Seara

Strazile erau lipicioase,umede,ca un cearceaf patat cu noroi de melancolie si suc de lacrimi.Luminile descoseau cu timiditate panza grea a intunericului,rozand meticulos din densitatea sa imateriala si lugubra.Aerul se detasase de orice aroma,preferand sa-si imbrace genele cu rimelul mentolat sau cenusiu al fumului.Scari,scari,ce de scari!
Era un amar delicios ce mi se lipea ademenitor de gat,de simturi,de vise.Peretele imi soptea nu ceea ce voiam sa stiu,ci ceea ce aveam nevoie sa stiu,iar caramiziul taios adulmeca cerceii si ii impregna cu sunete cutremuratoare.Flacara tachina carnea impenetrabila,si o gusta in urme negre,lungi,muritoare.Atatia ochi,atatea priviri furate,atatea clipiri cu subinteles sau fara...Buzele forfoteau incotinuu printre cuvinte,tigari,alte buze.O iluzie in tonuri de galben,muzica,texturi rigide si rasete suprasaturate.Un moment tras de maneci pana la infinit...
Arca fiintei mele renega panzele ingorantei,plutind manata doar de vantul schimbarii-in mai mult,in mai bine,in mai "eu"...