miercuri, 9 decembrie 2009

Pulseaza,pulseaza,pulseaza...

Sincer,chiar nu ma mai intereseaza cauza-efectul il resimt din plin-eu am nevoie de solutie!Nu te gandesti ca eu am incrustat deja evenimentul pe pielea inghetata,iar acum ma macina dintii consecintei?Oare nu s-a incarnat deja vapaia actiunii,fara ca avortul sa se poata concretiza acum?Nu ma ajuti daca ma condamni si iti reliefezi superioritatea intelectuala.Dimpotriva!Asa ca,in loc sa filtrezi aerul pretios prin vorbe amare,mai bine ai cauta sa scuipi miere,fie ea si artificial creata de gand si suflet.Ia vezi,poti?!
Tot ceea ce sunt nu insemna nimic pentru Univers,raportat in orice sens.In mod ciudat,chestia asta nu ma sperie deloc,ba chiar ma incurajeaza.Adica,in cazul in care maine as da-o masiv "in bara",Pamantul tot s-ar invarti,iarba tot ar creste,ploaia tot in jos ar cadea.Poate sunt cea mai mare ciudata din lume,dar nu doar o data m-am gandit ce s-ar intampla daca maine as muri:cum ar continua viata fara mine,cum ar reactiona exteriorul,cum ar arata patul meu gol,cum s-ar dizolva periuta de dinti,ce forme ar lua norii in dimineata aceea.Si n-am reusit sa creez o imagine cat de cat clara.De ce?Pai nu ma pot incredinta sigurantei proprieie dinamici,ce sa mai zic de cea care nu-mi sta in putere.Nu m-a interesat,totusi,fictiv,unde voi ajunge si sub ce forma(spiritual vorbind).Abia pot tine pasul cu borcanul asta casant pe care il numesc "trup",in care se afla "ceata" prinsa deloc etans,ce sa ma mai leg de un mister absolut!Nu vreau sa mor,dar nici nu ma mai tem de moarte-este o frica pe ce mandra pot spune ca am depasit-o.Nu-mi pot risipi rasuflarile fierbinti numarand ipotetic pe cele ce nu vor mai fi...Nu sunt sub influenta medicamentelor,dar parca se joaca cineva cu mine si ma trage de toate sforile gresite.Sa aprinda cineva intunericul,in camera asta e mult prea multa lumina!Nu pot sa ma vad,ma orbeste...
Pulseaza,pulseaza,pulseaza...Pulseaza o vena ce ar trebuie sa stea cuminte,insa se incapataneaza sa-mi arate cat de repede ma poate descompune in puzzle-ul primordial.Daca ea crede ca am sa cedez,mai bine si-ar potoli sangele zelos.I'm not going down without a fight!
Noi nu ne drogam cu mentosan!Fiica aburinda a cafelei adera la arcul transparent al ochelarilor,stricand realitatea in mai bine.Mestecand iluziile,am realizat acreala ascunsa sub paravanul dulcelui perfid.Demonstreaza-mi cata rautate ai in tine,ca sa-ti demonstrez cat pot sa indur(si pot mult,caci am exercitiu!).Nu ma incred in ziua de maine. Dragul meu,ti se destrama camasa de pacate!

5 comentarii:

Anonim spunea...

I'm speechless.

Adriana spunea...

:">
stai asa!:-?
asta e de bine sau de rau?:)):P

Anonim spunea...

De bine..cred.:D

Adriana spunea...

:P e bine atunci:)):">:*

Ada spunea...

incepe sa devina dubios in cate privinte semanam:)) si eu mi-am imaginat de multe ori cum ar fi daca as muri. ghiozdanul trantit pe podea, cearsafurile mototolite, betisoare parfumate devenite scrum, cenusa.. bla bla bla.
cateodata e bine sa te simti mic si lipsit de putere. macar nu depinde nimeni de tine :)
iar fraza de incheiere e... speechless, vorba lui mada :X