Bau!Cred ca deja te-ai ascuns sub birou,nu-i asa?Pai,cam am "talentul" de a speria oamenii.Si nu,nu pentru ca arat ca sunt varianta feminina a unicornului (unicoarna=)) ) sau altceva.Zic mersi ca nu.Doar simt uneori ca oamenii sunt cam uimiti cand ma privesc,cunosc,descopera.Incerc pe cat posibil sa fiu o fire deschisa,sa-i fac sa se simta comfortabil in preajma mea,sa evit situatiile jenante(:-S),sa fiu umarul sprijinului tuturor.Normal ca nu-mi iese mereu,dar practica duce inevitabil la o tentativa de perfectiune.Si poate ca daruirea asta a mea prea directa se interpreteaza gresit ca un segment de nebunie refulata ori lejeritate a sentimentelor.E exact pe dos.Ma rog,nebunia e parte din ceea ce constitui,dar mi-e teribil de greu sa ma deschid in fata altora,desi pare ca ii accept foarte usor.Alt mister,alta framantare.Inca o piesa aliniata corect.Ce viata,ce viata...
Tot afirm si sustin indarjit ca iubesc tot ce ma inconjoara.Si ma dedic deplin acestei convingeri.Dar,evident,sunt om,deci predispus greselilor si superficialului.In consecinta,iubesc mai putin anumite lucruri in comparatie cu altele.Hai sa fim sinceri macar acum,cu riscul de a demonstra ipocrizia,dezordinea si goliciunea a tot ceea ce construiesc...
Nu suport mirosul de ciocolata arsa.Nu pot sa mananc budinca fara sa ma gandesc la altceva.Detest toate rudele sentimentului ura.Nu ma potrivesc cu persoanele excesiv de realiste,fara un dram de imaginatie sau capacitatea de a visa oriunde,oricand.Nu socializez cu stresul.Nu pot sa stau pe gresia rece cu sosete-ma termina.Nu suport zilele fara muzica.Nu pot sa ma identific oamenilor dependenti,lingusitori,docili,supusi,avand caracteristici de produse in masa.Detest sa nu pot sa plang.Nu ma potrivesc intunericului in exces,mai ales acompaniata de lipsa propriei umbre.Nu concep sa nu dorm macar 3 ore pe zi(adica 24 de ore:P).Nu suport sa fiu demoralizata,desconsiderata,criticata crunt.Detest pe aceia ce indraznesc sa se lege de credinta mea,de familia mea,de munca mea-am principii,dar nu mai tin cont de ele defel in astfel de situatii!Nu cred in minciuna,razbunare,lasitate,invidie.Nu concep sa ma simt sau declar fie inferioara,fie superioara cuiva.Detest sa incerc sa ma conving uneori ca nu mai merita sa iubesti deloc...
Realizez ca desiruirea gandurilor mele nu are (mai mereu) sens.Nici nu trebuie.Nici nu are.Oare tu gandesti mai coerent?Hell no!Gandim in franturi,segmente,scene sterse.Sa le inlantuim e o provocare-dulce provocare!Din cuvinte rupi,imbini,desfaci,strici,inalti,dezonorezi,glorifici,luminezi,osandesti,decizi o soarta sau curmi o alta.Trupul vorbeste si el,dar nu la fel de intens.Pasiunea sta in eter,dorinta in carne.Sa multumim mereu ca putem sa urlam,sa plangem in susupine auzite,sa radem in hohote ascutite-nu toti pot SPUNE asta...
Poti sa spargi toate cestile azurii.Poti sa rupi toti sacii de canepa zimtata in perisori de copac proaspat dezbracat.Poti sa arunci toate farfurioarele,prefacandu-le in mozaic patat cu lumina.Poti sa ingropi toate brichetele de plastic uscat si neted.Poti sa distrugi tava cu model de amintiri unduitoare,argint trist,saruturi murdare.Poti chiar si sa imprastii cafeaua noastra pe tarana infometata,daruind eternului savoarea ei razvratita.Tot nu scapi.Tot nu scapi de mine.Tot nu scapi de mine si de iubirea mea.>:)
P.S.Copyright-ul pentru poza e la Ana. :P Citez:"Rasaritul meeeeeeu!".Am incheiat citatul.:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu