E noapte.E si normal,doar e aproape 11.Noaptea.Dar,oarecum,in mintea mea,lucrurile se limpezesc si se dezvaluie mult mai usor prin intuneric.Adica...perspectiva e alta,mult mai sincera si sentimentala.Un secret se spune mai usor la lumina aproape inexistenta a lampii prafuite decat in aglomeratia orasului scaldat intr-o baie imensa de praf si soare.Pe intuneric sufletul iese din scorbura sa si incearca sa tipe.Pe intuneric nu te simti constrans, ci puternic,viu,pur si simplu tu.Pe intuneric ai curajul sa vezi golul exteriorului si al interiorului,poate sa il si accepti,pentru a fi apoi spulberat de primele raze ale superficialitatii.Pacat...
Oricum,am fost la teatru.Da,teatru.Inca mai exista cuvantul,precum si conceptul,desi ne straduim intens a-l eradica.Fiind mai sensibila(cica),am tendinta de a ma transpune in pielea altora,chiar si daca acea piele este una creata si interpretata la randul ei.O piesa superba,un mix ideal(cum e la cafea mai nou,nu?) intre umor si tragism.Desi am ras cu pofta,am si plans.Sfarsitul a fost atat de intens incat lacrimile au curs natural,fara vreun efort.Si atunci am realizat ca nu voi putea trece niciodata indiferenta prin viata,fie ca vreau,fie ca nu....
E tarziu si aberez.Sau nu?Vorbeste raceala din mine.Sau nu?Sunt prea sincera si prea ipocrita concomitent.Sau...nu?!
E prima mea zi(tehnic noapte,dar nu-i bai) de proud owner de blog.Wish me luck!:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu