Taste in men

-Iar cafea?O sa ajungi sa plangi cu urme de zat pe obraji...
-Nu iar,ci din nou...
Metalul linguritei infierbantate ii atinse limba si ii trezise gustul.Gustul de tachinat.Gustul de umbrele ude.Gustul de el.
-Te rog din suflet,te rog eu,te rog nu mai face cu spranceana asa,Angie,te rog!
-Si de ce,ma rog?
-Ma...termina?!
-Serios?!
Continua zambind.Felul in care o arcuia il zapacea.De ce?Pentru ca o dorea mai mult decat voia el insusi sa recunoasca...
-Brian...
-DA!
-Tu ai sarutat vreodata o fata cu pierce in limba?
-Nu...
-Nici eu!
Dupa o secunda de tacere confuza,incepura amandoi a rade nebuneste,precum doi copii mici ce gasisera rezerva de cocaina a parintilor prin sertarul plin cu sosete peticite si sutiene cu dantela alba.
-Niciodata nu te-am inteles,Angie...Esti ca televizorul meu de la camin:nu stiu cand o sa ma lase sa vad linistit filmul de la miezul noptii,sau cand are sa-mi umple nervos secventele cu puncte demente,doar pentru ca asa are chef el.Sunteti identici.Bine,tu nu ai nevoie sa fii bagata in priza!
O atacase si nu stia ce-l asteapta.Leoaica avea pofta de sange de miel...
-Spune-mi tu,Brian,cate tipe ca mine ai avut?Hm?Una?Doua?O suta?Iti spun eu:NICIUNA!Tipele ca mine nu cauta un substitut de barbat,pentru ca noi vrem marfa de prima mana.EU vreau altceva.Vreau bruta cu fata de inger si trup de zeita!Cand spun sa ma lasi,tu sa ma iei de par si,trantindu-ma de perete,sa ma subjugi.Cand iti spun ca ma doare,sa ma faci sa vreau mai mult,sa poftesc dupa palma ta mulata pe obrazul meu obraznic.Cand iti spun ca mi-au obosit buzele de atata vorbit in van,tu sa lasi tigara abandonata in scrumiera ciobita si sa le rasplatesti.Cu sange si caldura.Esti tu capabil de un asemenea foc,sa-l intretii si sa-l raspandesti in mine?Nu prea cred...
Lasand cana cu ceai usor pe masa cafenelei unde veneau de atatia ani,intoarse capul si vazu cum un copilas isi pierdu mingea rosie prin ploaia ce pica molcom dintr-un cer sobru de mai.I se zdruncinasera suvitele de miere,iar ochii din safir topit mocneau in durere veche.
-Angie,eu de un singur lucru sunt capabil incontestabil,si asta e sa te iubesc.Dar asta nu a fost niciodata suficient,o stii foarte bine,dar iti place joaca.Nu te condamn,cunosc sentimentul.Diferenta dintre noi doi e ca stiu cand trebuie sa-mi iau jucariile si sa plec...
Plangea in cafeaua aproape rece,tare,inecacioasa acum.Incerca sa se ascunda dupa valurile de abanos ce tronau pe umeri,tintind rochia lila,dar nu reusea decat sa accentueze un sentiment superficial de vina.Isi stia firea de scorpie,imbratisand-o,desi adesea ajungea sa se otraveasca cu propriul venin in cavitatea destinului.
-Brian?
-Da,Angie!
-Maine crezi ca are sa mai ploua?
-Nu stiu...In locul tau,eu mi-as lasa inima acasa.Atat apa are sa dilueze si ultimele sentimente integre din ea,si nu-ti permiti sa pierzi pana si asta...
Cestile se golisera.La fel si cuferele reprosurilor.Calm.In aparenta.
-Angie?
-Da,Brian!
-Daca ne-am injecta vise in vene in mod regulat,ce s-ar intampla in caz de supradoza?
-Am intelege mai bine de ce traim...De ce murim...De ce iubim...Mai ales de ce iubim.

La multi ani,oita creata!>:D<