Start wearing purple

Cred ca sufletul meu s-a razvratit si-a plecat de-acasa!Nu stiu...Azi a fost o adevarata calatorie launtrica,epuizanta si ticsita cu roade la ultimul cascat al apusului.M-am simtit aruncata,trantita,glorificata,invinetita de palme neidentificate,chiar dezmierdata de buze nestiute,toate fara sa pun piciorul in lumea exterioara mie,universului meu,refugiului meu.Si e mai bine asa,o stiu cu inima,nu cu mintea.Cel mai important razboi e cel cu sine,nu cu ceilalti.

Cat imi doresc,Doamne,cat imi doresc!Imi doresc atat de tare decorul acela idilic incat devine obsedant,iritant,apasator in cosul pieptului scobit de multi si multe.O casa de lemn,cu pod mirosind a fan si flori de mai.Un singur nivel,vag spatios si inundat constant de lumina.O masuta cu nuante de chihlimbar,rodii,muze.Un scaun comfortabil,o cafea niciodata terminata,o bombonica mentolata mereu prezent in dreapta lampii blande."Biroul" incastrat intre doua ferestre fara draperii.Una sa marcheze calea catre o padure virgina,cu smarald zdrobit la tot pasul,triluri medievale in ciocuri energice,rauri neatinse de maini sau trupuri,munti in vazduh si un soare alpin.Cealalta sa mangaie de-a lungul timpului valuri plapande,vajaind in unduiri turcoaz,sclipirile astrului mereu plin si ud,mirosul sarat al verii prelungite,umbra lucida a unei corabii ce deseneaza in zorii fiecarei zile orizontul.Atat.Paradis etern si irevocabil al scriitorului.Cat imi doresc,cat imi doresc...

Am sange nebun,am sange nomad,am sange infricosat in mine.Unde ma duc,de unde vin,de ce,cum,eu?!Atatea semne de intrebare ce se imbulzesc sub copertina unei frunti neatinse de dunele vremurilor mai putin colorate.Dar ele se dizolva treptat,cu fiecare rafala noua a tineretii mereu surprinzatoare...Mereu.Si mereu violet.Voaluri violet,violente,virile,vizibile,vibrante.Tinerete violet,ca apusul soarelui in ochii plansi ai marii.
Am suflet de tiganca.

Dreamer

Cine sunt?Mai sunt?Cum verific daca mai sunt sau daca am fost vreodata?Nasol,nasol pana-n strafundul "o"-ului ala spus cu limba impleticita si sufletul mahmur.Chiar asa,cum iti verifici validitatea?La cine/ce/cum te raportezi?Relativitatea devine un factor tare important in momente de genul,momente cand iti doresti niste tipare prefabricate de Dumnezeu in care sa vezi daca te potrivesti.Ca cele executate de oameni mi se par masiv atacate de superficialitate,interese,vanitate,bla&co.,la fel cum rugina ataca Oltcitul ala vechi din fata casei vecinului.
Eu nu ma caut sa ma gasesc,ma caut sa am cu ce sa-mi ocup viata.Serios.Unde ar mai fi hazul daca am stii clar tot ce ne defineste ca fiinte?Sentimente,experiente,trairi,tot tacamul?Va spun eu,nicaieri.Toata debandada ce pare adesea ca ne da universul peste cap,ca-l sugruma sau ca-l pune sa faca tumbe nespecifice e,in esenta,normalitatea haosului perfect.Eu vreau sa traiesc,sa iubesc,sa sufar,sa rad,sa ma doara pana-n ultima fibra a trupului,sa tip de placere si sa o iau de la capat mereu,mereu,mereu.Sa ma dau cu capul de toti peretii(scuzati cacofonia) ca sa am ce reconstrui.Viata merita sa fie un carusel,doar platim pentru ea,nu-i asa?
Mi-e cam frica daca stau sa ma gandesc mai bine.Apropiindu-ma de numarul acela pare-se magic ("18"),simt din ce in ce mai mult nevoia sa ma agat de fratii sai mai mici in care am incredere,in care-mi asez certitudinea amintirilor,familiei,vietii.Cand ma cert cu mama se regaseste ca un leitmotiv plecatul de acasa,infruntarea "lumii" si toate cele-dar...dar?Dar?Chiar ca dar...Ma atasez enorm si usor,o sa moara o parte substantiala din mine la despartirea de "totul" meu.O sa fie necesar,constientizez,insa aman pana si perspectiva.Not now.Too soon.Where did this damn time fly?!
Cat o sa mai visez si cat o sa incerc sa traiesc de acum incolo?Balanta suparator de inegala.Desi storc pe cat posibil din tot ce-mi este aruncat in cale,simt umbra reveriei aruncata peste umar,infometata si panditoare.Imi acapareaza realitatea,usor inlocuind-o cu geamana parca mult prea traumatizatata de operatii estetice fictive.Nu vreau sa fie asa.Vreau 'the real thing'.Cu bune,cu rele,si tot cuprinsul acestor capitole marginase.Vreau sa invat sa spun "NU!" imaginatiei daunatoare.Si totusi nu vreau...Of.
Hai inapoi la mare...

Rainbow deja-vu

(E lame,e atat de lame,e hiper-lame,dar a venit de undeva din pustietatea sufletului,deci...)


Scuipa rosu Soarele-n mare
de ciuda ca-n fiecare noapte
il alunga din poala ei...
Dimineata ii e sfanta,
o plange cu lacrimi oranj de foc
si-atunci numara cu suspin arzator
margelele putine ce ramase le are
pe siragul timpului acordat
Reginei sale!
In valuri de galben translucid
imbraca el cerul amiezii,
sa-i fie mama,iubita si sora
pazita de deochiul inocent
al ingerilor si-al verii!
Blestemu-i dar adanc,
e scris in scoici si-n stele,
alerga clipele bezmetice,
se-mpiedica-n oale si-n ulcele!
Arcul inainteaza si-mpinge bietul condamnat
in padurea marginita de verde umbrit
a serii...
Ea nu stii de-l plange sau nu,
albastrul sacadat in valuri doar murmura
cantece marinarilor,
ode sirenelor,
secrete amantilor,
minciuni iluziilor...
Moare tacut,isi culca parul fad
in palmele celuilalt orizont,
patandu-l cu bucle indigo de lut.
Regina...
Regina se-nfofoleste-n violet,
ofteaza si tipa sapand in mal:
il regreta acum,Luna o doare,
ii macina puritatea oferita
meduzelor-n dar!
Maine se-ntoarce clepsidra,
istoria ramane deja-vu...
Pana la urma,
de ce nu?

Sevraj

...imi alunecau degetele pe linia gatului tau incandescent
si,gafaind
in rotocoale largi de aer mort,
imi regaseam talpile dezmembrate pe podeaua
captusita cu
napolitane vechi...

...simteam cum ochii-ti negri scotoceau
subsolurile gandurilor mele
nepatrunse
si le descuiau lacatele sarate;
erau chei universale,stiam asta;
totusi,de ce pareau turnate
doar pentru mine-n
clipa aceea mulata pe coapsele
Universului?

...mi-am incalcat juramintele mahmure,
tatuate si somnambule,
si-am facut ceea ce nu credeam ca pot
a face:
mi-am decojit fructul inimii buimace,
aruncand semintele fertile-n toate locurile
care mi-au primit entitatea
nedeslusita...
asa ma simt,ca un rebus care astepta sa fie
rezolvat de cineva...
de ACEL cineva...
acum astept.
astept semintele sa devina plante,plantele copaci,copacii soldati
falnici
posedati de dragoste,si fum,si haos armonios.
si de-un zambet haios.

ma caut-
dar oare chiar vreau sa ma gasesc?
ce mai sevraj,ce mai viata,ce mai deranj!
ce buze,ce carne,ce straini infioratori!
ce simturi nepotolite,ce carari nebatatorite!
ce oameni,ce sunete,ce amintiri!
in ce valuri ne-ncalzim
cafeaua
sufletului!
amin.

Smoke on the water

You curl around my hips
like a tiny boy does to a branch
in his summer years...
And we weep,we drown
in sorrow,
we clench our fists and yell for more!
But do we desire so?
Guess no...

I press my cheek against your
shoulder
and pray to God for the cherry trees
to forever blossom
above our heads!
And we curse,we dance
in the shallow sands
of our dreams...
But do we cherish the sleeping songs?
Guess no...

We sip the smoke on the water,
reminder of the holy times
when blue was everything...
And we go crazy,go wild,go insane
hearing our blood intertwine
again,and again,all over again...
But do we love the way we hate?
I guess...
Yes.

Back in black

Now I wanna go baaaack!
Bai,am despre ce sa vorbesc un an intreg,ma jur!Si eu nu ma jur!Nu des.Mai repede cred ca injur.Anywaaay...Chiar daca mi se scurge fata de somn pe monitor,tot nu pot sa zambesc gandindu-ma la saptamana si-un pic ce tocmai s-a incheiat cu ultimul huruit de motor al autocarului care ne-a adus din Paradis intr-un Nowhere cu o vreme a naibii de cacacioasa(prin comparatie).A fost atat de...wow...wow...wow!Chiar daca "What happens in Costinesti [White Horse],stays in Costinesti[White Horse]",fac un mic rezumat:

Mare.Soare.Baieti.Fete.Bautura.Draci.Ras.Bere.Bagaje.Nisip.Luna plina.Tricou cu "Jim Morrison"<3.Tigari.Crema de plaja.Flirt.Poze.Ganduri.Foame.Bronz."Carcaieci".Clatite uriase.Plans.Granita albaaaastra si rece.Rasarit de grapefruit.Chitari.Marea noaptea.Cer instelat.Turnulete din pahare goale de tequila(a se intelege golite de noi).Cercei din pene.Guns N'Roses.WHITE HORSE.Melodiile din WHITE HORSE.Tipu' din WHITE HORSE.THE DOORS in WHITE HORSE.Dans.Pierce dat in buza(sub buza,whateva') miercuri in tabara cu 2 branule in aceeasi zi,a doua incercare fiind incununata cu un succes argintiu.Dat din cap pana-n punctul in care gatul simtea ca se desprinse efectiv de restul corpului.3h somn/zi.Trancanit intruna.Saruturi.Pofta de eugenii.Bratari.Suveniruri.Pantaloni scurti de blugi.Caldura infernala.Cel mai nasol deochi al vietii mele de pana acum(faza funny era ca toti credeau ca eu mi-s beata moarta,desi nu ma atinsesem de nimic).Dezamagiri.Imbracat in 5 minute dupa ceas(record).Tentativa de poezii.Agatat tipi care-mi ofereau jointuri si linii sa trag.Facut misto de cocalari si pitzy.Mi-a fost gadilat orgoliul cat pentru toate "depresiile" la activ.Ceai fierbinte la micul-dejun.Revenirea sentimentul de 'second best'.Trait.Tenesi tociti.Vederi.Spirt.Oja in 'jdamii de culori.Picturi(multumesc!).Bataturi.Calea ferata.HIPPIE.Slapi.Cearcane.Stabilopozi.Prea multe bancnote de 1 leu.Mirosuri dubioase.Zambete.Palariuta.Scoici.Foarte,foarte,foarte putina cafea.Par mega-cret.Miros de sare infiltrat in fiecare haina.Prieteni.Camera 13.Patul supraetajat.Discutii pana dimineata devreme.Ciondanit.Dor de casa.Dragoste.Speranta.Viata.PERFECTIUNE.

Deja vreau inapoi...Cine stie cand mai ajung pe meleagurile alea...'The Promised Land'...Oricum,multumesc cui trebuie sa multumesc pentru experienta asta!Ramane INFINITA.

(Acum,recitind,observ ca "White Horse" devine cam repetitiv,dar cine a fost pe acolo ma intelege,asa ca n-am nevoie de mai mult!)

Final countdown

..or something like that!
Plec la mare,yeeey!Or not?Nu mai stiu.Starea bizara care m-a cuprins este naucitoare,ma plesneste peste ochii sufletului ca o caracatita turbata de cate ori are impresia c-am reintrat pe asa-zisul fagas normal.Oricum,despre saptamana ce urmeaza vom vorbi cand se va fi consumat.Until them,take care,peace&love&screw all the people that want you dead!

I few weeks have passed and I feel more and more
how a stranger keeps breaking through the back door
of my mind,
wanting to find
something I myself have failed to discover:
true love.

Myth?Delusion?Holy Grail?
I should say I don't care,
but I'm forced by the undead
ghosts with whom I share my bed
to not deny this sacred veil:
I'm weak,I'm hypocrite and fake,
I crave this potion with no rest!
I peek,I stare,my wrist I shake
whenever emptiness fills my chest!

I'm also scared,terrified I might add,
of the second I run into what I once
killed to grab!
What if I don't like it?
What if it makes me sad?
What if I'm just a coward?
Damn...
It shouldn't be this hard!

I have to calm down
and smell the blue hyacinth...
In the end,we shall all
meet our faith!
And I assure you:
it will not be too late...

Eh,what the heck!

Clachez.Florile nu mai au acelasi miros ametitor,cerul s-a decolorat brusc,mainile mi s-au racit si dor.Of!
Daca acceptam intr-adevar prin ceea ce trec eu acum sentimental,postul de azi ar fi sunat,in linii mari,cam asa:

"Baga-mi-as picioarele!Ma simt inconjurata de prosti,de ignoranti,de profitori si de nesimtiti!Binele imi este rasplatit cu rau,vorba buna cu ocara,ajutorul cu un spate gol si intors!Ma topesc pe dinauntru si nu stiu sa-mi mai deslusesc sentimentele unele de altele!Si simt ca mor,si simt ca traiesc,si simt ca iubesc,si simt ca urasc!Si nimic nu-mi mai convine,ma schimb instantaneu,devin o scorpie dintr-un inger,simt nevoia sa ma indepartez de toti si toate si sa plang intr-un colt,si mi se impotmolesc vorbele-n gura,ramanand ametite in spatele buzelor,nenascute!Si o sa-mi ard toate hainele,o sa bat toti idiotii pana le da sangele pe nas,si o sa urlu pana o sa-mi explodeze plamanii!Mi se trezesc rani vechi dar nu stiu daca din inertie sau pentru ca eu vreau in mod special sa le trezesc,sa-mi confirm astfel ca traiesc!Si ca sufar pentru o iluzie oarba care n-a stiut vreodata si nici nu o sa stie vreodata de existenta mea patetica!Si mama ma-sii aluia care-mi spune ca e de la hormoni,ca NU e!Si nu e nici varsta!E vorba de faptul ca oamenii se balacesc lejer in mitocanie,ipocrizie,vanitate si toate suratele lor!Colac peste pupaza,mai si vorbesc fara sa gandeasca-asta daca ar avea in prima instanta cu ce sa gandeasca!Mi-s plina de draci:daca-i tin in mine,ceilalti ma privesc ca pe o nenorocita;daca-i exteriorizez,idem!Pestele meu,ce sa fac?!Sunteti toti niste retarzi,de la un cap la altul!Faceti-va ca nu ma cunoasteti,c-am murit,ca nu m-am nascut,ca NU,NU,NU!Screw you all,I'm going home!Wherever the heck home is..."

Dar nu pot face asta.Poetul din mine nu-mi permite o asemenea vulgarizare a perioadei sufletesti experimentate,chiar daca esenta ei este aceasta.In schimb,rezuma acatistul dupa cum urmeaza:

"Imi simt sufletul precum o scrumiera intr-un local aglomerat vineri seara:toti isi arunca parful cenusiu,ambalajele gumelor de mestecat,hartiile din capatul paielor si necazurile-n mine.N-am cum sa reactionez,mi-au inchis vocea intr-o forma conventionala de sticla.In plus,daca as riposta,aruncandu-le inapoi catre fetele obosite si patate de cuvinte vulgare 'gunoiul',m-ar sparge nemilos de podea.Vedeti voi,OBIECTELE n-au cum sa riposteze,n-au dreptul asta-trebuie doar sa fie uzate,brutalizate,consumate pana la extinctie.Sau pana cand si-au rascumparat valoarea achizitionarii.Insa ma intreb,oare cand,cum si cu ce egalezi dragostea?Tot prin dragoste?Sau cum?Dupa prima varinata,sufletu-mi trebuia debarasat demult...Lasa,se ocupa altii de asta pentru mine acum!
Indiferent de haosul taios ascuns de margini,fatada trebuie lustruita si intretinuta zilnic.Altfel nu da bine.Ma duc sa mai dau cu un strat de superficialitate,poate nu se prind cei din jur ca,in definitiv,sunt si eu om,muritor,fragil locuitor temporar al universului tangibil.Sper sa nu fie prea tarziu..."

Asa e mai bine.E mai muzical si criptic.Oh,for the love of God,bare with me if you really care!Please...

Original sin

You're too far away,you just can't see,
you're leaning against a red tree
and you're counting the days
when we could have been
happy...
Wait!I don't
believe in happiness,so I get
what I deserve!
Unlucky jewel,to be desired by such
a plain fool!

I know you're precious,I'm first to
embrace your pedestal,
but reality pushes into my
bruised eye
a blackened image of what used to be:
confortably numb,
an enriched delusion of perfection.

Looking back,I hang down my
head
and confess you were my original sin:
carving carnal plans,
feeding rickety desires,
melting unburnt fires.
Now,it's all just a lost train
that I intentionally left to pass
me by...
Why?
It wasn't worth the while.

No more apples for me,I'm letting
my mind,my soul and my lips
to dream
about times when I was
The Queen...

Lizard King

The feeling crawls on my ripped skin just like
a lizard-
a serene and aching lizard,
longing for love,
craving for control,
making it hard for me to
shut the door...

Lose that weight upon your shoulders,
light the cigarette from the sun,
feel the cold-blooded creature
which makes me awake the unborn
future!

Among us,
he floats like a god,an infinite soul
with limited clothing to covers his
wounds-
sad painting,shallow hypocrisy
of servants,
misunderstood letters
by untrained and impure minds...
He shall not rot as long as
lips keep the fire burning
on love's pyre:
He's the Lizard King,
he can do anything!

Don't we all?

Azi s-a intamplat o chestie care m-a dus cu gandul la alta chestie,desi despre prima chestie n-am sa vorbesc pentru ca nu ma priveste si sunt prost informata.
Nu toti ne sinucidem?Vorbesc serios,sincer si din inima.Nu toti contribuim de-a lungul vietii piesa cu piesa la incoronarea colosului obscur in care se ascunde labirintul pieirii nostre?Eu asa cred.Ciclicitatea nu paraseste nici inceputul,nici sfarsitul,nici cuprinsul,ci le inglobeaza pe toate,asa cum ar face o minge de fulgi albastrui in toiul iernii,pe un camp amortit,cu fiecare strain fragil intalnit de-a lungul calatoriei si transformat in prieten.Nu cred in actul propriu-zis de manipulare egoista a propriei existente pana la excludere din peisajul conventional acceptat sub numele de "viata'.Nu.Pur si simplu nu."Sinuciderea e o solutie permanenta pentru o problema temporara.".Asa mi-a spus candva un prieten.Si bine a spus.
Crezi ca viata iti apartine?Te minti cu nerusinare.Ea este,desi nu ma crezi si te strambi la o asa perspectiva hidoasa,brusc restrictiva,a tuturor.A parintilor care te-au conceput,al celui care te-a adus pe lume poate cu un zambet acru si maini reci-doar nu erai primul copil mosit,nu-i asa?-,a soferului de taxi care te-a adus in siguranta (oarecum) pana acasa,a educatoarei de la gradinita dragut colorata ce te-a invatat diferenta dintre creionul rosu si cel roz,a colegilor din generala care te-au batut,te-au obligat sa intelegi independenta emotionala si ti-au demonstrat ca esti intr-adevar cel mai bun prieten al tau,a persoanei care te-a invatat ce este sarutul,a gastii din facultate care ti-a dat primul,si al doilea,si al treilea joint,a celui care te-a facut sa crezi in iubirea eterna,a primului moment petrecut cu odrasla,ghemotoc de piele rozalie,a raului si a binelui,a bauturii din batranete si al ultimului clipit.A Lui Dumnezeu,a evolutiei,a absurdului,a logicii si a reveriei.A universului.A ta prin restul lumii.Te mai simti stapan?Eu am capitulat de ceva vreme...
Orice actiune are o reactiune-nimic mai relevant.Tot ce atingi atinge si pe cineva drag tie.Suficient de clar?Sper.Desi progresiv ne semnam legamantul cu eternitatea,trebuie sa avem in perspectiva si locul nostru in castelul de carti mereu noi,mereu tocite al lumii.Indispensabil gandul acesta,exact ca noi.Indispensabili.Nu pare?Pacat.Mare pacat.
Hai sa traim nu cu perspectiva mortii,ci a vietii.Hai!
'Do you know we exist?
Have you been born yet
&are you alive?
(Jim Morrison)

Wicked liar

Do
You really think that clocks like
To be remembered as
Murderers?
'Cause that's what they do:
Kill time.
Your time.
My time.
TIME.
There's no bloody trace behind,
No meaningful lie,
No sinful footprint,
No doomed shelter for
The gun,
No nothing.
The shabby evidence is a
Lost son,a lonely soul,
A wounded hole
In the middle of his
Ringing chest.

'Tic-toc,tic-toc,
I don't knock,
But you choke
When I die for you...
Fool,
Thinking about ticks?
Kiss the chicks,smoke that cigar,
You've gone too far!
I get another,
And another,and another-
You get dust!
Better said,
Become dust...'

I love time-I have no choice-
I need to raise my voice,
I get to live just once!

Be free

Be brave,be something else,
Be that chance of wisdom
and grace,
Be an endless battle
between your demons and angels,
fears and joys,
Be the rocket that blows
the mind
of every wicked and scared
bloke in the schoolyard,
Be the flood which revives
crops,
Be human,be wild,be weird,
Be another face of your
army of actors
each year,
Be a blinding sunrise
well hidden in the chamber
of your chest,
Be infinite
and release all the
ravens
in the misty clouds of tommorow,
Be yourself.

Bits of nothing

...the walls started laughing
at us
and swore on their chippy paint that
we seemed to them
mere hollow shells of humans
with discarded feelings,
broken bones,ragged
little dolls.

...we took insanity for granted,
reality as a bad joke
and death as an option-
not the solution.
...rain fell from nowhere
but couldn't wash away
the sorrow,the dirt,our pray
for just another day.

...eyes that rolled encountered
bruised flesh,overdosed tears,
hands without shelter,
teeth that pierced overwhelming
dreams.
...nightmares and pain are a constant reminder
that we are ALIVE.
...don't lie,you need this
each and every time.

Albastru crud 3

Felinarul lumina albastrui,solitar si infrigurat.Malurile raului de sub pod formau o patura de coaste maronii ale radacinilor copacilor,in centrul lor defiland o coloana lichida.Printre ramuri intunecate zburau aripi de fum satisfacator,respiratie rece,ganduri.Se multumea cu paltonul destul de subtire si viciul ,lasand parul sa-i mature pometii netezi cu miscari leganate.Valurile de fum coborau si urcau ,cazand la invoiala cu vantul,plamanii tacand intr-un orgasm mecanic.Statea aplecat peste marginea delicat brodata din fier a podului,urmarind zvarcolirea raului.
In departare aparu o siluta mica si unduitoare.Fara sa spuna un singur cuvant,isi aseza trupul usor tremuran ,de frig si groaza langa el.El se uita la ea,dar privirea nu-i fu completata.Scotocind prin buzunar,ii intinse pachetul mototolit de tigari.Ezitand,Anisia sopti:
-Ultima tigara din pachet nu se da...
-Pentru tine fac o exceptie...
O lua,o aprinse,isi continua drumul vizual static.Treceau minute,treceau secunde,treceau curenti subrezi de aer,vocile erau inca timide.O pasare nocturna verifica tematoare daca nu si-a pierdut maiestria.
-Cand aveam cam 5 ani,am iesit la plimbare cu ai mei prin parc.Imi luasera o bicicleta noua,eram atat de mandra,parca as fi castigat la loto cu o zi inainte!Am luat-o inainte sa le demonstrez cat de stapana sunt pe situatie,cat de mult apreciez rasfatul...Pe atunci inca aveam impresia ca-i iubesc.Si,cum mergeam eu pe langa trotuar,am vazut o vrabiuta fix pe mijlocul drumului,sezand si holbandu-se la mine.M-am holbat si eu la ea.La inceput n-am inteles ce patite,dar cand mi-am dat seama ca probabil o calcase vreo masina si nu se mai putea misca,am izbucnit in plans.Prinzandu-ma din urma,s-au speriat si au vrut sa vada ce-i cu mine.I-am spus:"Tati,du pasarea pe trotuar,tati,du-o!Te rog,tati,te rog!"
Vorbele se amestecau cu lacrimi si iz cenusiu,ochii ramanand pironiti in valtoarea raului.El o asculta tacut,atent,absorbind fiecare informatie noua cu inima.
-"Nu,tati,are prea multe boli!Las-o,are Dumnezeu grija de toate!Hai,mergi,mergi inainte cu grija!".Nu puteam sa ma impotrivesc,desi nici nu mai vedeam din cauza lacrimilor...A trecut o motocicleta.Apoi o masina.Si alta,si alta...Imi tremurau genunchii atat de tare incat imi ziceam ca s-au transformat brusc in gelatina.Cu fiecare masina care trecea pe langa mine simteam ca ma sfarsesc.Desigur,nu prea intelegeam conceptul de "moarte" clar la timpul acela,il asociam doar cu intunericul.Si mie imi era teribil de frica de intuneric.Inca imi este...Niciodata n-am mai putut sa desenez o pasare de orice fel la gradinita-ma schimbam instantaneu la fata si ma duceam intr-un colt.Nu faceam nimic,doar stateam.Stateam si numaram masinile trecand prin capul meu:una,doua,trei...Intuneric,intuneric,si iar intuneric...
Frunzele se clatinau si-si cantau una alteia balade ruginii.Pe ici,pe colo,cate o ratacita verde isi astepta resemnata vestimentatia corespunzatoare.
-De ce ai vrut sa ne intalnim acum?Aici?
-Pentru ca nu stiam ce altceva sa fac...
-E...aproape 2 dimineata.Cum ai reusit sa dai de mine?
-Numarul tau de telefon era de ceva ani in agenda.De parca n-ai stii....
-Da.Scuze.
-Da...
Anisia isi simtea picoarele nesigure,asa ca se aseza turceste pe lemnele umede,cu o muzicalitate deranjanta.
-Tot drumul am simtit cum imi explodeaza capul de la atatea semne de intrebare ce se tot inmulteau,dar una singura parea ca le aduna pe toate intr-un manunchi infricosator.
-Care?
-DE CE?
Linistea si fumul se impleteau ca doi amanti reuniti.
-Eram tanar,eram prost,nu-mi cunosteam trupul,deci nu stiam cum sa-l fac sa ma asculte pe mine,nu viceversa,descopeream alcoolul,drogurile,femeile,muzica buna,libertatea...Mai ales liberatea...In definitiv,am fost un idiot-n-am stiut sa aleg, sa cantaresc,asa ca am ramas cu polite pe care inca le platesc...
-Asadar,eu sunt ...o restanta?
-Nu.Tu esti un bonus nemeritat.
-...Nu la 'de ce?"-ul asta voiam raspunsul.Ar trebui sa-mi pese de motive,avand in vedere ca eu sunt intr-un fel raspunsul ,dar nu-mi pasa.Viata ta,mancarea ta de peste.Insa...De ce mama naibii ai tinut legatura cu ei toti anii astia?!Pe sub nasul meu?!17 ani de existenta si totul perfect ascuns?!Sigur TU ai fost in spatele taraseniei,ei n-ar fi fost in stare nici intr-o mie de ani sa pastreze un asemenea secret...
Gesticula,tipa,isi ingropa fata obosita si uda in palme,recapata curaj,reluand totul.
-Respira.
-Respira tu,nenorocitule!6 luni de zile!!!6 luni de zile am stat in aceeasi cafenea si ne-am privit!!Si biletul de ieri,si ochii,si totul!!Cum ai putut sa-mi faci asta,de ce?!De ce traiesc,de ce traiesc,de ce traiesc?!
Se agita,se sufoca,se elibera.El incerca initial s-o calmeze,bratele ce taiau aerul inghetat fiind un semnal evident de indepartare.Se multumea s-o priveasca,avand mainile in buzunare,pe ea,o gaza mica intr-o lume mare.Invata s-o iubesca in fiecare moment...
-Zen...Zen...Zen...Ma-sa de Zen!Nu rade!Nu ai de ce sa razi!Nu trebuie sa razi!Nu tu esti cel care tocmai a aflat ca parintii tai nu sunt parintii tai,poate doar pe jumatate,dar nici pe "mama" nu pot s-o mai privesti cu aceeasi ochi,amandoi insa purtand vina ca au complotat cu un pervers ce are mustrari de constiinta dupa atatia ani!Uh...
-Eu,pervers?De ce?
-D-aia...
-A...Ai incurcat semnalele.Pe de alta parte,nici nu aveai cum sa stii,sa banuiesti macar...
-You think?!?
Nu-si putu stapani rasul.De altfel,nici Anisia nu putu.In lumina albastruie a felinarului,ii putut observa lacrimile prelingandu-se pe pometii netezi.Se mai calma.Pe un ton intelept si lejer in acelasi timp,el i se confesa:
-Nu vreau sa intelegi altceva...N-am facut asta pentru ca erai o pata neagra in memoria mea,niciodata n-am vazut situatia asa,ci pentru ca mereu ai fost una din putinele binecuvantari de care am avut parte...Nu-si mai are rost acum trecutul.Ideea e ca fiecare poza cu tine de cand erai un bebelus rozaliu si infuriat,fiecare caseta cu vocea ta timida,fiecare lucru ce avea legatura cu tine ma impulsiona sa nu renunt la viata,sa o traiesc,sa nu ma las prada tentatiei de a-mi incheia subit socotelile cu lumea asta...Nu m-am casatorit cu mama ta pentru ca nu era dragoste,inima ei era data altuia...Tatalui tau.Eu ma amuzam chiar la gandul ca sunt un fel de unchi excentric si bogat care te vegheaza din umbra.Fara partea cu bogatia,insa...
Reusise sa deseneze un zambet larg pe chipul ei greu incercat intr-o perioada atat de concentrata.
-Chiar ca aratam infuriata cand eram mica,nu-i asa?
-Foarte!
Radeau amandoi.Noaptea se adancea si prindea curaj cu fiecare rafala,fiecare bufnita din departare,fiecare fosnet obraznic al copacilor.
-Cred ca e timpul sa ma duc acasa si sa-i linistesc pe babaci,sper sa nu faca infarct pana ajung eu,totusi.In plus,mi-am lasat prietena cu o noua sticla de Jack Daniel's.
-Si eu cred ca ar trebui sa te grabesti!
Ridicandu-se,se indrepta catre el.Chiar aveau aceeasi ochi...Albastru crud...Ii intinse mana prieteneste,mai mult nu putea sa indure deocamdata.Gandurile acelor 6 luni inca nu se disipasera din mintea ei adolescentina si ii torturau sistemul metodic.
-Auch!
-Scuze,scuze,geaca asta...Mereu "curentez" oamenii!
-Nu-i nimic...Mereu am intuit ca stii sa-ti faci simtita prezenta,acum am experimentat-o pe pielea mea!Literlamente!
Cum schimbau rasetele radoante paleta terna de culori a toamnei!
-Pai,la revedere!
-La revedere!Stai!Peste vreo...7 ore..suna tare tentanta perspectiva unei cafele,nu-i asa?
-Same place?
-Naturally.
Doua zambete luminau inima nocturna.
-This is the end,beautiful friend,the end...
Anisia auzi si tipa ca raspuns:
-Hey,schimba versurile!
-Cum?
-This is the beggining...
-This is the beggining,beautiful friend,the beggining...
-Perfect!Uhm,stii,suna tare retard,dar nu stiu cum te cheama!
-James!
Pe cand James se indeparta,umbra fetei ramase pironita cateva clipe.Pe cer zbura un avion bicolor.De felinar se agatasera panze de fum albastrui.

Albastru crud 2

-Doamne,ce ti-e si cu frica asta...Ce se mai intampla acum?
Prichindel aproape ca-si scapa tigara fumata pe marginea pervazului atunci cand auzi zgomotul ascutit ce venea de la parter.Primul impuls fu sa alerge pe scari sa-si potoleasca pana la eliminare frica,dar ceva parca o tinea legata de lemnul acela vopsit intr-un verde mai mult decat respingator.Cele 10 minute de fum solitar trecura cu viteza unei boli agonizante.Un scartait lugubru.Usa se deschise.Era ea,vie si nevatamata.Dar nu mai era aceeasi "ea"...
Princhindel sari direct pe varfuri si cu mari eforturi nu dadu foc perdelei crosetate din flori imaginare de lavanda.
-...?
-...
Prietena ei nu putea scoate un cuvant.Cineva ii cususe buzele,tinand captiva limba intr-o incapere umeda si uimita.Afara se zbatea vantul.
-Da-mi cheia.
-Nu te inteleg,adica...
-Da-mi cheia.
-Ce s-a ntamplat,ce-am auzit?Ce e cu tine?!Vorbeste,te rog din suflet!
-Da-mi...cheia.
Indepartandu-se de pervaz,cauta intr-un buzunar secret al rucsacului ceea ce i se ceruse.Ii dadu obiectul argintiu.Prietena ei se duse direct la sertarul de jos al biroului,rasuci,deschise,scoase sticla de Jack Daniel's si se aseza pe pat.Alaturandu-se,Prichindel se cutremura:langa ea nu mai statea Anisia cea de odinioara,ci o carcasa goala cu acelasi nume si chip.
-Stii,Lucille,ma gandeam eu odinioara ca ziua in care voi implini 17 va fi una memorabila,dar ma jur ca nu o asociam cu asta...
-...
-?
-Nu mi-ai mai spus "Lucille" din clasa a 7-a...
-Stiu...
Ii pasa sticla ce se legana maroniu,cerand din priviri pachetul de tigari.Scoase o victima,o dansa intre degete,aprinse bricheta,inchise ochii si se lasa prada viciului.Prichindel se stramba dupa prima gura,insa lichidul ametitor ii acapara curand papilele.Ca si cum o mana nevazuta ar fi apasat pe un buton electrizant,Anisia ajunse intr-o clipita in mijlocul camerei si,gesticuland intens,respira greu fiecare cuvant involburat ce-i usura sufletul silaba cu silaba...
-Primul semn:te-au trimit pe tine sus.Asta mi-a dat de gandit,adica,ce naiba,si de ziua mea imi tineti predici?Ca de felicitari am tot avut parte!Cred ca o sa traiesc o mie de ani si am sa fac o duzina de copii super-dotati si toate zilele mele au sa fie la fel de fericite ca dupa un joint!
Mai trase un fum si incepu sa se plimbe prin camera cu privirea ratacita.Amica ei statea turceste pe pat,cu ochii ageri si mintea distorsionata.
-Al doilea semn:m-au "rugat fumos" sa stau jos....ce?!In viata mea nu m-au rugat ceva politicos.Deja incepusem sa intru la suspiciuni.
Minutele fugeau de limba blestemata a ceasului.
-Si ultima chestie,ce m-a facut intr-adevar sa analizez optiunea panicii imediate:
'Mama:Nu stiu cum sa incep...poate pentru ca nu exista inceput sau sfarsit al povestii,ci doar un lung si agonizant cuprins...si am ajuns la capitolul cel mai dureros,absolut necesar...'
Tremura toata,abia articula,cand incerca sa bea apa scapa paharul ei preferat,cel de care n-are voie nimeni sa se atinga.Al treilea semn...
-...?
-N-a suspinat,nu s-a clintit,nici macar nu s-a aplecat sa stranga cioburile.Statea acolo...goala.Goala pe dinauntru ca un cocor din hartie veche.
Anisia povestea cu lacrimi siroind pe obraji,tigara in mana dreapta si ochii opintiti in cei ai sufletului accelerat ce-i sorbea sunetele,incercand sa le dea un sens.
-Ma gandeam...Daca parintii mei n-ar fi fost parintii mei,i-as mai fi iubit?Sau as mai fi vrut sa-i cunosc?Se poate ca doar o legatura biologica sa ne tina inca uniti?Nici macar atat...
Nu mai avea sa reziste.Intreg sistem ceda,la porunca unui organ impulsiv:inima...
-Eu nu mai suport!Spune-mi odata ce s-a intamplat ca ma ucizi!
-Cu cinci luni inainte de nunta lor,mama s-a dus la o petrecere cu o amica,tata fiind plecat.Naiba stie unde!S-a imbatat ca proasta,l-a cunoscut pe un oarecare,s-a culcat cu el.Tata n-a aflat,a continuat cu pregatirile,peste noua luni de la "incident" am aparut eu.Puf!Nici macar din flori nu eram...Din vin si whisky...De ce m-am nascut?!
Calm si detasat,izbucnire cu un tipat scurt,revenire.
-M-a acceptat,nu avea de ales.Si a iertat-o.Cum mortii ma-sii a iertat-o?!Idiotul...Si uite asa n-am eu parinti,tocmai de ziua mea!Nu te uita asa la mine...El nu e tata,si pe ea n-am s-o mai privesc vreodata la fel...N-am cum...Stii ce ma deranjeaza cel mai mult?Cat dramatism,cate regrete,cata durere au inserat ei in lunga prevestire a vestii.Tineretea,vremurile,impulsul...Cacat!Puteau sa spuna "inconstienta" si insumau totul...Simteam ca ma topesc,ca-mi fuge pamantul de sub picioare,ca mi se sterge cu guma intreaga viata!Am luat vaza si am aruncat-o in geamul sufrageriei,trebuia sa ma descarc intr-un fel.Vorbele erau de prisos.
Prichindel o tinea strans in brate,atat de strans ca aproape o sufoca.Dar era cel mai bine.Prietena ei se prabusea ca un castel de carti pe timp de furtuna si nimeni nu avea cum sa opreasca inevitabilul.
-Dar n-am terminat...
-Draga mea...
-Crezi ca asta era suficient?Nu...Au tinut legatura cu nenorocitul acela.
-...?
-Tatal meu.Cel natural.
Prichindel abia reusea sa-si infraneze propriile ganduri si sentimente cand Anisia umplu camera de hohote sfasietoare,precum cele ale unui animal ranit.Respira,dar nu mai stia de ce-o face...
-Cand mi-au aratat o poza cu el,am lesinat.Ala a fost zgomotul pe care l-ai auzit.Ce bine ar fi fost sa mi se imprastie creierii pe podea,asa nu trebuia sa ma gandesc,sa analizez,sa simt!
Isi infigea degetele in mana protectoare,suspina si revedea episodul fatidic in franturi si pete.
-E..el.
-...?
-Tipul de la cafenea.
-...!
-Mi-e scarba de mine,vreau sa mor,vreau sa mor!
Cusca bratelor era greu incercata,fiinta se zbatea intr-o lupta interioara,mai grea decat orice realitate tangibila.Clipele fugeau,secundele alergau,minutele zburau.
-Auzi,Zambiluta,auzi?
Fata isi stergea lacrimile ca sa faca loc unora noi.
-E 12:01.A trecut si ziua ta.E un nou inceput.
-Presupun...
Priveau tavanul intinse pe podea,cu sticla aproape goala intre ele.Un fum albastrui urca spre posterul cu "The Doors" ce le privea inapoi.Simturile amorteau in tandem cu noaptea.Polii lumii se inversau,gravitatia devenea ceva dezirabil,aerul se separa in totul si nimic.Lumina intrase,desi nimeni n-o ceruse.

Albastru crud 1

Dimineata isi ridica genele pline de roua de peste oras,salutand cu un clipit subtil soarele.Asteptasera soarele.Asteptasera soarele ca pe un vin ce se incapataneaza a nu mai imbatrani,ca pe un print decupat din cartile copilariei,ca pe o zeitate tangibila abia acum.
Cateva minute fragede marcau trecerea in cea de-a saptea ora a acelei zile.Pe straduta uda si cenusie alungau tacerea pasi marunti,grabiti,tineri.Balerinii intalnira in scurt timp ghetele mototolite maronii.
-La muuuuuulti ani,Zambiluta!
Buzele lipicioase ii tatuau energic pe obraz saruturi.
-Mersi,ma!Esti primul..."cineva" care-mi spune asta!
-Normal!Un "cineva" privilegiat!Stai...si ai tai?
-Slujba aia,as usual...
-Te detest cand iti dai ochii peste cap...Azi fac o exceptie,dar tot ma sperii.Ai niste ochi atat de frumosi,ti-am mai spus,ma fascineaza,ma incita culoarea,e un albastru atat de...
-Crud,da,stiu,nu mi-ai zis chestia asta decat de un catraliard de ori!
Zambetul ei umplea atmosfera,ca un balon dulceag din guma de mestecat care ingloba secundele nescurse inca ale universului.
-Daca erai tip,vai...Ma abtin!
-Ce mai ranjesti,Prichindel...Ti-ar placea tie sa ai parte de o bunaciune asa ca mine.Ai vila in Malibu?N-ai,nu discutam...
-Deocamdata nu-mi schimb orientarea si nici nu-mi golesc portofelul pentru tine,dar avem noi timp...Nu era vorba sa fim prietene toata viata?
-Doar atat?Ma dezamagesti...Dincolo de ea si-n plus!
-Gata cu drama,azi e ziua ta si trebuie sa sarbatorim cum se cuvine!
-Ai dreptate! O data face omul 17 ani,trebuie sa fie ceva remarcabil!
-Let's burn this town!Wait...It's only 7 am,better leave it for later.First,coffee!
-Yeees....
-Take me to your dark and delicious master....
Chicotelile mentolate orbitau in jurul lor ca planetele unui sistem solar unicat.Caciulita bej crosetata a sarbatoritei se legana pe ritmul unei melodii indragite,amica ei din copilarie tinand ritmul cu palmele pe blugii taiati.
-My wild love went ridin'...
-...she rode all the day...
-...she rode to the devil...
-...asking him to pay...
-...the devil was wiser...
-Hai ca am ajuns la cafenea,lasa-l pe Jim pentru mai tarziu!
-"Jim" si "mai tarziu" in aceeasi propozitie echivaleaza cu un sacrilegiu.Nu ma face sa te reneg.
-Iertare,stapane,ai mila!
Gasira masa lor obisnuita cufundata intr-un lumina rece,parca aburinda.Perfect!Comandara otrava fierbinte si niste biscuiti cu ciocolata.
-Cum te simti,Zambiluta,acum?
-Batrana!Mai am doar un an sa fac toate tampeniile care nu ar mai avea niciun haz dupa majorat.
-Adevarat,adevarat...
Clopotelul localului semnala intrarea unui alt client,precum si a unei imbratisari racoroase a vantului de octombrie vechi.
-Vai de capul meu...
-Ce e?!
-Mai incet!!!Niciodata n-ai stiut de esenta cuvantului "subtilitate"!
-Scuuuuze...Ai vazut vreun..."cadou"?
-Da...Acelasi de jumatate de an incoace.Omul asta are sa ma innebuneasca,ma jur...
-Zambiluta,stii foarte bine...
-...ca are pe pariu mai mult de 40 de ani,ca probabil e casatorit,ca nu se uita el la pustoaice de liceu,ca ar putea sa-mi fie tata,bla,bla,bla...Dar tu l-ai vazut?!?
-Hai,ma,e superb dar nu-i Zeus...
-Zeus ar fi gelos!
-Nu mai scoate limba la mine,ai 17 ani!
-Da,mami....
-Hai,hai!
-Unde?
Cafelele ridicau o cortina ametitoare intre ele,revigorand simturile,aprinzand pasiunea din cuvinte si izbind demonic buzele carnoase.
-Revenind...De cand vine aici nu ti-a adresat nici macar o vorbulita,asa ca nu mi-as face griji sau sperante in locul tau!
-Stiu,stiu si asta,dar de ce nu ma lasa sa-mi vad de existenta mea banala?De ce se uita mereu la mine atat de...nu-stiu-cum?De ce are in mana mereu o carte pe care o ador?De ce e atat de fermecator?
-De ce susotim?
-Pentru ca localul asta are un ecou sublim!
-Copy that,sergeant!
-Anyway,e doar un flirt...nici macar atat.Aberez si delirez.Hey,e ziua mea,ce naiba!Hai sa mancam dulciuri pana ne apropiam de coma zaharoasa...
-Exista asa ceva?
-Inventam.Brevetam.Ce vrei tu!Terminam aici,colindam orasul,sedinta intensa de shopping,film,revenim la cina tot aici si seara petrecem!Sounds good?
-Awsome!
-Great!Eu il iau pe cel plin de ciocolata!
-Biiiine...
Desi incerca din rasputeri sa se abtina,privirea ii era atrasa ca un magnet de barbatul misterios ce se sprijinea de tejghea.Dandu-si paltonul jos,dezvalui un pulovar albastru ce parea scos din inima intunecata a marii.Orbise,chiar daca pentru o singura si ametitoare secunda.
-Esti ok?
-Da,Prichindel,iar am avut un episod d-ala bizar...
-Iar te-au rapit extraterestrii din capul tau?
-Bingo!
Pe cat incerca sa-si indese in cap logica poruncita de toata experienta de viata de pana atunci,pe atat i se inradacina in inima imaginea aceea...indescriptibila.Ii savura fiecare suvita neagra picata alene pe fata,adulmeca parfumul puternic masculin de la o posta si mai mult,recunostea conturul proeminent al maxilarului sau si-n umbra iar ochii ii bantuiau insomniile.Erau exact ca ai ei:albastru crud...
-My wild love went ridin'...
-Iar...
-Si din nou!
-Vezi,paranormal!
-Huh?
-Ma suna ai mei.Ma si gandeam ca a trecut prea mult fara sa ma bata la cap.Da,tati...
Chelnerita somnoroasa isi croi drum pana la ele cu un servetel pe care era scris ceva si o prajitura cu o mica lumanare haioasa infipta in crema aromata de deasupra.Ii spuse ceva fetei ce privea pe geam,observand ca amica ei vorbea la telefon.Expresia tinerei se schimba instantaneu.
-Bine,bine,ii spun lui Prichindel sa facem o oprire pana la mine inainte de cina si vorbim atunci!Ok?Si eu te iubesc,pa!Bai,ce-ai,te-ai inverzit,ti-au pus ceva in cafea sau ce?
-Uhm...Ai primit asta,spuse aratand spre prajitura,si asta...
Impinse servetelul spre ea.Despaturindu-l,ramase fara vorbe poate pentru prima oara pana atunci:

"La multi ani!Asculta in continuare The Doors,mananca mult zahar si traieste-ti viata!Meriti!O sa vorbim in curand!
P.S.Ochii nostri au aceeasi nuanta de albastru.Crud..."

-Nu inteleg nimic...
-Chelnerita a spus ca e de la barbatul acela,si Prichindel isi inclina capul spre tejghea.
Daca nu ar fi statut jos,i-ar fi fugit pamantul de sub picioare.Era catastrofal si inaltator concomitent.Tocmai de la el...Dar de ce acum?Si de unde stia ca e ziua ei?Putu doar sa mimeze un "Multumesc" fad cu buzele inghetate,primind inapoi un zambet ucigator si o sclipire turcoaz in loc de "Cu placere".Cu greu isi aduna forta necesara sa nu lesine.
-Ce zici de asta?
-Prichindel,nu cred ca pot sa ma mai ridic de aici!Tu ce crezi?!
-Asa ma gandeam si eu...
Peste cateva minute,socul initial se disipa si ele reusira sa teasa povesti complicate in jurul acelui mic dar simbolic gest,savurand intens darul culinar.Lasand barbatul inca in cafenea,isi urmara planul zileai cu exactitate,facand din dupa-amiaza aniversarii un succes rasunator.Si foarte dulce.
-Hai,Prichindel,am promis ca trecem pe la mine,ai uitat?
-It totally slipped my mind!Sorry...
-Nevermind!Hai sa ne incalzim putin,am inghetat.Hey,sunteti acasa?Cred ca intarzie...Sa ne pregatim pana vin ei!
-Pot sa-ti imprumut rochia cea noua?
-Eu o iau pe cea argintie!
-Genial!
Pana sa ajunga cei doi acasa,fetele erau deja metamorfozate spre a intampina noaptea glorios.Adunandu-se in sufragerie,ei o rugara pe amica fiicei lor sa astepte sus.Primul semn.Asezandu-se la masa impunatoare,ii cerura sarbatoritei sa faca la fel.Al doilea semn.Paharul albastru isi varsa apa pe podea.Al treilea semn.
Secundele abia alergasera de implinitul orei 11.Geamul din sufragerie zacea prin iarba vesteda a gradinii iar tanara zacea si ea cu tamplele lipite de lemnul zgariat.Intunericul colora acum doua lumi.

?

Nu stiu ce vreau.Sau ce mai vreau.Sunt intr-o zona atat de pasnica spiritual incat am ajuns sa ma sperii pe mine insami.Ascult de ceva vreme numai The Doors,mi-am bagat demult picioarele in ei de baieti(scuzati exprimarea colocviala si sexismul mai mult sau mai putin justificat),refuz sa ma cert cu cei avizi de dramatism,barfesc moderat dar dureros de acid si ma pregatesc de mare.
De ce The Doors?Pentru ca!Pentru ca e uimitor cum un tip(genial!),mort saracul de atata amar de timp,a avut puterea de a-mi influenta viata.Si nu,n-am sa intru acum intr-o intraga poveste cu miliarde de cotituri si participanti pasageri,nu!E vorba doar de o iluzie,un om pierdut in infinitatea propriei existente si multe,multe,multe melodii.Am invatat in cateva zile ceea ce ar fi trebuit sa stiu de o viata:esti in aceeasi masura stapanul cat si sclavul tau.Prin tine se decide cursul destinului,cu tine se trezeste rasaritul,alaturi de tine alearga viata,pe langa tine trec oamenii fara rol in piesa-ti si in jurul tau graviteaza prezentul.Ah,si totul are sens.Chiar si in momentele cele mai imbecile,cand absurditatea-si atinge climaxul,chiar si atunci Pamantul ramane cusut pe traiectoria orbitei sale.Credeti-ma pe cuvant.Mint cu rost.Multumesc,Jim,pentru sfaturi!In plus,poeziile tale sunt hrana mintii mele flamande!
De ce-mi neg impulsurile hormonale si psihologice?Pentru ca am obosit.Am obosit sa tot alerg dupa fantasme,desi sunt perfect constienta de faptul ca ele inca se mai perinda in carne si oase prin zona.Dar nu.Nu mai e cazul.Drumul parcurs il cunosc doar eu,batatura cu batatura,emotie cu emotie,lacrima cu lacrima.Nu sunt o victima,dat fiind ca mi-am atras si nutrit nenorocirea constient.Cu de-a sila nu se poate,frate!Asa ca intram in post.Post masculin.Nu-mi schimb orientarea(deocamdata...),vreau doar sa-mi parcurg drumul fara bagaj suplimentar un timp-inca ma mai chinui sa scap de cateva geamantane ramase acolo,in odaia sufletului...Timpul nu vindeca,doar adauga stratul de praf necesar diminuarii intensitatii unui sentiment de orice fel.Astept praful.
De ce nu ma cert?Ma consum in van.Peace,man,PEACE!!! :)>-
De ce barfesc?Altii nu-s la fel de hippie ca mine,prefera "actiunea",nu-i vina mea ca-mi ofera motiv de analiza din toate punctele de vedere.In plus,sunt om.Asa socializez eu:indirect si indiscret.Nu-ti convine?Nasol.
De ce mare?Pentru ca e unul din putinele locuri care-mi spune o poveste prin tot ce repreznta,pentru ca ma lasa sa fiu mai "eu" decat de obicei,pentru ca subiectul fructuos al discutiilor pe un an intreg.Pentru ca e dragostea mea.Singura dragoste pe care pot admite c-am trait-o ca batai nebune de inima din scoici,zambete sarate,imbratisari de caramel,ganduri faramitate in nisip si priviri inecate ba in apus,ba in rasarit...Clar,marea ma cheama la ea!
De ce aberez atat de mult?Pentru ca imi era dor de mine.Nu m-am gasit,inca mai caut,asta-i toata distractia.Hai sa zambim...

Wild child

Crimson sharks elope with my
fingertips and
remind the sun that small ships
still run
with hope of finding
the cold blue dreamer's shore.

I want to live on love street,
sprinkle on my sea of
tulips
glittering sips
of love,and lust,and
neverending
care.

My face hurts everytime I touch
the empty blue lighter
and matching scarf-
why do memories end up
crums of smoke?
I'm a wild child,I love to choke
with that sensation of cold and bold
freedom of grace!
Life's a race,
run,run,run!
Now stop
and smell the burning drum...
Fabulous dead gun!
I hope to see the likes of him again,
maybe catch his dreamy train,
remember things I've never said,
hang on to that feeling that I know him
from somewhere.

Dance in my lap,clap,drink tap
water...
Your cool expression is just a sere trace
of an old chase.
I resent you.
For good.

Don't you love her madly?

Our necks are bent in that shape which
made the rainbow laugh
again,and again,and again!
My sternum cracks and falls apart
everytime I watch the clock
running away with our limited time-
has this dusty thief no pride?!

Look how Indian feathers embroided under
our skin
remind us how long we've been
longing
to set our bodies free
and introduce our rusty minds
to glee!
A door opens only one road,
but a key opens many doors!
I told you freedom killed the gods
and let purple living floods
conquer
the world!

I've built my castel from
pain,added hope,sprinkled
music's cream,
planted a glass tree
and swore to
ALWAYS
be true to 'ME'!

Don't you love her madly
when she drops her soul on dry ground?
When scars revive the unhealed tears?
When she loves the love she found?
When she kills all her fears?
Don't you need her badly?
I do...

Green coffee on the ceiling

L.A. Woman,
naked and tall,
you're gonna go so far
by weaving your demonic hair
in the blue morning's shell
of liquer,orchids and
screams for raisin' hell!

Your disturbed dress floats
against all odds
and drains your life
in feathered sips
from the unholy hips
that made his night...
Scented lips of unconscious
shades
shall be
eternal rotting friends
of the vapid
pain which
never ends...

Cross stone heart,
drink green coffee,
smother unborn baby-
overbaked plot!
Sins may vary,dreams grow old,
you should know
how to never get lost
on the road to
a new soul!

Hatred is not a choice,
love imprisons all poise,
L.A.Woman,
abuse your voice,
shut that door,
break the windows,
grab his collar
and whisper him
jokes!
Maybe he'll remember
he's not lost...

Green coffee on the ceiling,
how I'd love to become one
with this feeling...

Mr.Mojo Risin...

"People are afraid of themselves,of their own reality;their feelings most of all.People talk about how great love is,but that's bullshit.Love hurts.Feelings are disturbing.People are taught that pain is evil and dangerous.How can they deal with love is they're afraid to feel?Pain is meant to wake us up.People try to hide their pain.But they're wrong.Pain is something to carry,like a radio.You feel your strenght in experience of pain.It's all in how you carry it.That's what matters.Pain is a feeling.Your feelings are a part of you.Your own reality.If you feel ashamed of them,and hide them,you're letting society destroy your reality.You should stand up for your right to feel pain."
Jim Morrison

R.I.P. Mr.Mojo Risin <3

I need a brand new friend

I suddenly feel the need
to steal your blue eyes,
put them in a coffee box,
pierce randomly the shaky lid,
chase away the curious butterflies
and burry them in my
back yard!

Maybe the so called memories
will rot and I'll
not want
to always hang on to that elaborate
plan which I made up
one night,drunk
and all choked up
with
lacy smoke...
Oh,please,will you just tell me
it's
a joke?!

I'm going mad,I need to recover
my hat
which mischievously ran
with my brains in it!
'Cause I need
to think once more,
even though I believe
more or less
that
reason is a whore.
Pardon me!
It's not in your schedule
to set me free.

What the heck,life strolls on,
streets grow taller on their own,
but for windy times' sake
answer:
was my illusion as fake
as the walls that break
in front of me today?
If you hadn't known by now,
today I found my soul:
red,hot,soaking in music-
a god like singer's
tunic!

Silly me,thinking you were
worth it!
Not...

Si...

Si picaturile au ancore ude
Ce mi se agata de incheieturile verzi
Si crude...

Si ninge cu apa dezghetata
Peste capetele involburate
Si stropite cu viata...

Si canta-n surdina marsul albastru
In carciumi,in bodegi,
Si e-mbibat cu iz sihastru...

Si scartaie podeaua lumii
Cu lumini mascate-n umbre
Si ne-au renegat nebunii...

Si mi se pare ca mi-e un dor inutil
De vremurile in care purtam catuse
Si te urmaream ca pe-un copil...

Si stagnez,pretuiesc un ecou
Intr-o insiruire imperfecta
Si fada a timpului fara resou...

Si mi-e ca alunec din nou pe panta,
Ca m-alatur fantasmelor sa dezgropam pana
Si amintirile de dupa usa glisanta...

Si...nu mai stiu.