Grea ziua de azi...Grea,grea,grea....
Intre un repetat la fizica si un contemplat capitalele la geografie am reusit sa o ajut pe mamaia sa "transforme" niste ata in gheme.:)) Cine stie,cunoaste,asa ca nu dau detalii tehnice.La inceput credeam ca o sa fie chiar frumos.Si chiar a fost!Asta chiar daca nu imi mai simteam mainile la un moment dat si pe degetele imi aparusera chiar mici turturei de gheata.(exagerez,asa fac mereu:P)Ideea e ca miscarea aceea de incolacire,ca un dans oriental, al firelor galbene si violet m-a hipnotizat:incepusem sa-mi rod buza,ceea ce inseamna ca mintea mea nu mai are contact cu realitatea deja.(are ea vreodata?!?)
Si spuf!Prin minune eram mica din nou.Da' mica,mica,mica!Cu parul negru valuri,cu rochite din prea multe volanase,cu ochi curiosi de veverita.Mintea era prea mica pentru toate rautatile lumii,asa ca ele nu aveau ce cauta acolo.Stapanii taramului erau iepurasii,florile,iubirea...
Faptul ca scapam atele din maini a atras si trezirea brusca-nu aveam cum sa trec cu vederea mustrarile batranesti ce veneau de pe un scaun alaturat.Si...nu mai eram mica.
Multa lume ma intreaba daca atat de mult imi regret copilaria.Raspunsul?NU.Nu poti sa regreti ceva ce pretuiesti,rememorezi cu inima draga,pastrezi neintinat in ungherele cele mai adanci si ferite de indiscretii ale sufletului.A fost,ramane,si nu imi pare rau.Chiar daca a trecut,traieste.Traieste prin zambetele mici ale copiilor pe care tanjesc sa-i vad zilnic tatuati cu fericire.
Apropo,atele erau pentru un fes curcubeu.:D
Se pare ca n-am renuntat totusi la copilarie.Sau,poate...Poate ca ea nu a renuntat la mine....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu