joi, 12 noiembrie 2009

Moarte



Dezbracat.Singur.Dezolat.Sfasiat de gheare cetoase,otravit de lumina fumurie,batjocorit de indiferenta.Statea copacul acela rezemat in radacini cochete si ramuri scheletice pe un camp murdar.Statea suferind patetic,nemangaiat de nicio privire,oricat de fugara sau lasa.Statea ca un martir fara cauza,destinat unui sfarsit jalnic,in umbre de ciori batrane si nori invechiti.L-am vazut.Pentru o clipa nedefinita din viata mea l-am vazut.L-am inteles.Aura galbuie il transfigura si mai bolnavicios,si mai ciudat,si mai searbad,si mai trist.Muribund.Revitalizarea imprejurimilor nu atingea conul sau de existenta.Era tabloul static al disperarii nevorbite.O oglinda.O oglinda care reflecta intregul,inclusiv pe mine.Iar eu nu ma vedeam...

Publicul a aruncat laleaua.Publicul vrea o desirare mai retrasa a tumultului gandirii mele.Publicul trebuie venerat si satisfacut.Publicul a primit:HA!
Pe unde calci tu se cutremura pamantul.Pe unde calci tu se varsa cafeaua si se sparge in aburi grei.Pe unde calci tu vreau sa calc si eu.Pe unde calci tu rasare iedera marina.Pe unde calci tu nu se mai framanta tarana.Pe unde calci tu ramane dara privirilor mele insetate.Pe unde calci tu saruta luna.Uite!O moneda!Are aceeasi lucire platonica...

4 comentarii:

Razvan spunea...

ce te face sa scrii asa la anii astia? :)

Adriana spunea...

Nu pot sa evidentiez un motiv anume-consider ca nu trebuie sa ne punem baze in aspectul exterior,caci el poate ascunde un interior considerabil mai substantial.
In plus,latura aceasta "intunecata" a vietii(si a mortii) m-a atras constant dupa ce am invatat sa ma detasez de frica pe care i-o purtam.
Anii mei nu sunt relevanti-pure cifre care nu cuprind constientizari,framantari,incercari,etc. :)

Razvan spunea...

wow :) ce-mi place raspunsul tau...

Adriana spunea...

multumesc:">:)