cunosti...
N-am mai apucat sa beau ceai.Ma sufoc in sticlute de parfum.Mai vreau sa vad o floare cu o albina odihnindu-se pe ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu