Sus e cerul,jos e omul

Si nu mai stiam cum sa ocolesc lumina,cum sa ma imbratisez cu intunericul,cum sa-mi ascund ranile deschise.Intensitatea ei ardea,distrugea,manjea cu vina.Setea pentru obscur devenea aproape posedanta,la fel ca indarjirea petei galbene de pe perete si din inauntrul lui.Daca lumea ar fi uitat de existenta mea,as fi fost fericita.Sa ma inghita coltul meu rece de singuratate,si sa ma transforme intr-un ghem static.Indiferent de tot ce s-ar zice,cel mai mare dusman iti esti tu insuti,in lipsa unui prieten mai bun.Acolo,pe podeaua cu crusta de lacrimi evaporate,zacea o cana alba in cioburi,si cafeaua fugea ranita in crapaturile vechi ale lemnului.Inima de zahar se dizolvase si se pierduse....
TU!Da,tu!Tu,ala din sala de teatru.Da,da,chiar tu!Tu,care te joci cu o crasa nesimtire pe telefon in mijlocul unei piese nu doar foarte emotionante,ci si foarte sincere,cu potential realist,tulburatoare.Tu,cel ce comentezi la fiecare doua replici intr-un mod grobian ,indiferent in fata muncii unor oameni ce au atins un nivel al spiritualului mult mai presus decat poti tu a-ti imagina.Tu,cel care razi sa te auda si ultimul om din San Francisco.Tu,cel care iti permiti sa corectezi replicile actorilor,scotand in evidenta ca -nu au nici in clin nici in maneca situatiile,d-apoi dansurile. :| Tu,cel care nu stii cand sa aplauzi si cand nu.Tu,cel care ai tupeul si nesimtirea sa ridici vocea in toiul actiunii,implicandu-te mizer in atentia colectiva a salii,spre a cersi putina atentie volatila entitatii tale mediocre.Tu,cel care scapi toate posesiunile posibile si imposibile pe jos in momente atat de propice incat si un dirijor experimentat s-ar rusina la vederea sincronului necalculat.Tu,care faci poze(8-|) sau inregistrezi,asigurandu-te ca telefonul nu este,sub nicio forma,pe silent.Tu,cel lasi acest intermediar cu semnal variabil sa vibreze disperat in geanta sau haina,prefacandu-te ca nici macar nu detii asa ceva,in niciun caz sa fie al tau.Tu,cel care iesi din casa doar ca sa judeci,ori sa vorbesti in van.TU-STAI ACASA!!!!!!
Am avut inspiratia sa ridic privirea spre cer...Mi se dezvaluia patat cu cerneala albastra trecuta prin sita carbunelui ceresc,jucaus,liber.Intr-o margine inexistenta purta o luna ca un biscuite bolnav aproape mancat-cerata,alunecoasa,scarbita.Apoi m-am uitat la stele-fulgi de metal palpaind-dar tu nu erai printre ele.Si asta e ideal.Desi aveti atatea in comun,va separati prin individualitatea restriciva.In esenta,existi in proximitate si asta mi-e suficient...